cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de la ora 12

Ssst! Gabriel Oprea, Mircea Dușa și Titus Corlățean lucrează! La Analiza situației din Ucraina!

Victor Ponta a renunțat la convocarea miniCSAT-ului Famgiliei sale, năstrușnicie prin care s-ar fi putut juca și el de a Președintele, că tare-i mai place să se joace cu tot ce i se pare că se joacă alții. În schimb, i-a născut mintea odihnită o altă năstrușnicie: Să trimită CSAT ceea ce el numește Analiza situației din Ucraina întocmită de trei ministere: al Internelor, al Apărării și al Externelor. Victor Ponta e un om fericit. Spre deosebire de oamenii normali, el n-are simțul ridicolului. Din acest punct de vedere, e neam bun cu curcanul cel care continuă să grozăvească în poiată cu haremul său de curci, deși multe dintre acestea sunt plouate. Citește mai mult

Gîndul de la ora 18

Victor Ponta la Babadag sau Țafandache în plin avînt

Comentînd comica secvență cu Victor Ponta înaintînd pe gîrla uliței în barca de cauciuc împinsă de angajați ISU cu aerul de Iulius Cezar la inundațiile din județul lui Liviu Dragnea, notam că, dincolo de nesimțire, gafa premierului trădează și absența instinctului politic. Victor Ponta e neam bun cu Adrian Năstase și Mircea Geoană în materie de talent politic. Asemenea celor doi, el n-are talent politic, pe care încearcă să-l suplinească urmînd cu strictețe sfaturile echipei de Comerț politic. Numai că spre deosebire de cei doi, Victor Ponta  e lipsit și de simțul situației. Trebuie să urmezi sfaturile echipei de campanie. Cînd simți însă că nimeresc ca nuca-n perete, renunți și te adaptezi. E ceea nu face Victor Ponta. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

În timp ce bucuroșii lui Victor Ponta vor produce avioane de luptă, mii de români vor muri în război!

A trecut neobservată - un cuvînt greu în asta l-a avut noua gîlceavă dintre Traian Băsescu și Victor Ponta - stupefianta declarație a lui Victor Ponta la Fabrica de avioane din Craiova: ”Desi ne paste un razboi, vestea buna este ca veti avea comenzi” Ce a vrut să spună iresponsabilul vesel? Că salariații de la Fabrica de avioane să se bucure, deoarece, războiul, iminent după mintea Primului ginerică al țării, va spori nebănuit comenzile de avioane. Firește, în timp ce bucuroșii lui Ponta vor produce avioane, mii de români vor muri în război. Nici un politician din istoria României n-a găinățat o asemenea ticăloșie: Că războiul trebuie să bucure pe cineva. Citește mai mult

Şareta de protocol

Pentru ei, dar şi pentru înalţii oaspeţi de la regiune sau chiar de la Bucureşti, preşedinţii de GAC-uri din raion aveau la dispoziţie un automobil cu şofer. Singurul care n-avea era Haralambie Şuhuleţ, preşedintele Gospodăriei Agricole Colective Viaţa nouă din Vintileasa. Cînd de la raion i se oferi una, Haralambie Şuhuleţ o refuză. — Prefer să umblu cu şareta! răspunse el prompt. Am mers pînă nu demult pe jos. Abia de cîteva luni am trecut la mersul cu şareta. Nu sunt încă pregătit să fac un salt atît de mare, de la şaretă la maşină cu şofer. Cei de la raion îl înţeleseseră. Şi lor, ţărani săraci sau simpli muncitori, le venise destul de greu să umble cu maşina. Mai ales că. printr-o Hotărîre a Comitetului Central, se interzisese activiştilor să se urce în maşină desculţi. Aşezaţi la dreapta şoferului, aceştia abia aşteptau să coboare din maşină, ca să-şi poată scoate pantofii. Obişnuiţi toată viaţa să umble desculţi, aveau impresia că nu mai ştiu unde le sunt tălpile. Ca să se asigure că sunt, totuşi, acolo, în pantofi, din cinci în cinci minute, mişcau degetele de la picioare. Citește mai mult

Robia prejudecăţilor europene faţă de alte civilizaţii

Autor şi al unei cărţi despre Suleyman (Soliman Le Magnifique, Fayard, Paris, 1993), André Clot se ocupă pe larg în monografia Mehmet II – Conquérant de Byzance, Perrin, 1990, apărută la noi, în 1994, sub titlul Mohamed al II-lea Cuceritorul Bizanţului de felul în care un tînăr de 21 de ani a schimbat cursul istoriei. După Cucerirea Constantinopolului (marţi, 29 mai 1453), Mehmet al II-lea făureşte un Imperiu care face să tremure de teamă Apusul. Eşecul Veneţiei în confruntarea cu Biruitorul Bizanţului e astfel explicată de André Clot: „Mai mult, veneţienii căzuseră pradă acelei mentalităţi, prezentă adesea în istoria Europei, care constă în a subestima adversarul care nu aparţine aceleiaşi civilizaţii şi a-l considera incapabil să se ridice în vreun domeniu la nivelul omului modelat de-a lungul a douăzeci de veacuri de cultură latină şi creştină. Chiar minţile cele mai lucide ale Veneţiei şi ale întregii Europe nu-şi imaginau că sultanul putea avea oşteni mai buni şi mai bine înarmaţi decît cei ai armatelor creştine, că ar putea fabrica o artilerie mai puternică şi construi o flotă care să o egaleze pe cea a Cetăţii Lagunelor, toate acestea comandate de un strateg a cărui inteligenţă şi geniu militar puteau fi comparate cu cele ale marilor cuceritori ai omenirii. Amara experienţă a asediului Constantinopolului fusese uitată“. Citește mai mult

Palmira – un oraș roman în Siria

Războiul civil din Siria ne-a făcut să uităm (dacă am știut vreodată) că aici se găsesc și pot fi vizitate ruinele orașului roman Palmira, parte a provinciei Siria, sub Tiberius, nod comercial între Roma și Orientul Depărtat. Vizitînd Palmira în 129, Împăratul călător Hadrian a proclamat orașul oraș liber și l-a botezat Palmira Hadriana. Știe cineva cui aparține azi Palmira? Regimului Assad sau rebelilor? Citește mai mult

În căutarea fisurii nemţeşti

Sincer să fiu, corectitudinea nemţească mă scoate din sărite. Mai ales pentru că - i invocată ori de cite ori dai, în România, peste un nărav fanariot. Cei din jur, ba chiar şi vînzătorul care se scobeşte în ureche, cu deştu, ca şi cum ar vrea s-o sfredelească, exclamă în cor: — Ce să-i faci, noi nu sîntem nemţi! Drept pentru care, de-a lungul celor zece zile, cît am stat a doua oară în Germania, m-am consacrat cu trup şi suflet unui ţel pe care-l bănuiam supraomenesc: Să găsesc o fisură în ordinea de tip nemţesc, un fir de nisip, acolo, în grozava maşinărie a corectitudinii exemplare. N-aş putea spune c-a fost uşor. Autobuzele respectă aproape dramatic orarul, pe minute, afişat în staţii. La Postdam, de exemplu, maşina pe care am luat-o pentru a ajunge la locul Conferinţei din 16 iulie-2 august 1945, cînd Aliaţii au tăiat Germania în patru, ca pe o plăcintă aniversară, a zăbovit în staţie, cu uşile deschise, cîteva minute. Citește mai mult

Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (6)

Lagărul refugiaților kosovari - un spaţiu pentru show-ul politic occidental

Lagărul de la Stankovici a fost inclus în Programul nostru ca un punct obligatoriu al procesului de reeducare. Nu ştiu ce-au trecut organizatorii în Rapoartele lor despre eficienţa acestei acţiuni, care a costat bani şi timp. Vrînd să justifice efortul, se vor fi lăudat că am fost profund impresionaţi de grija NATO pentru refugiaţii kosovari. Nu ştiu ce-au făcut ceilalţi la întoarcerea acasă. Eu, cel puţin, am publicat în Cotidianul un editorial în două numere, intitulat semnificativ, „Bărbăteşte, despre lagărele de refugiaţi“. Reproduc aici fragmente din cel dedicat Lagărului de la Stankovici, apărut în 29 mai 1999: „Efortul occidentalilor, care fac atîta caz de crimele lui Miloşevici, ar trebui să se îndrepte cu prioritate spre ajutoarea refugiaţilor, pentru ca aceştia să beneficieze de un minim de condiţii de viaţă. Acest lucru nu e posibil însă cîtă vreme refugiaţilor li se întreţine sentimentul de oameni bociţi zilnic de întreaga planetă sau de oameni asistaţi. Am sesizat, de exemplu, că pentru organizaţiile umanitare, pentru NATO, refugiaţii, chiar şi cînd e vorba de oameni în toată firea, sînt nişte copii ce au nevoie de o cutie de bomboane, urmată de o mîngîiere pe creştet. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Un politician de vinilin – Victor Ponta

Contractele de publicitate electorală cuprind - pare-se - și obligația televiziunilor de știri de a transmite în direct mitingurile partidelor politice. Nu altfel îmi explic posibilitatea pe care mi-a oferit-o la finele acestei săptămîni B1 Tv de a vedea cît de jalnică poate fi o întrunire electorală a PSD. Afacerea se petrecea la Babadag. Pe post de Romică Țociu, altfel zis, de prezentator, clientul nostru, Liviu Dragnea. De o frigiditate a prestației rar întîlnită la un politician care a trecut, totuși, de nivelul secretarului de raion. Nu încăpea discuție că spectatorii acestei ședințe de partid în aer liber fuseseră aduși acolo în schimbul șepcilor și tricourilor de culoare roșie. Mulți dintre ei avînd nostalgia întîlmirilor cu Tovarășii de la Partid, vor fi fost cum nu se poate mai încîntați că retrăiesc o clipă fericirea de a fi roșii. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

1 Mai, nu mai e Ziua Muncii. E Ziua Marii Crăpelnițe!

Venit la Găgești pentru a scrie și altceva decît păreri despre actualitatea politică, nu mi-am îngăduit să urmăresc televiziunile de știri. Doar într-o seară, căutînd un post de filme, am nimerit din greșeală pe România Tv, postul amicului de Famiglie al iresponsabilului vesel, amestec unic de Antena 3 cu OTV. M-a pufnit rîsul văzînd că subiectul trăncănelii - o mare prostie, mare cît contractele lui Sebastian Ghiță cu statul, și anume pericolul întruchipat la noi de Cernobîl, cînd bate vîntul - era abordat cu voiciune de academicianul Răzvan Teodorescu. Cu toate acestea, în seara lui 1 mai 2014, am urmărit Jurnalul Pro Tv, sperînd c-o voi vedea pe Elena Udrea sărind cu parașuta în direct la B1 Tv. N-am avut onoarea s-o văd. Am văzut, în schimb, trei sferturi din emisiune dedicate felului în care românii au înțeles să-și petreacă timpul liber: Citește mai mult