cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de la ora 19

Am avut dreptate: Victor Ponta nu emite. E o simplă sîrmă!

Ziceam joi seara, la Realitatea Tv, că Victor Ponta nu emite emoții, gînduri, ci doar transmite, asemenea unei sîrme. Dovadă a faptului că e un politician făcut și nu născut, el e incapabil să se adapteze la situațiile felurite scoase în cale de viață. Ca și Mircea Geoană spune și face doar ceea ce-i sugerează echipa de campanie. Teza mi s-a confirmat în chip strălucit a doua zi, vineri, 9 mai 2014, cînd Victor Ponta a fost întrebat de presă asupra dezvăluirilor incomode despre el făcute joi seara, la B1 Tv, de Traian Băsescu. A avut loc acest dialog de o absurditate fără cusur, avîndu-și cauza în incapacitatea lui Victor Ponta de a fi și altceva decît sîrmă: Reporter: O întrebare pentru domnul prim-ministru. Spuneaţi aseară că azi am putea discuta despre preşedintele Băsescu; ce îi drept, poate cadrul poate că nu e cel mai indicat. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Vorba lui Svejk: La Cotroceni, decorații ca gunoiul

Scriam pe cristoiublog.ro că decorarea lui Horia Patapivici și Mircea Mihăieș nu înseamnă mare lucru cîtă vreme de decorații prezidențiale au beneficiat, din 1990 pînă acum zeci de mii de inși, unii dintre ei chiar interlopi. Colegul Bogdan Iacob de la site-ul inPolitics a avut curiozitatea să se intereseze de producția de decorații prezidențiale din anii postdecembriști. Și a constatat următoarele: ”Numai în ultimul său mandat prezidențial, spre exemplu, Ion Iliescu a acordat peste 66.000 de decorații, în loturi de sute de bucăți odată. În ianuarie 2012, Traian Băsescu a comandat Monetăriei Statului 32.000 de decorații, pregătite pentru ultimii săi doi ani de mandat, în valoare de peste un milion de euro. . Citește mai mult

Gîndul de la ora 18

De fapt, Victor Ponta a scris Luceafărul lui Eminescu. Eminescu l-a plagiat pe Victor Ponta!

Presa independentă dezvăluie că Gabriel Oprea, ministrul de Interne, a modificat Regulamentul Fanfarei Polițiștilor pentru ca Victor Ponta, deși doar premier, să poată fi primit cu onorurile cuvenite Președintelui Republicii. Față de această știre, aflat la Bibliotecă, unde citesc, în pauze, romanul lui Ilf și Petrov, Douăsprezece scaune,  în ediție necenzurată, îmi permit să notez următoarele: Nu mă miră gestul de măreață slugărnicie al lui Gabriel Oprea. Mă miră însă că alți miniștri dorm în cizme, cum s-ar zice, în această chestiune de dramatic interes național care e gîdilarea lui Victor Ponta. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Cînd vorbește credeți că Victor Ponta își dă seama că vorbește și nu se scarpină-n cot?!

Halucinația România întră în război cu Federația Rusă pentru a apăra Ucraina a durat de sîmbătă, 3 mai 2014 pînă luni, 5 mai 2014. Sîmbătă, Victor Ponta anunța cu bubuituri de tobă și zbierete de trompetă că va convoca un CSAT propriu, paralel cu CSAT-ul oficial, pentru a stabili măsurile cerute de aprecierea că războiul e iminent. Luni, pe la 11, același Victor Ponta nu mai pomenea nimic de CSAT-ul său, declarînd că nu e nici un pericol de război. Noroc că-n țară nu-l mai ia nimeni în serios. Altfel, mulți bărbați și-ar fi luat deja rămas bun de la familie pregătindu-se moară pe cîmpurile ucrainene. Citește mai mult

Crac de Chevaliers – mărturia în piatră a Cruciadelor

Cînd am fost în Siria, am ținut neapărat să vizitez, împreună cu ceilalți membri ai grupului de jurnaliști, unul dintre cele mai însemnate monumentele țării, trecut în Patrimoniul mondial UNESCO: Crac de Chevaliers, cel mai cunoscut Castel medieval din lume, așezat nu departe de Oms, mărturie ca Cruciadelor. N-am scăpat prilejul de a face mai multe poze, dintre care pun în această pagină cîteva. Castelul avea 3000 de metri pătrați, 13 turnuri și putea găzdui 5000 de soldați cu caii lor, cu echipament și provizii timp de 5 ani, fără să iasă din incintă. A fost fortăreață de necucerit a Cavalerilor Ospitalieri între 1142 și 1271. Puține știri m-au tulburat precum cea descoperită pe cîteva site-uri cu puțin timp în urmă: ”Castelul cruciatilor a cazut victima razboiului civil din Siria. Pagubele aduse structurii de piatra, inscrisa in patrimoniul mondial UNESCO, sunt ireparabile. Luptele din urma cu 900 de ani n-au lasat atatea rani cate a produs razboiul civil din zilele noastre: artileria grea i-a distrus zidurile, un atac aerian i-a gaurit acoperișul si srapnelul a distrus obiectele religioase.Citește mai mult

Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (7)

Macedonia – un stat ca o gară

Întorşi la hotel, descopăr efectele războiului din Kosovo asupra Macedoniei. Deşi, vorba aia! sîntem ditamai invitaţii NATO, organizatorii ne-au găsit cu chiu cu vai locuri la un hotel modest, cu un nume pompos: Ambasador. Cîte doi în cameră. Nimeresc împreună cu un italian, reporter la un post de radio din Roma. Două paturi aproape lipite unul de celălalt; o încăpere cît o debara. Italianul e mai înverşunat anti-NATO decît mine. Eu, de exemplu, mă manifest astfel doar în scris. El se manifestă şi oral. Preţ de vreo jumătate de oră, după ce-am ajuns în cameră, îi înjură pitoresc pe cei din Alianţă, pe americani mai ales. Odată cu cheia mi s-a dat şi un soi de ţidulă. Binecunoscutul pliant oferit clienţilor la toate hotelurile din lume. Cel de aici e o bucată de hîrtie împăturită. Textul e în limba vorbită doar de băştinaşi. Pe coperta a patra, o mîzgălitură ce se vrea harta bucăţii de Skopje unde se află hotelul. Pe coperta întîi, tronează însă Statuia Libertăţii! Se putea altfel?! Citește mai mult

Un salon în care se scuipă pe jos

În toate supermarketurile, la Departamentul Literă tipărită, vei întîlni în chip fatal cărţi care te învaţă cum să trăieşti. Fie şi numai după titluri îţi dai seama că luînd cutare carte şi plătind la casă preţul, chiar şi fără s-o citeşti, vei deveni miliardar fără să faci nimic sau Shakespeare, fără să ştii să te iscăleşti măcar. În orice librărie din lume, inclusiv în România, vei da şi peste cărţi care te învaţă ce să vezi şi cum să vezi cînd pleci în străinătate: broşurile editate în scopuri turistice. În cazul legendarei Pieţe San Marco din Veneţia, broşurile te avertizează ca nu cumva să nu vizitezi Basilica şi Palatul Dogilor, să nu te urci în Campanilla, să nu vezi porumbeii şi să nu bei o cafea la Florian. După ce-am transpus în practică preţioasele indicaţii ale ghizilor, am purces la vizitarea Pieţei San Marco şi pe cont propriu. Am observat astfel: Citește mai mult

Stalingradul fatal

O emisiune tv (pe care n-am mai ţinut-o) despre Stalingrad, m-a obligat să citesc şi să recitesc mult din imensa bibliotecă planetară care e Istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Concluzia, toarsă din lecturi, e următoarea: Stalingradul a fost un moment de răsturnare strategică a Frontului din Est determinată de cauze legice şi nu de întîmplare, cum s-ar mai crede. Dacă nu era Stalingradul, era o altă bătălie, menită a dezvălui în afară modificarea de forţe din adîncuri. Fireşte, ca şi în cazul altor întîmplări cruciale din Istorie, de la izbucnirea, Revoluţiei Franceze pînă la Căderea Comunismului, o bătălie precum cea de la Stalingrad putea să se petreacă un pic mai tîrziu. De petrecut se petrecea însă! Asta înseamnă că Stalingradul a fost un moment de înfrîngere a nemţilor care n-a depins nici de Geniul lui Stalin şi nici de neghiobia lui Hitler. Citește mai mult

Şi, totuşi, se uită cineva la emisiune!

alk-show transmis în direct la TV. E unsprezece dimineaţa, timp cu totul și cu totul contraindicat dezbaterilor despre deficitul bugetar. Şi totuşi, în platou, moderatoarea şi invitatul ei – un subsecretar de stat de la Finanţe – discută despre măsurile pe care ar trebui să le ia guvernul pentru a reduce deficitul bugetar. Pentru invitatul emisiunii e un moment ieşit din comun. Se află întîia oară într-un studio TV. A ajuns aici din întîmplare. Cel trimis, de regulă, să reprezinte ministerul la întîlnirea cu telespectatorii s-a învoit azi de la serviciu. A telefonat nevastă-sa la prima oră, că e bolnav. Are o gripă sau cam aşa ceva. N-a putut nici să se ridice din pat. În realitate, favoritul posturilor TV era plecat din Bucureşti. Se repezise pînă la Bodăieşti, satul natal, unde avea de făcut ceva foarte important: Să tragă în butoaie noi, mai mici, vinul, care risca să se oţetească dacă mai era ţinut în butoiul de pînă acum, vechi şi mai mare. Citește mai mult

Gîndul de la ora 18

Victor Ponta știe, oare, ce sunt neonaziștii și dacă sunt sau nu buni de mîncat?

Victor Ponta a refuzat să contrasemneze Decretul prezidențial de decorare a lui Horia Patapievici și Mircea Mihăieș, foști membri ai conducerii ICR. Cei doi, dar mai ales Mircea Mihăieș, s-au definit drept critici acerbi ai Plagiatorului numărul unu al Patriei. Refuzul de a contrasemna o Decizie corectă, deși, între noi fie vorba fără prea mare putere de apreciere, odată ce purtătoare a Stelei României e și Gabi Firea,  dă seamă de cît de păduchios la suflet e acest Victor Ponta. Așa cum am mai spus, sub rînjetul lui de iresponsabil vesel se ascunde un PSD-ist  tipic, din școala de bandiți Viorel Hrebenciuc. Nărăvit la  linsuri în scris și oral, Ginerică se constipă instantaneu cînd îl trage cineva de urechi. Citește mai mult