cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de la ora 18

Să nu facem greșeala lui Hitler, cea de a subaprecia Rusia!

Duminică seara, la Realitatea Tv, încercînd să prezint telespectatorilor mijloacele moderne de manipulare folosite de Russia Today, CNN-ul rusesc, am impresia c-am stîrnit zîmbetele subtil ironice ale celor prezenți în studio, toți activiști ai NATO în domeniul propagandei și agitației. Firește, cum interveneam de acasă, n-aveam posibilitatea de a-i vedea pe cei din studio. Cred însă că fețele lor exprimau reacția celor convinși că eu pierd timpul degeaba urmărind Russia Today. Mult mai bine ar fi fost - îmi sugerau ei - dacă m-aș fi uitat doar la televiziunile occidentale și, dacă din greșeală, nimeream cu telecomanda pe Russia Today să trec iute mari departe, nu înainte de a stuchi a scîrbă. Citește mai mult

Gîndul de Breaking news

A fost arestat un judecător care urma să-l achite pe Dan Voiculescu!

Dimineața de marți, 29 aprilie 2014, a adus cu sine o premieră postdecembristă, menită să apropie realitățile moldo-valahe de realitățile fantasmagorice din proza lui Gabriel Garcia Marquez: Un judecător de la Curtea de Apel București, pe numele său Stan Mustață, a fost arestat de DNA în biroul lui, înainte dea intra la procesul lui Dan Voiculescu. Știrea e o veritabilă bombă, pentru că:
  1. E limpede că guzganul în robă avea să-l achite pe Dan Voiculescu, ba chiar să și pună statul să-i plătească Mogulului o sumă uriașă de bani, la cererea acestuia, pentru cît a investit el, sărman, în ICA, deși l-a furat.
Citește mai mult

Gîndul de la ora 18

Cum l-au lucrat cei din Comisia juridică a Camerei Deputaților pe Traian Băsescu salvîndu-l pe Florin Popescu

Comisia Juridică a Camerei Deputaților, condusă de un om al lui Dan Voiculescu, pe numele său Bogdan Ciucă, a respins cererea de arestare preventivă a lui Florin Popescu, acuzat de DNA c-a dat drept mită electorală pui obținuți prin șantaj de la o firmă. Poate și pentru că Florin Popescu e omul Elenei Udrea, presa noastră independentă de mulți, nu însă și de Elena Udrea, n-a mai explodat de indignare la noul scut parlamentar împotriva Justiției. Și totuși afacerea e deosebit de importantă din punct de vedere politic. Florin Popescu e un fost baron local PDL trecut cu arme și bagaje în PMP, copilul politic născut cu handicap al lui Traian Băsescu. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Culmea corupției postdecembriste: Afacerea Silicoanele infracționale

Mi-e greu să înțeleg de ce Afacerea de la Spitalul de arși, căreia i s-ar putea spune Sîni de muieruște pe banii noștri, n-a fost abordată în presă drept ceea ce este: Cea mai scandaloasă Afacere postdecembristă și, prin asta, expresia limpede a ticăloșiei absolute pe care o poate atinge capitalismul sălbatic din România. În tratarea în fugă, drept o chestiune de pagina a cincea, sub binecunoscuta jună crăcănată în chip porno, a Afacerii de la Spitalul de arși, își vor fi spus cuvîntul atît absența unui barosan politic, cît și asumarea anchetei de către Parchet și nu de către DNA, răsfățata presei independente de la noi. Să revedem faptele. Citește mai mult

Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (4)

Show cu refugiaţi kosovari

1. Reeducarea din comunism includea, în chip automat, vizitarea şantierelor de muncă patriotică. Intelectualul burghez, cu mintea întunecată de atîta stat în Turnul de fildeş, urma să descopere aici entuziasmul cu care oamenii muncii construiau o viaţă nouă. Potrivit Programului, mintea intelectualului se lumina brusc, de parcă i s-ar fi deschis toate uşile şi ferestrele. Dacă nu cumva rămînea acolo, pe şantier, să care bolovani cu cîrca şi să doarmă într-un hangar de o sută de inşi, intelectualul se întorcea la Bucureşti hotărît să producă un imn dedicat vajnicilor brigadieri. Programul de reeducare conceput de NATO ţintea să ne convingă că războiul declanşat împotriva Serbiei era perfect justificat. Argumentul hotărîtor şi convingător: un lagăr de refugiaţi kosovari din Macedonia. Citește mai mult

Cum a fost la Piaţa care nu stă pe loc

Programul dat de gazde încă de pe aeroportul din Bangkok mă atenţionează că pe 25 martie, după micul dejun, urma să mergem la celebra Damnoen Saduak („Piaţa plutitoare”). Deşi ageamiu în chestiuni financiare, mi-am dat seama că vom merge la Piaţă. Foarte bine! mi-am spus, deşi undeva, în adîncul sufletului, un drăcuşor mă zgîndărea cu întrebarea: De ce trebuie trecut în ditamai Programul turistic mersul la cumpărături? Am găsit răspunsul abia în istorica zi de 25 martie, cînd a venit rîndul punctului din Program intitulat Vizitarea Pieţii plutitoare. Ce e Piaţa plutitoare? O piaţă, fireşte. Numai că aici, spre deosebire de Piaţa Matache, de exemplu, vînzătorul nu stă la tejghea, ci într-o barcă, iar cumpărătorul îl abordează de pe mal. În Piaţa Matache, zarzavagiul vine cu noaptea-n cap, face rost de un cîntar şi apoi îşi aşază cepele, ardeii şi usturoiul pe tejgheaua obţinută cu pile. Citește mai mult

Cum se explică succesul Mişcării Legionare

Fac un efort şi dau gata studiul lui Armin Heinen „Legiunea «Arghanghelului Mihail». O contribuţie la problema fascismului internaţional“, apărut la München în 1986 şi tradus la noi în 1999, la Humanitas. Avantajul de a fi departe de ciorba opărindă a politicii româneşti şi, poate, chiar absenţa surselor din arhive, îl împing pe autor să fixeze Legiunea în contextul social politic şi economic al perioadei interbelice. De acord din carte potrivit căreia Mişcarea a prins aripi după năruirea speranţei numite Guvernarea PNŢ. Fenomenul şi-a avut cauza nu atît în proasta gestionare a economiei, cît mai ales în eşecul unui alt fel de a face politică. PNŢ-ul parvenise la Putere, în 10 noiembrie 1928, cu un vot covîrșitor - 77,76%. Valul de simpatie îşi avea sursa în regimul Ionel Brătianu. Pragmatic, fiul lui I.C. Brătianu scosese din politică morala, dar mai ales fie şi teatrul jocului democrat. Citește mai mult

Un Memoriu şi mai multe răspunsuri

Nicolae Dindelegan din Bucureşti a trimis un Memoriu Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului şi principalelor partide politice: „Mă numesc Nicolae Dindelegan, domiciliat în str. Rădulescu, actualmente, Nada Florilor. N-am fraţi, n-am surori. Am rude în tot Bucureştiul, la Paris, în Grecia, în Orientul Apropiat, foarte mulţi dintre aceştia nu-i cunosc. M-am născut într-o familie de oameni săraci şi nevoiaşi. Tata şi mama au fost şefi de magazin alimentar. Părinţii meu au muncit foarte mult. Eu am trăit mai mult printre străini, fiind crescut de o ţigancă. Pînă la vîrsta de 17 ani vorbeam ţigăneşte mai bine decît româneşte. Mama dorind să scoată ceva din mine mi-a angajat profesoară de limba franceză, iar eu vorbeam ţigăneşte fără profesoară. Citește mai mult

Vila lui Hadrian- propaganda Romei antice imperiale prin colosal

Nu departe de Roma, mai precis la șase kilometri de Tivoli, se găsește unul dintre cele mai interesante site-uri care depun mărturie despre măreția Romei antice imperiale: Vila lui Hadrian. Ridicată de Împăratul Hadrian (117-138), unul dintre împărații gospodari ai Imperiului Roman, între 118-134, Vila a fost reședința de vară nu numai a lui Hadrian, dar și succesorilor săi. Dincolo de influența artei grecești (explicabilă prin dragostea lui Hadrian față de Grecia antică), reședința, întinsă pe 120 de hectare, ne dovedește în chip strălucit că pentru romani construcțiile erau și un instrument de propagandă prin intermediul colosalului. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Corpul de control al premierului - Poliția Politică a lui Victor Ponta

Cele două televiziuni oficioase - Ghiță SRI și Felix Tv - își freacă mîinile de bucurie: Corpul de Control al Premierului ”a descoperit nereguli în semnăturile de pe Petiția PMP împotriva accizei la combustibil”. Acțiunea corpului de control al Premierului se constituie într-o premieră postdecembristă. Organismul are din punct de vedere constituțional misiunea de a controla în numele premierului acte și acțiuni ale ministerelor, agențiilor guvernamentale, într-un cuvînt, activitatea celor care sunt subordonați premierului. Cînd s-a înființat, s-a presupus că șeful Guvernului are nevoie de un instrument prin care poate controla o realitate complexă și contradictorie, depășind puterile de verificare ale unui om. Citește mai mult