cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de la ora 21.45

Cînd Victor Ponta mîrîie PSD-ist la presa independentă

Luni, 14 aprilie 2014. Victor Ponta ține o conferință de presă dedicată Suferințelor Lui Gabi Firea și ale soțului ei zis și Pandele Patru mandate. Totul e prostie de telenovelă pentru tîmpiți, dar așa i-a zis să facă Dumitru Popescu Dumnezeu al Regimului PSD, Bogdan Teodorescu, proaspăt proclamat de TVR-ul lui Stelică autor de capodopere în limba română. Cum se întîmplă la astfel de montaje literar artistice regizate de Victor Ponta și Famiglia, jurnaliștii cu adevărat independenți nu mușcă din gogoșile propagandistice ale lui Victor Ponta. Se interesează de un alt subiect, cu adevărat important pentru opinia publică. Are loc următoarea secvență: Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

În chestiunea Rusiei, România beneficiază de expertiza fostei Securități

Chiar de la început, mai mult decît interesantul interviu acordat de Traian Băsescu lui Rareș Bogdan, la Realitatea Tv (a fost unul dintre cele mai interesante interviuri acordate de Traian Băsescu în ultima vreme, datorită întrebărilor incitante ale realizatorului, președintele - o știu din experiență - simțindu-se în largul lui cînd îl provoci) a abordat poziția deosebită a României în contextul noului Război Rece: Realizator: Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, ceea ce continuă să se întâmple, ne poziţionează pe noi în relaţia cu Statele Unite, în relaţia cu Londra, în relaţia cu Berlinul, într-un mod aparte? Suntem astăzi un factor decisiv pe flancul estic? Citește mai mult

Ca intelectual, nu poţi să fii decît de Stînga

În anii 1970, Ivasiuc, în „România literară“ încerca o mică revoluţie, relaxată, citind realitatea printr-un ochi radical. Dumneavoastră ce gen de revoluţie aţi accepta? Era o prostie pentru perioada aceea... Îi înţeleg pe radicalii sau pe extremiştii terorişti din America Latină. Înţeleg chiar modelul de revoluţionar practicat de Andre Malraux, cel care aruncă bombe în calea trenurilor. Este un gen de revoluţionar cu ochelari, foarte cultivat, care cu mîna lui poate să împuşte zece poliţişti. Nu se poate discuta acuma, dar, probabil, în momentul în care se va dezvolta un capitalism în România – şi el va fi un capitalism atipic, în mucezeală balcanică, mizer – aici, mai mult ca sigur se va dezvolta o mişcare radicală, chiar de genul „Brigăzilor roşii“. Va fi inevitabil. Să ne gîndim la fiii de intelectuali care se vor afirma şi vor constata că sînt săraci sau chiar uşor înstăriţi, gen Lenin, şi vor vedea cît de rău trăiesc alţii. Citește mai mult

Cum ar trebui să arate Arcul de triumf

Numărul din noiembrie-decembrie 1926 al revistei Ilustrația reproduce macheta Arcului de triumf din București în viziunea arhitectului Petre Antonescu. Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Au participat: Regele Carol al II-lea, Regina Maria, prințul moștenitor Mihai, membrii guvernului României și numeroși invitați de onoare din țară și din străinătate. Comparați Arcul de triumf al creatorului cu Arcul de triumf de acum! Citește mai mult

De ce s-a sprijinit pe comunişti Regele Mihai în Lovitura de stat de la 23 august 1944

Pentru a-mi reaminti (uit de la mînă pîn’ la gură) odiseea negocierilor din vara lui 1944, caut şi găsesc în bibliotecă volumul scos de Mihai Fătu la editura Ministerului de Interne, Consens pentru salvarea naţională. Pe Mihai Fătu îl ştiu din anii ante-decembrişti, cînd cercetam Proletcultismul. Iscălise cărţi a căror misiune anti-burgheză sărea în ochi chiar din titlu. Scrisă după 1989, cartea despre vara lui 1944 avansează teza unui consens naţional pentru salvarea României. Citind-o sau, mă rog!, recitind-o, nu mă pot stăpîni să nu-l bombănesc pe autor: Care consens naţional?! A invoca o sîrbă în care s-au prins PNŢ, PNL, PCR, Regele şi Mareşalul pentru a salva România de tăvălugul rusesc înseamnă a nu vedea ce se întîmplă azi în jurul tău. Cum să crezi că toate forţele politice îşi dăduseră mîna ca să tragă România de păr din hăul în care căzuse cînd azi asistăm la spectacolul partidelor gata de orice pentru a răsturna pe cei de la Putere şi a le lua locul? Citește mai mult

Cel mai titrat WC din lume

W.C.-urile publice de pe planetă diferă între ele. De la cele occidentale, cu scoică, pînă la cele turceşti, cu stat pe vine. Diferă nu doar ca formulă, diferă şi ca standard de civilizaţie: curăţenie, ordine, ba chiar şi confort. Eram convins că, în afară de mine, autor dedicat trup şi suflet unui studiu exhausiv al closetelor întîlnite în călătoriile peste hotare, nimeni din lumea asta largă nu s-a ocupat de ierarhizarea toaletelor publice. M-am înşelat. La Edinburgh Castle, în capitala Scoţiei, am întîlnit cel mai titrat W.C. de pe Pămînt. Unul dintre cele mai frecventate locuri din întreg aşezămîntul, concurînd Capela Sfintei Margareta şi tunul vedetă Maur Meg, W.C.-ul se găseşte în partea stîngă a incintei de jos, una dintre cele trei incinte ale Castelului. Se concurează aici cu Prăvălia de unde poţi închiria ghidul-telefon şi cumpăra Ghidul oficial al castelului. Citește mai mult

Războiul cu ceasurile de pontaj

La cîteva luni de la intrarea în funcţiune a marelui Combinat de prelucrare a lemnului, producţia nu atinsese nici unul dintre parametrii proiectaţi. Trei directori, numiţi unul după altul, îşi dădură demisia, întorcîndu-se la posturile de unde fuseseră aduşi: Primul, la un Gostat cu profil viticol, al doilea, la Abator, şi al treilea, la un liceu de gimnastică. Centrala, judeţul, organele locale, se războiau cu cei ce absentau sau mai degrabă cu cei ce voiau să absenteze fără să absenteze totuşi. Era o conflagraţie în toată regula, începută chiar din prima zi, cea a deschiderii festive. După cuvîntările de rigoare, în timp ce bolta dimineţii de vară se încingea ca o tablă de depozit, conform Programului de inaugurare, muncitorii noii ctitorii, cum îi spuneau cuvîntările bătute la maşină, intrară în mod festiv în întreprindere. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Liviu Dragnea l-a dat cu nasul prin mirosul de moletiere asudate al Partidului-Stat, pe fostul liberal Călin Popescu Tăriceanu

Fătucele gîfîinde de la televiziunile de știri au considerat mult mai important pentru România momentul în care Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au mîncat covrigi în direct decît Declarația Victoriei Nuland despre starea democrației românești. Așa se explică de ce vineri seara televiziunile de știri s-au ocupat pe larg de întîmplarea petrecută la Pitești, vineri dimineața, unde Liviu Dragnea l-a luat cu el, ca să-l dea cu nasul prin mirosul de moletiere asudate al Partidului Stat, pe fostul liberal Călin Popescu Tăriceanu. Provocînd fătucelor emoții de la brîu în jos (poate și pentru că Liviu Dragnea are mustăcioară de frizer care cîntă la chitară, iar Călin Popescu Tăriceanu e un veșnic însurățel), momentul a fost văzut drept unul spontan, creat de capriciile omenești ale celor doi oameni politici. Citește mai mult

Gîndul de la ora 15

Bogdan Teodorescu, acest Dumitru Popescu-Dumnezeu al Regimului Ponta, lingușit de slugile de la TVR

Citez știrea, de mai jos, găzduită doar de Reporter virtual: ”Sâmbătă, 12 aprilie, de la ora 22.30, după Filmul de Oscar, telespectatorii TVR 2 vor afla într-o ediţie găzduită de Ioan Buduca, de ce criticii de specialitate vorbesc despre Băieţi aproape buni ca fiind „cel mai bun roman politic din perioada postdecembristă”, anunță postul de televiziune. Bogdan Teodorescu este consilierul premierului Victor Ponta și este co-autorul programului de guvernare al USL. Aparițiile publice ale lui Ponta sunt atent pregătite de Teodorescu.” Pentru a pricepe haznaua pe cale de a deveni TVR-ului Victor Ponta, se impun următoarele precizări: Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Ce bine-i să te lase nevasta sub Guvernul Victor Ponta!

Andrei Zaharescu a fost numit consul al României la Cape Town, în Africa de Sud. Victor Socaciu s-a pricopsit cu un post de consul la Montreal, Canada. Ce-i leagă pe acești doi miluiți de Victor Ponta pe banii noștri, din taxe și impozite, nu pe banii lui, sau ai finanțatorului său Sebastian Ghiță? Mai multe lucruri:
  1. Amîndoi n-au ce căuta într-un asemenea post. Nu sînt diplomați, nu sunt nici măcar funcționari de carieră, n-au nimic în căpșorul lor îngust (unul e cititor de prompter, celălalt, gurist), nu știu o boabă despre țara în care au fost trimiși ca diplomați.
  2. Amîndoi s-au remarcat printr-un singur lucru: slugărnicia față de Victor Ponta. Unul îi spunea în fiecare dimineață că-i stă bine cravata, celălalt, c-ar trebui să-și lase barbă.
Citește mai mult