cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de la ora 17

La 65 de ani, după 45 de ani de gazetărie, iată-măși debutant! Pe TVR2!

Mai mult decît simpatici (dacă nervii limbii române permit o asemenea expresie), colegii de la Reporter virtual au postat azi următorul text: "PREMIERĂ. Ion Cristoiu debutează diseară la TVR 2 Emisiunea lui Ion Cristoiu, “Om cu carte”, debutează în această seară, de la ora 21.10, pe TVR2. Cartea pusă în discuţie se numeşte “Adevăruri incomode – Decembrie 1989″ şi în ea foşti ofiţeri de securitate îşi expun memoriile şi punctele de vedere despre evenimentele de acum 24 de ani. Despre această carte Ion Cristoiu va discuta colonelul (rez.) Filip Teodorescu, fost locţiitor al şefului Direcţiei Cotraspionaj a Securităţii. Dezbaterea va fi ilustrată, pe parcursul a 50 de minute, cu secvenţe de arhivă şi alte interviuri cu oameni care au avut şi au mare acces la informaţii. În premieră, se va difuza şi un film cu monumentul dedicat întâlnirii de la Malta (2-3 decembrie 1989), pe litoralul maltez, realizat de Ion Cristoiu.” Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Cum și-a dat seama Tăriceanu, făcîndu-și-l amant politc pe Victor Ponta, că el e de fapt de orientare sexual-politică PSD-ist și nu Liberal

Marți, ora 9,30. La Apel matinal e convocat să răspundă proaspătul însurățel cu șefia Senatului, apendicele lui Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu. Redactorul RRA, Eugen Rusu, nu ocolește întrebările incomode, dovedind că la posturile publice nu lucrează doar fătuce și guguștiuci. Interlocutorul ocolește cu brio răspunsurile. După binecunoscutul patent PSD-ist. La întrebarea despre ce va face în funcția de președinte al Senatului, mă așteptam, naiv cum sunt, să-l aud pe Călin Popescu Tăriceanu schițînd cîteva obiective vizînd perfecționarea acestei instituții cu mari probleme, fie și la capitolul imagine. Citește mai mult

Gîndul de la ora 21

Abia acum ne dăm seama că în 2005 Traian Băsescu a avut dreptate în ce privește caracterul lui Tăriceanu

25 februarie 2005, seara. La Sala mică a Palatului are loc Decernarea premiilor Clubului Român de Presă pe 2004 in cadrul spectacolului Gala Premiilor Clubului Român de Presă. Îmi amintesc de parcă ar fi fost azi. Mă aflam pe scenă, după ce înmînasem cuiva un premiu. Ceremonia se apropia de sfîrșit. Pe scenă urcase, pentru a ține un discurs, Traian Băsescu, invitat de onoare al sindrofiei. În sală, în primul rînd, ședea Călin Popescu Tăriceanu, premierul Alianței, și el tot ca invitat de onoare. Pînă la suirea pe scenă, Traian Băsescu șezuse lîngă Călin Popescu Tăriceanu. Păruseră amîndoi amiciția întruchipată. Ascultîndu-l pe Traian Băsescu din curiozitate (eram un adversar înverșunat al celui care se manifesta la vremea respectivă drept cel mai puternic om din România), am tresărit. Traian Băsescu îl avertiza pe Călin Popescu Tăriceanu, tovarășul său de Alianță, că luna de miere dintre ei s-a încheiat. Citește mai mult

Gîndul de la ora 17

Un hiwi pentru PSD: Călin Popescu Tăriceanu

Oamenii, ca și șobolanii, se trădează prin deschiderea gurii. Șobolanii chițcăie. Asta te face să-i descoperi și să le astupi gaura în care s-au pitit. Oamenii vorbesc. Asta te ajută să-i descoperi dincolo de înfățișarea lor, în care se ascund ca șobolanii în gaură. Despre propunerea de a fi candidatul PSD la președinția Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a declarat: Mă onorează! Dacă n-ar fi avut pe el nădragii, s-ar fi văzut imediat că dă din coadă de fericire beată. Unui om cu O mare i se pot propune multe funcții de a lungul vieții sale pămîntești. Dacă e om cu O mare și nu vierme, cu v mic, omul găsește de cuviință să susțină că merită funcția propusă. Călin Popescu Tăriceanu a simțit nevoia unei prosternări în fața celor care l-au propus: Bandiții din PSD. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Crin Antonescu a pierdut războiul mediatic

Duminică seara, am susținut la Realitatea Tv că liderul PNL, Crin Antonescu, a pierdut războiul mediatic. Cu excepția, poate, a Realității Tv, televiziunile de știri sunt în mîna lui Victor Ponta. Realitate explicabilă printre altele și pentru că Victor Ponta dispune, grație banilor negri care circulă prin sediile PSD, de sume însemnate ce pot fi date pe sub mînă. Falimentare din chiar clipa înființării lor, televiziunile de știri nu-și pot permite să dispară de pe scena mediatică de dragul adevărului, știut fiind că, vorba unui mogul mai pirpiriu, adevărul nu ține de foame. Cineva care semnează Rodica Otelea, și care mă trage de urechi și mă tutuie, deși nu-mi amintesc să fi păzit vacile împreună, a reacționat pe cristoiublog.ro astfel: ”Ai spus la RealitateaTV ca televiziunile de stiri vor avea un rol important in nov . Sa le numaram : B1 , Realitatea , Nasul , Digi24 -anti Ponta ; Antena 3 , RTV – pro Ponta.” La o primă vedere, așa e. Cine se pricepe cît de cît la așternuturile presei, își dă seama însă că lucrurile nu stau chiar așa. Citește mai mult

Cărţi care pot fi citite după preţ!

Pe strada Doamnei, din Bucureşti, unde se află Librăria Adevărul, se găsesc cîteva anticariate. Prin întunericul şi ploaia de după întîlnirea cu cititorii, firmele Anticariat strălucesc niţel dubios, ca firmele unor case de toleranţă pe o stradă mărginaşă. Lovit de pofta de a cumpăra cărţi, intru în primul anticariat ieşit în cale. Caut cărţi postcomuniste despre perioada comunistă. Cărţi de Istorie, aşadar. Chiar şi-n anticariatele puchinoase, burduşite de cărţi aruncate la grămadă, există un dulap, un colţ sau o parte din podea cu lucrări de Istorie. Citește mai mult

Curentul subteran

Vasile Cojocaru, din Vintileasa Deal, e fratele lui Dumitru Cojocaru, cel care peste cîţiva ani avea să ajungă vestit în toată ţara pentru îndîrjirea cu care avea să susţină, prin zeci, sute de memorii, că România e traversată de la graniţa de vest de un fluviu subteran de apă fierbinte care intră pe la Sighetul Marmaţiei şi iese din ţară pe la Mangalia, vărsîndu-se în Marea Neagră, la o adîncime de 2000 de metri. Dumitru Cojocaru, profesor pensionar, şedea undeva, la marginea Floreştilor, pe una din zecile de străduţe nepavate, cu cişmeaua la colţ, stângaci delimitate de garduri peste care urcau şi coborau, nestăpîniţi, trandafirii. Ocupa una dintre numeroasele căsuţe ale Floreştilor; căsuţă de ţăran ajuns la oraş. O potecă de asfalt ducea de la poartă către veranda vegheată de un bec surghiunit într-un glob de sticlă. Pe stîlpul porţii, lîngă cutia poştală din lemn vopsit în verde, o plăcuţă bătută în ţinte avertiza: Sunaţi de trei ori. Cîine rău! Citește mai mult

Rosh Hanikra sau Cum mi-am făcut plinul de caverne

Rosh Hanikra din nordul Israelului, la frontiera cu Libanul, poate fi aşezată, pe scara exploatării turistice a sălbăticiei, între Grota de la Nerja, din Spania, şi Boca del Inferno, din Portugalia. De Peştera din Nerja, Rosh Hanikra se apropie prin posibilitatea oferită turiştilor de a pătrunde într-o cavernă mai mult sau mai puţin întunecoasă. De la Boca del Inferno, celebrul loc din Israel a luat marea. Ce este Rosh Hanikra? O peşteră săpată în malul stîncos al Mediteranei, alcătuită din mai multe grote, ce pot fi vizitate. Contra cost, desigur, că doar n-o să umbli pe gratis printr-o grotă întunecoasă! Intrarea: 6 dolari. Citește mai mult

O civilă taie granița

Din 1914, cînd România își proclamă neutralitatea, și pînă în 1916, cînd decide să intre în Primul Război Mondial de partea Antantei, scena internă e marcată de confruntarea propagandistică dintre susținătorii celor două tabere planetare în conflict: Antanta și Puterile Centrale.
Citește mai mult

Nu mi-am închipuit că Ceauşescu putea fi atît de slab

Înainte de a prezenta şi alte scenarii care au condus la răsturnarea lui Ceauşescu, vă propun să refaceţi, cu cîteva amintiri, imaginea zilelor premergătoare evenimentelor din decembrie 1989. Eram atunci la revista „Teatru“. Am avut mare noroc scăpînd de cotidian, de „Scînteia tineretului“. Mai ales în ultimii ani ai lui Ceauşescu, era greu de condus un cotidian. În timpul vizitelor lui rămîneam în redacţie pînă dimineaţa, aștetpînd textul despre vizită, cuvîntarea și pozele, realizate de Grupul de presă al lui Nicolae Ceaușescu. Noi nu făceam altceva decît să le dăm punem în pagină și să le dăm titluri. Mulți din echipă jucau tabel. Eu însă, cînd eram de serviciu, studiam colecțiile Scînteia din anii Stalinismului, pentru Istoria literaturii proletcultiste. La revista Teatru, cu apariție lunară și fără vizitele lui Ceaușescu, mă simțeam ca-n concediu. Citește mai mult