cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de vineri, 6 aprilie 2018

Sărbătorile statului degeaba

Radio România Actualități dă ca știre a ultimului timp Comunicatul Serviciului de Înmatriculări și Eliberări Permise Auto potrivit căruia nu se va lucra în data de 6 aprilie, vinerea înaintea Paștelui, numita Vinerea Mare, devenită zi de sărbatoare legală începând cu acest an. Toate programările, inclusiv cele prin sistemul on-line, din ziua de 6 aprilie vor fi reprogramate înainte de această dată, sau după, în funcție de dorința cetățeanului. Ce s-a întîmplat? Ceva care ține de realitățile noastre moldo-valahe. Pe 28 februarie 2018, Parlamentul a votat în grabă o modificare la Codul Muncii prin care Vinerea Mare e declarată sărbătoare legală și prin asta zi liberă. Sincer să fiu nu văd temeiul pentru care numărului uriaș de zile libere, declarate sub diferite pretexte, fie că e vorba de o sărbătoare religioasă pe parcursul căruia cetățenii trebuie să nu facă nimic în afară de a se ruga sau de o sărbătoarea laică, în genul Zilei copilului, în care copilul nu poate lenevi de unul singur, e musai să i se adauge și părinții. Admițînd însă că în Vinerea Mare cetățeanul, chiar și cel de credință musulmană, trebuie să stea cu gîndul la Patimile lui Isus, și nu la patimile sale de la serviciu , nu văd însă de ce legea nu putea intra în vigoare la anul, dat fiind că în 2018 Vinerea Mare cade pe 6 aprilie 2018 și, luate prin surprindere de votul din Parlament, toate serviciile publice și-au programat activitate cu publicul în ziua de 6 aprilie 2018. Parlamentarii nici n-au vrut să audă de așa ceva, fericiți să aibă un prilej legal de a nu munci. Citește mai mult

Gîndul de joi, 5 aprilie 2018

Protocolul SRI-Parchet a consfințit oficial o relație neoficială între Codruța Kovesi și Florian Coldea

Miercuri, 4 aprilie 2018, vicepreședintele CSM, Codruț Olaru, a anunțat în cadrul ședinței de plen a CSM că, asemenea Parchetului General, Inspecţia Judiciară (IJ) şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au încheiat protocoale de cooperare cu Serviciul Român de Informaţii. Știrea privind existența unui protocol între SRI și Parchetul General a avut asupra opiniei publice efectul unui cutremur. Cea privind existența unui protocol între SRI și Instanța Supremă, instituție către care toate privirile se îndreaptă ca spre întruchiparea independenței de esență a Justiției, a avut efectul unui cutremur catastrofal. Imediat s-au auzit voci autorizate care au cerut desecretizarea Protocolului. Nu știu dacă acest fapt se va petrece sau nu. Sînt sigur că Protocolul dintre SRI și ÎCCJ stipulează colaborarea în chestiunea infracțiunilor de siguranță națională. Prin acest Protocol, SRI a vrut să se asigure că sesizările sale în materie de infracțiuni contra securității naționale sînt nu numai transformate în dosar de trimitere în judecată de către Parchetul general, dar și încununate de o sentință. Știu însă sigur că Protocolul dintre SRI și ÎCCJ se bazează pe aceeași teză care a făcut SRI să lanseze inițiativa unui protocol cu Parchetul general. Teza, jucînd rol de convingere intimă a celor care lucrează în Servicii peste tot în lume că, în materie de siguranță națională scopul scuză mijloacele. Acum, cînd ne dăm seama că Scandalul n-ar fi fost posibil dacă actuala conducere a SRI n-ar fi decis desecretizarea Protocolului din februarie 2009, se cuvine a reaminti, obligați de condiția de istoric al clipei, că știrea privind desecretizarea de vineri a fost anunțată de Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvînt al SRI, joi seara, la 22.30, în cadrul unui lung interviu, difuzat în două părți de B1tv, luat de Sabin Orcan. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 4 aprilie 2018

Centenarul Marii Uniri sub Guvernarea PSD: Un fleac cu flori la pălărie!

Pe site-ul Ministerului Culturii și Identității Naționale a fost postat, luni, 26 martie 2018, Documentul intitulat Lista primelor 43 de proiecte aprobate de Comitetul Interministerial pentru Centenar. Preluat de Agerpres, documentul a fost izvorul din care s-au născut cîteva știri prizărite în presa noastră, toate întocmite după metoda deja încetățenită în presa noastră leneșă a lui copy-paste. Ca orice producție a Autorității în varianta sa birocratică, Documentul e prefațat de un text sec, vădit influențat de ambiția de a fi cît mai ininteligibil: „În cadrul Comitetului Interministerial pentru Centenar desfășurat vineri, 23 martie 2018, la Palatul Victoria, a fost aprobată prima listă de proiecte eligibile, după prima evaluare efectuată în spiritul și în litera legii, proiecte reprezentative la nivel național și internațional ale beneficiarilor ordonatori principali de credite. Acestea sînt în număr de 43, în valoare de 14.887.921 lei.” De aceea, înainte de a scrie despre conținutul lui, simt nevoia unor lămuriri cu scopuri de popularizare. Din cîte se știe din discursurile politicienilor noștri, anul acesta, 2018, se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire. Și dacă se împlinește un centenar, cum se întîmplă nu numai la societățile europene, dar și la cele tribale, e musai să punem de o sărbătorire. Cînd e vorba de sărbătoriri, noi, românii, sîntem neîntrecuți. Așa se explică de ce puține sînt momentele din viața unui locuitor al acestor meleaguri care să nu fie pretext de închina un pahar și a înfuleca o friptură: nașterea, botezul, nunta. Multe petreceri, ba chiar mai multe decît în viață, au loc după moarte, de la pomană pînă la parastas. De regulă în Istorie, Centenarele, ca de altfel, toate aniversările de mari evenimente, sînt un fericit prilej pentru cei din prezent să extragă din trecut anumite note și să le folosească pentru idealurile prezentului. Din acest punct de vedere, din Istoria României se poate scoate o carte despre felul în care prezentul a folosit o aniversare punînd la lucru trecutul în interesul prezentului. Citește mai mult

Gîndul de marți, 3 aprilie 2018

Cînd e vorba de lupta împotriva corupției, pentru Ambasada americană de la București babuinii (cetățenii români, adică) n-au drepturi

Esența Scandalurilor în anii postdecembriști constă în destinul lor aproape identic, ivit din năravul românesc al aprinderii și arderii unui eveniment după ticul focului de paie: După ce a dominat spațiul public, de credeai că e singura mare problemă nu numai a țării, dar și a continentului, ba chiar și a lumii, dînd naștere la vagoane de dat cu părerea și la camionete de luări de atitudini, Scandalul cade într-o uitare absolută. Pregătirea interviului cu Sebastian Ghiță m-a dus la un interviu acordat de omul de afaceri lui Cătălin Tolontan în 27 februarie 2015. Aici, la un moment dat, Sebastian Ghiță vorbește despre condamnarea lui Codruț Sereș: „A intrat în închisoare fără să facă pe victima. Pedeapsa a fost foarte mare, enormă. Și nu știu dacă el are vina maximală în caz.” Referirea la fostul ministru al Economiei mi-a amintit de un Scandal care, în urmă cu 12 ani, a dominat zdrobitor scena noastră publică. Un Scandal pe care pînă și eu îl uitasem, și pe care, dacă n-ar fi fost documentarea pentru interviu, nu mi l-aș fi amintit în veci. La vremea respectivă Scandalul s-a numit al Privatizărilor Strategice. Atenția excesivă a presei și-a avut temeiul în acuzațiile de spionaj aduse unor cetățeni străini – bulgarul Stamen Stanchev, consultant al unei societăți bancare internaționale pentru afaceri derulate în România și americanul Vadim Benyatov, angajat al angajat al CSFB (Europe) Ltd. London. Potrivit informațiilor date presei, era vorba de o grupare de criminalitate organizată, formată din demnitari și funcționari publici din instituții cu atribuții în domeniul privatizărilor strategice, pentru a obține informații cu caracter secret. Vedeta acestui Scandal era reprezentată de Vadim Benyatov, audiat pe 22 noiembrie 2006, audiere încheiată cu interdicția de părăsire a Capitalei și arestarea preventivă în 29 noiembrie 2006 sub acuzația de „spionaj și constituirea unui grup infracțional organizat și pentru procurarea de secrete de stat de la Ministerul Economiei și Comerțului pe care le-a transmis unor firme străine participante la licitația privind adjudecarea SC Electrica Muntenia Sud”. Citește mai mult

Gîndul de luni, 2 aprilie 2018

Protocolul sau Cum a devenit SRI mai puternic decît fosta Securitate

Potrivit articolului 132 din Constituție, care reglementează Statutul procurorilor, „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiţiei”. La revizuirea Constituției, în 2003, articolul a primit sprijinul Comisiei de la Veneția, care, în analiza făcută Proiectului de Constituție revizuită, a dat un răspuns PD, partid care, prin Emil Boc, contesta această autoritate ca punînd la îndoială independența procurorilor. După un lung timp în care această autoritate a fost practic nulă, deoarece, de la Monica Macovei citire, ministrul Justiției n-are nici o autoritate asupra procurorilor, Tudorel Toader a trecut la o vie activitate menită a restabili în practică textul constituțional. Campania sa, dusă atît prin formulările din noile Legi ale Justiției, cît și prin propunerea de revocare a procurorului adjunct al Parchetului general, Codruța Kovesi, a stîrnit mare tulburare în rîndul procurorilor și a celor care au contribuit, în presă și în politică, la ivirea pe mapamond a unei noi republici: Republica Procurorilor din România. De ce s-au burzuluit atît de tare procurorii la intenția ministrului de a restabili autoritatea cerută de Constituție asupra lor? Cînd am scris despre gestul Monicăi Macovei de a proclama că ministrul Justiției n-are nici o autoritate asupra procurorilor, m-am întrebat cum de a făcut asta tocmai ministrul Justiției. Răspunsul l-am primit abia pe 30 martie 2018, cînd a fost făcut public, după desecretizare, documentul intitulat PROTOCOL DE COOPERARE intre Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale. Procurorii români s-au revoltat, pentru că ei vor să fie mai departe sub autoritatea SRI! Acest Protocol a fost încheiat la data de 2 februarie 2009, semnat din partea Parchetului General de procurorul general adjunct, Tiberiu Nițu și din partea SRI de prim adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, aprobat de procurorul general de la acea vreme, Codruța Kovesi și de directorul SRI, George Maior. În sine nu e nimic rău că între SRI și Parchetul General s-a încheiat un Protocol de colaborare. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 1 aprilie 2018

Ziaristul adevărat e dependent de știri tari, de tip scoop, așa cum unii sînt dependenți de droguri

Am stat de vorbă mai zilele trecute cu Adrian Sârbu. Atît în interviu, cît și în afara lui, Sebastian Ghiță mi-a povestit cum a fost lovit de Sistem Adrian Sîrbu, ultimul mogul, ultima țintă din cadrul Operațiunii de spargere a presei românești în buticuri și ateliere de lucru acasă, pentru a lăsa loc Unităților militare ale Diviziei Presă în frunte cu Digi 24. Întrebam pe cineva, nedumerit, ca un comunist care învățase la școală că în capitalism contează doar profitul, cum dracu își permite patronul acestei televiziuni frigide, în care toți lucrătorii, de la redactori pînă la coafeze, par proaspăt încorporați, să țină o afacere care nu numai că nu-i aduce profit, dar, mai mult, îl face să piardă bani? Și acela, cunoscător al miș-mașurilor din vremea de atotputernicie a Binomului, mi-a răspuns că mă înșel: Patronul de la RDS-RCS nu pierde bani. Da, pierde bani cu Digi Tv, care trebuie să asigure loc de muncă bine plătit, tuturor celor care, lipsiți de orice har profesional, au distrus publicațiile la care au fost repartizați de Unitate, și riscă să rămînă fără pițule, în condițiile în care Patria e recunoscătoare cu cei care o slujesc tîrîș. Îi recuperează și cîștigă întreit din afacerile cu RDS- RCS, pentru care banii pieduți pe Digi 24 sînt un fel de taxă de protecție. M-am întîlnit cu Adrian Sîrbu nu pentru a afla amănunte în plus față de cele istorisite de Sebastian Ghiță, știind că patronul Mediafax evită să povestească despre ce i s-a întîmplat, ci pentru a găsi răspunsul la o întrebare pe care mi-o pun ca om care mai sper într-o revenire a presei noastre: Cînd are de gînd să Adrian Sârbu să revină spectaculos pe piața media? O întrebare ivită și din credința mea, expusă public pe cînd Adrian Sârbu era hulit ca penal tocmai de cei care pînă atunci din Să trăiești Boss! nu-l mai scoateau. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 31 martie 2018

Scrisoare către Serbia. De ce nu aveți nevoie de Uniunea Europeană

Text & foto: Traian Horia

Oameni din Serbia, Dacă în 1999 ați fost bombardați, aceasta a fost și pentru că nimeni (nici președintele de atunci al României, Emil Constantinescu, nici poetul-premier Radu Vasile și nici ministrul de Externe Andrei Pleșu) nu s-a legat cu lanțuri de poarta NATO ca să protesteze și să împiedice o mișelie și o nedreptate istorică. Sârbi, dacă veți cunoaște că nu puteți sta în Uniunea Europeană lângă țări care au lăsat bombe peste civilii voștri, în numele Dumnezeului vostru care este și Dumnezeul românilor, căci ați suferit împreună în istorie, să nu vă dați dumnezeilor-pitici din capitala UE, Bruxelles. Sau dacă o faceți, să o faceți doar un pic și numai cu sabia la îndemână. Oameni din Serbia, ... adevărat adevăr vă spunem vouă că Uniunea Europeană are mai mare nevoie de țara voastră decât are nevoie țara voastră de Uniunea Europeană, iar după acceptul în UE veți fi inspectați periodic dacă aveți "în grafic" înființarea Statului Paralel din Serbia și veți fi șantajați la nivel oficial că pierdeți finanțări UE dacă nu acceptați migranții ilegali aduși de Bruxelles din țări cu activ terorist ale Asiei sau Africii, și vi se va sugera prin Ambasadele bogate ale UE că sunteți corupți, semi-barbari, înapoiați tehnologic, cu închisori ruginite și fără un număr suficient de "progresiști", și veți fi puși la zid și executați pe la simpozioane, fiindcă nu respectați "valori" ale UE de care nimeni dintre voi sau dintre părinții voștri nu au auzit vreodată, și veți fi întrebați de ce vreți reforme pe Justiție sau de ce nu vă arestați investitorii și politicienii voștri locali (cum s-a întâmplat în România), și veți fi conduși politic cu opiniile "autorizate" ale presei de stânga nord-americane- din familia "New York Times" sau AP, și ONG-uri finanțate prin controversatul George Soros vor fi desemnate de UE să măsoare la kilogram cantitatea netă de "drepturile omului" pe care o aveți în tezaur. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 30 martie 2018

Elena Udrea în Jurnal: „I-am zis lui Maior că nu e normal să-l aresteze pe Dorin (Cocoș – n.n.) în condițiile în care a împărțit banii cu ei sau așa cum au zis ei”

Serialul care a fost interviul cu Sebastian Ghiță m-a surprins prin dezvăluirile deloc amabile despre Elena Udrea. Aveam și motive să nu fiu altfel decît surprins. Din ce știam, cei doi colaboraseră la cîteva Operațiuni, dacă ar fi s-o amintesc doar pe cea a pactului dintre Traian Băsescu și Victor Ponta în numirea șefilor din Parchete. Apoi, și Elena Udrea și Sebastian Ghiță erau victimele Binomului SRI-DNA după ce Binomul le surîsese slugarnic. Reacția Elenei Udrea nu m-a surprins. Cea poreclită blonda de la Cotroceni n-are nimic din ceea ce cultura populară atribuie blondelor. Dimpotrivă, e o luptătoare pînă la capăt, bătînd la scor mulți politicieni de azi, ieșiți la suprafață după ce Marea Teroare a cătușelor a vîrît în pămînt tot ce era mai răsărit în viața noastră politică. Prin urmare mi s-a părut normală reacția dură la dezvăluirile lui Sebastian Ghiță, pusă sub semnul restabilirii adevărului. Sub acest semn, din Costa Rica, Elena Udrea m-a rugat să reproduc din Jurnal secvențele despre Sebastian Ghiță. Un Jurnal scris la finele lui 2014 și începutul lui 2015. Am distins în textul postat de domnia sa pe Facebook și un fel de provocare răutăcioasă: Să te văd, ai curajul să reproduci textual ce-am scris eu despre Sebastian Ghiță după ce ți-a dat interviul! Ar fi trebuit să mă supăr pentru o atare împunsătură cu andreaua, instrument pe care – sînt sigur – Elena Udrea nu mai știe să-l folosească după venirea la oraș. Cum însă am mai trecut prin astfel de supărări ale Elenei Udrea (cea mare a fost cînd i-am declarat, într-un interviu la Realitatea Tv, luat cu lapte și miere de Rareș Bogdan, că n-o voi vota la prezidențiale, deoarece nu cred în candidatura ei), m-am grăbit să mă supun somației. Citește mai mult

Gîndul de joi, 29 martie 2018

Un nou moment al Patriotismului de vorbe: Ședința festivă dedicată Unirii Basarabiei cu România

Marți, 27 martie 2018, la Palatul Parlamentului, a avut loc o ședință festivă dedicată aniversării a o sută de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Au participat înalte personaje ale scenei noastre publice: premierul Viorica Dăncilă, președinții celor două Camere ale Parlamentului, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, Principesa Margareta, Custodele Coroanei, patriarhul Daniel și primarul general al Capitalei, Gabriela Firea. De la Chișinău a venit în fruntea unei delegații, Adrian Candu, vicepreședinte al PD. Pentru că era vorba chiar de unire, Mihai Ghimpu, Liderul Partidului Liberal, a refuzat să facă parte din delegație pe motiv că aceasta e condusă de Adrian Candu. Au luat cuvîntul Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Călin Popescu Tăriceanu, reprezentanții grupurilor parlamentare. La sfîrșit s-a dat citire unei „Declaraţii solemne pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie 1918”. De la un capăt la altul manifestarea a dat în clocot de cuvinte mari, de propoziții bombastice și de aplauze, mai ales de aplauze. Urmărind transmisiunea în direct fie și din greșeală, simțeai nevoia să te înalți în văzduh și, deci, mureai de ciudă că n-ai în loc de mîini aripi: Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 28 martie 2018

Lista neagră a Ambasadei SUA la București: Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ion Nicolae, Gigi Becali, Ovidiu Tender

Dezvăluirea despre o Listă neagră existentă la Comisia Europeană pe vremea lui Manuel Barosso, în virtutea căreia MCV s-a transformat într-o formă de presiune asupra magistraților din România pentru a grăbi anumite dosare și, evident, ținînd cont de puterea de șantaj a sugestiei că însuși Bruxellesul se interesează de respectivele dosare, pentru a le finaliza cu o sentință de condamnare, a atras atenția asupra inițierii și coordonării luptei împotriva corupției în varianta de anchete penale de către noile Puteri Garante ale României: țările Occidentale puternice, Comisia Europeană, America. La vremea declanșării sale Scandalul Wikileaks, provocat de publicarea corespondenței secrete dintre ambasadele SUA din lume și Departamentul de Stat, a fost urmărit în România doar din perspectiva ingerințelor americane în viața politică din România. Printre altele, cablogramele trimise de la București au reliefat existența unor politicieni și jurnaliști turnători la Ambasada SUA. În schimbul fie a unei fleici, fie a unei iluzii că vor fi favorițiii la șefii a Noii Înalte Porți. Într-unul din episaodelor interviului acordat subsemnatului, Sebastian Ghiță a dezvăluit prezența la multe dintre ședințele de lucru ale Binomului SRI-DNA a șefilor Stației CIA de la București. Dezvăluirea n-a făcut o gaură în cerul mediatiac autohton și cu atît mai puțin în cel străin, fie și pentru că Sebastian Ghiță s-a dovedit la acest capitol excesiv de prudent. Ce făceau șefii Antenei CIA la București la K2? Iată o întrebare pentru al cărui răspuns m-am văzut obligat să recitesc telegramele Wikileaks din perspectiva celor aflate între timp. Și n-am fost de loc surprins să descopăr că lupta împotriva corupției ocupă pagini de telegrame, toate sub semnul necesității ca SRI să intervină în procesul de descoperire și anchetare a cazurilor de corupție. Citește mai mult