cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de marți, 6 iunie 2017

În bătălia pentru deținerea Puterii absolute, PSD a pornit Războiul de smulgere din mîinile preşedintelui a celei de-a doua chei

A trecut aproape nebăgat în seamă Războiul dus de Klaus Iohannis de unul singur împotriva majorităţii PSD în chestiunea şefilor de Servicii Secrete Departamentale, DGPI şi DGIA. Ultimul act al acestui Război s-a consumat pe 26 mai 2017, cînd preşedintele a dat înapoi Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării. Trimisă la promulgare, Legea face drum întors la Parlament pe motivul oficial că în dezbaterea din Senat s-au introdus şi votat nu mai puţin de 38 de amendamente la forma venită de la Camera Deputaţilor care a adoptat-o tacit. Pe drept cuvînt, preşedintele consideră că s-a încălcat astfel principiul constituţional al Bicameralismului. La Senat s-a votat o Lege aproape nouă prin raport cu cea trecută de Camera Deputaţilor. Acesta e motivul oficial de esenţă pe care-l consider – repet – corect. Motivul neoficial, invocat în textul care argumentează trimiterea Legii la reexaminare, se referă la eliminarea CSAT din procesul de demitere a şefului DGIA. Legea nr. 346/2006, modificată acum, prevedea că eliberarea din funcţie a şefului DGIA se face cu avizul CSAT, fie şi pentru corespondenţa cu numirea, rămasă în noua formă, ca reclamînd avizul CSAT. Preşedintele a cerut reexaminarea Legii şi în alte puncte. Unul dintre ele atinge derapajul psihiatric. Printre altele, ministrul Apărării Naţionale e acum singur abilitat să emită Ordinul de Mobilizare a Armatei României. Ca şi întreg Războiul, acest moment (nu ultimul, sunt sigur) a trecut neobservat în presa noastră, ba chiar, dintr-un anume punct de vedere şi în politica noastră. Dacă i s-a dat ici-colo atenţie, motivul a ţinut de senzaţionalul oferit întotdeauna la noi de Războaiele pentru Putere între diferite instituţii şi diferite persoane. Citește mai mult

Gîndul de luni, 5 iunie 2017

Ne scrie de la Londra Traian George despre Atentatul de la London Bridge Personalitățile Lumii țin coperțile revistelor, iar terorismul ține strada Cu o prefață de Ion Cristoiu

Un nou atentat terorist a avut loc sîmbătă noaptea în centrul Londrei. Au murit 7 persoane. Alte 48 au fost rănite, unele grav. De cum am aflat vestea, şi am cunoscut mai multe amănunte la BBC World News, l-am sunat pe Traian George, corespondentul nostru din Marea Britanie. În mod obişnuit, el îmi trimite, fără să i-o cer, ca într-o înţelegere tacită, o corespondenţă pentru Gîndul de vineri spre sîmbătă. Textul primit vineri dimineaţa, a fost postat pe cristoiublog.ro de duminică, 4 iunie 2017. De data asta am rupt cu tradiţia relaţiei între mine şi Traian George. L-am sunat eu, ca să-i cer o corespondenţă, înainte de a mă suna el, pentru a-mi propune una. Îl public iată de două ori la rînd şi, mai ales, luni, în prima zi a săptămînii. De ce am apelat la Traian George? Pentru a-i comanda, cum aş fi făcut dacă aş fi fost directorul unei gazete, o corespondenţă despre atmosfera de după atentat. E nevoie să reamintesc că Traian George a semnalat primul, plecînd de la uciderea, bietului român cu o maşină intrată în viteză pe trotuar, noul mod de operare al teroriştilor islamici: Intratul cu maşina în mulţime. Tot Traian George a scris de nenumărate ori despre dezastrul de politicaly corectness în Anglia. De ce m-a interesat atmosfera de după atentat? Pentru că, n-am nici o îndoială, noul atentat a sporit dispoziţia englezilor de a li se reduce drepturile individuale în numele luptei împotriva terorismului. Premierul Marii Britanii, Theresa May, a ţinut duminică un discurs despre atentat. Pînă aproape de final, textul n-a diferit cu nimic de bla-bla-urile politruce devenite deja o tradiție cînd au loc atentate teroriste. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 4 iunie 2017

Traian Horia ne trimite o nouă corespondență din Anglia Al patrulea Reich german

Lacustră britanică- stațiunea turistică Brighton, în Sussex, pe malul Canalului Englez. Locul unde se reunește anual toată aristocrația britanică. Pe pod, lângă Brighton Pier, doi englezi în vârstă își plimbă câinii Labrador și sporovăiesc potolit- sunt vorbăreți, dar se cam tratează. Unul dintre ei a văzut știrile la ora ceaiului cu lapte și îi spune celuilalt că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, este greu supărată pe președintele SUA, Donald Trump. Tante Angela vrea acum o Europă care să fie "pe mâinile proprii ale europenilor", departe de Statele Unite. Pe câte mâini să fie, adică, Europa? Nu știe nimeni, englezul ridică din umeri. "Păi, doamna vrea Europa pentru oamenii de pe stradă sau pentru cluburile ei Posh (aristocrați- n.n.)?", se miră el, fin-ironic și euro-sceptic, ca orice englez vârstnic care se respectă. Celălalt dă din mână a lehamite, pronunță în clar un cuvânt afurisit ("Bollocks!"), aprobat unanim din capete de câinii Labrador și de tovarășul lui, apoi se urnește mai departe. Grupul se îndepărtează și acum te gândești firesc că așa vor fi început în trecut trei Reich-uri ale Germaniei- cu îngrijorările unor englezi la vorbele nemților. Dacă citești ziarele vreo săptămână în România, vei afla în general ce mai "decide" Germania, ce "face" Germania, ce "vrea" Germania, ce "respinge" Germania. Mai apoi, un cerșetor cu facultate din piața Romană a Bucureștilor, te va lămuri că Germania este condusă cu doamna Angela Merkel. Un întreg continent este încredințat unei singure țări, pe principiul pur românesc, extras direct din piața bucureșteană Chibrit "Banii vorbește". Germania poate să se tragă la umbră, cu o bere, dar Reichul german va rămâne mereu pe loc, mai ales după plecarea americanilor. Undeva, mai retras va rămâne și Uniunea Europeană- chelner perfect, housekeeper și purtător de cuvânt. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 3 iunie 2017

Grecia: De la vacanțele ca în familie la vacanțele ca-n ghetouri de lux

Duminica, pe la 11, cînd mă întorc cu maşina de la Găgeşti, din Radioul pus pe RRA, ascult în cadrul emisiunii Deschis în weekend o rubrică de note de călătorie în străinătate. Autoarea descrie ce a trăit călătorind nu numai în locuri aflate la doi paşi, gen Paris sau Praga, ci şi în locuri inaccesibile pînă şi aventurierilor de tip Columb fără caravelă: Australia, Noua Zeelandă. Ascultînd-o, m-am întrebat de fiecare dată, fără a găsi răspunsul, dacă a fost în locurile respective sau dacă le istoriseşte din închipuirea documentată pe Internet. Şi dacă a fost, de unde atîţia bani pentru atîtea călătorii şi nu oriunde, ci în locuri care cer sume colosale? În ultima duminică a întoarcerii mele la Bucureşti, ocupîndu-se de o insulă din Grecia, reporteriţa a debutat prin relatarea unui dialog obişnuit cu colegii de presă. Ori de cîte ori aceştia invocau Criza politico-economică din Grecia, ea le răspundea că Grecia eternă nu e, n-a fost şi nu va fi niciodată în criză. M-am convins de adevărul spuselor sale în scurta călătorie în Grecia, mai precis în scurtul popas în Perea, un fel de Eforie, faţă de Constanţa prin raportare la Salonic. Dacă ar fi să crezi Breaking News-urilor ilustrate cu reportaje de la faţa locului, Grecia dă în clocot: Social, economic, politic. În Perea cel puţin, n-am deosebit nici un clocot. Dar ce spun eu, n-am deosebit nici măcar acea încreţire a suprafeţei de apă care prevesteşte clocotul de peste puţin timp. Viaţa se scurge aici zi de zi în cel mai banal chip cu putinţă. La cîte-o masă de pe terasele încă goale acum, la finele lui mai, cînd n-a început sezonul, bărbaţi în toată firea joacă table. Sunt pensionaţi pe motiv de boală? Sunt șomeri ? Sunt greviști? Citește mai mult

Gîndul de vineri, 2 iunie 2017

Pentru că Istoria e de genul feminin, marii ziariști, de regulă, bărbați, nu-i pot prevedea hachițele

Spre seară, cînd în Sala de lectură e o atmosferă mai prielnică decît dimineaţa (dimineaţa vin cei pentru care studiul e o datorie şi nu o plăcere, ca în cazul meu), întorcîndu-mă de la cina celor patru mere, mi-au atras atenţia colecţiile de publicaţii puse în dulapul pentru restituiri. Cînd cineva dă înapoi cărţile sau ziarele, acestea sînt aşezate pe rafturile unui dulap gen Purgatoriu, de aici sînt luate cu căruţul şi duse, prin intermediul liftului, în adîncurile depozitelor, de unde au venit, ca într-un mormînt de o veşnicie, deoarece nu se ştie dacă vreodată cineva se va gîndi să le ceară la sală. Dacă eşti curios, ca mine, aici poţi descoperi cărţi sau ziare despre care niciodată nu ţi-ar fi trecut prin cap că vor fi apărut în spaţiul românesc. Fac un popas la acest dulap pentru a fotografia cu telefonul mobil (ce mai încolo şi încoace, am dat şi eu în boala dîmboviţeană!) chestii pentru rubrica Am deosebit pentru dumneavoastră. Dau mai întîi peste colecţia ziarului Adevărul din vara lui 1914. Vara lui 1914? Nu cumva e vara asasinării lui Franz Ferdinand? Ia să vedem cum a reflectat Adevărul, ziar sobru, quality, cum ar zice azi deontologii, acest eveniment de Breaking news, chiar şi fără să fi ştiut, ca noi, cei de azi, urmările! Găsesc pagina întîi a ediţiei datate marţi, 17 iunie 1914, apărute pe piaţă, potrivit tradiţiei, luni, 16 iunie 1914. Citește mai mult

Gîndul de joi, 1 iunie 2017

Din cîte știm, Mădălina Pușcalău nu e încă mama lui Klaus Iohannis!

Camera Deputaților a votat marți, 30 mai 2017, împotriva cererii DNA de ridicare a imunității lui Eugen Bejinariu. Sînt și eu de acord cu cei care susțin că solicitarea DNA ține de publicitate, singura preocupare a acestei instituții după ce în fruntea ei o deraiere de moment a minții lui Victor Ponta a adus-o pe Codruța Kovesi. Aș adăuga însă și un alt motiv aflat la temelia solicitării: Ca parte a Binomului SRI-DNA, DNA și-a făcut un țel al vieții și activității din compromiterea instituțiilor fundamentale ale democrației, în frunte cu Parlamentul. Sub acest semn, DNA a trimis și trimite la Parlament dinadins dosare subțiri, lipsite de probe și conținînd acuzații demne de proza lui Gogol. Și de fiecare dată Parlamentul cade în capcana de a respinge solicitarea aberantă, fără a ține cont că e vorba de o provocare ordinară. Nu de asta, mi-am zis să scriu despre Cazul Bejinariu, mai precis despre reacțiile la decizia Parlamentului. Printre alte reacții, toate site-urile, ziarele și televiziunile de știri au publicat-o marți, 30 mai 2017, pe aceasta: „«Votul de astăzi din Parlament în cazul cererii de urmărire penală a deputatului PSD Eugen Bejinariu dovedește încă o dată disprețul majorității față de Justiție. Este inadmisibil ca unii deputați și senatori să se erijeze în judecători și să hotărască prin vot blocarea actului de justiție», a spus Dobrovolschi, pentru AGERPRES. «Faptul că majoritatea parlamentară nu înțelege să acționeze conform normelor care stau la baza statului de drept duce la accentuarea scăderii încrederii cetățenilor în Legislativ», a conchis Dobrovolschi.” Dobrovolschi din această știre nu e nimeni alta decît Mădălina Pușcalău de la B1Tv, devenită Mădălina Dobrovolschi ca purtător de cuvînt al Președinției. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 31 mai 2017

Comisia SRI ar trebui să se autosesizeze în legătură cu o declarație explozivă a lui Sebastian Ghiță

Duminică, 28 iunie 2017, seara, la emisiunea România lui Cristoiu de pe România Tv, Traian Băsescu, invitat al Letiției Bădescu și al meu, firește, a dezvăluit că fiică-sa, Ioana, a avut mandat de supraveghere tehnică totală, de la interceptarea telefoanelor și filaj pînă la înregistrări audio video în dormitor. Cererea pentru un asemenea mandat a fost semnată de Codruța Kovesi. Că Lulutza, ca orice persoană lipsită de metafizică, putea cere o astfel de intruziune barbară în viața unei femei, mai e de înțeles. Dar că judecătorul de drepturi și libertăți de la Înalta Curte să aprobe un asemenea mandat, valabil doar în cazuri de terorism, e mai greu de înțeles. Mai greu de înțeles pînă la un punct. Pînă la punctul dezvăluit de Traian Băsescu la întrebarea mea. Supravegherea tehnică totală a Ioanei Băsescu însemna și supravegherea lui Traian Băsescu, cu care fiica se întîlnea, vorbea la telefon. Tot la o întrebare de a mea, fostul președinte a recunoscut că-n anul și jumătate cît Dan Andronic a fost pus sub supraveghere tehnică pe siguranță națională acesta din urmă a vorbit cu Traian Băsescu de cel puțin două ori pe săptămînă. Lesne de înțeles astfel că supravegherea tehnică a apropiaților lui Traian Băsescu a fost un excelent mijloc securistic de a-l supraveghea pe Traian Băsescu. Avem astfel una dintre explicații, cea mai importantă, a numărului uriaș de mandate cerute de DNA și aprobate de judecător. Folosind obiective mărețe - Apărarea siguranței naționale, Lupta împotriva corupției - Statul Paralel s-a dedat la mizera poliție politică din dictaturi. Citește mai mult

Gîndul de marți, 30 mai 2017

Noile drame ale satului românesc

Pe vremea lui Rebreanu, dramele din care se hrăneau proza păşunistă şi piesele de teatru pitoreşti erau cele ale pământului. Locuitorii satelor fără apă curentă şi lumină electrică şi talk-showul din prime-time se omorau pentru o bucată de pămînt, ba chiar şi pentru o fîşie de hat, cînd nu-i omora şi pe unul şi pe celălalt, tuberculoza sau pelagra. Azi, dramele şi tragediile izvorăsc din noua realitate a satului românesc: Plecarea la muncă în străinătate din nevoia de a se întoarce acasă şi a-şi trînti ditamai viloiul, care, din lipsă de bani, rămîne la etapa pereţilor neterminaţi. Culai Parvana s-a amorezat de Florica Dumbravă. Bărbatul Floricăi Dumbravă, şofer de meserie, e plecat în Italia. Face transporturi de carne vie pentru o reţea de prostituţie de la Milano. Culai Parvana s-a întors din străinătate cu o jumătate de an în urmă. S-a apucat să-şi înalţe tradiţionala vilă. În afara porţilor maiestuoase, ca pentru primirea unui împărat roman întors dintr-un război victorios cu barbarii, n-a mai făcut nimic. A cheltuit banii strînşi în Franţa, ca sperietoare vie de ciori pe Florica Dumbravă. I-a dat ca să-şi repare casa şi să-şi dea fiica la liceu şi să-i ia cizmuliţe din import, cu cataramă în jurul gambei. Florica îl anunţă că bărbatu-său se întoarce din străinătate şi că trebuie să pună capăt relaţiei lor care, între noi fie vorba, n-ajunsese la pat, dat fiind că Florica îl tot amînase. Citește mai mult

Gîndul de luni, 29 mai 2017

Statul Paralel există și dă din coadă. Azi: Operațiunea Stingerea rapidă a Scandalului stîrnit de publicarea Raportului SIPA de către Evenimentul zilei

Joi, 24 mai 2017, Evenimentul zilei a publicat Raportul Comisiei Chiuariu în Afacerea Arhiva SIPA. Sunt colaborator de mai mult timp al Evenimentului zilei, varianta Dan Andronic. Înainte de trimiterea Raportului la tipar, am fost consultat de conducerea redacției, nițel descumpănită la gîndul de a publica un Document declarat Secret de serviciu. Spusele mele au fost reproduse de ziar în textul care prefațează paginile pe care se răsfață Raportul: „O dată intrați în posesia Documentului, ne-am trezit în fața unei probleme neprevăzute. Raportul era adnotat cu „Secret de Serviciu”. Îl publicăm sau nu? Trebuia o decizie imediată. Dan Andronic, directorul și acționarul majoritar al ziarului, era plecat pentru câteva zile din țară. Omul cu o mare experiență decît a noastră în astfel de situații e Ion Cristoiu. Evenimentul de sub conducerea sa, la care am lucrat mulți dintre noi, se specializase în publicare de documente scoase de prin seifuri ferecate. Ziarul avea și o rubrică, de mare interes printre cititori: Am pus mîna pe… Și urma documentul reprodus pur și simplu, fără comentarii. I-am transmis telefonic lui Dan Andronic că avem ceva foarte tare de publicat, că avem niște temeri, dar că am decis ca ultimul cuvânt să-l aibă domnul Cristoiu. Marți seara, în celebra curte a Bibliotecii Academiei, Ion Cristoiu a spulberat orice îngrijorare. După ce a parcurs rapid cîteva pagini din Document ne-a zis: „Asta da lovitură de presă! E secret de serviciu? Eu l-aș publica și dacă ar fi secret de stat. Un secret ajuns la presă, fie el și secret planetar, nu mai este un secret! ” Citește mai mult

Gîndul de duminică, 28 mai 2017

Cînd s-a sigilat Arhiva SIPA, imediat după Hotărîrea de Guvern din 9 februarie 2006, totul era arhiva electronic. Monica Macovei a primit un opis al Arhivei în format electronic

Alexandra Andon, o ziaristă de la RRA, despre al cărui profesionalism am mai scris, nu s-a lăsat intimidată de Diversiunea meșterită de Statul Paralel sub forma mustrării de tip bolșevic Sînt atîtea mari probleme interne și internaționale și voi discutați despre SIPA? și a organizat vineri, 26 mai 2017, la 13: 20, la emisiunea sa Probleme la zi, de pe RRA, o dezbatere despre Scandalul SIPA. Despre Scandal s-au pus la cale multe talkshow -uri. Potrivit tradiției de veacuri a televiziunilor de știri, toate sînt trăncăneli de tip Fierăria lui Iocan din Moromeții, în care cu cît știi mai puțin despre ce-i vorba cu atît te vîri în vorbă cît mai des. Așa se explică faptul că după publicarea Raportului de către Evenimentul zilei, în Scandalul SIPA nu s-a progresat nici măcar cu un milimetru în aflarea adevărului. Dezbaterea de la RRA, condusă profesionist de Alexandra Andon, poate fi apreciată însă ca pas înainte în investigațiile presei. Ascultînd emisiunea, m-am gîndit că una e vorba de la Radio, care zboară, și alta e vorba de pe cristoiublog.ro, care rămâne, fie și în format electronic. Prin urmare am făcut rost de aceasta de la RADOR, excelenta Agenție de știri a Radioului public, și acum o public în acest spațiu. Pentru înlesnirea lecturii, am pus intertitluri. Citește mai mult