cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de marți, 3 octombrie 2017

Generalul Iulian Vlad mi-a rămas dator cu Memoriile sale, pe care nu știu dacă le-a scris

L-am cunoscut pe Iulian Vlad în primele luni ale lui 1990. La vremea respectivă Iulian Vlad era un paria al opiniei publice de la noi. Era atacat mai ales de presa fostă comunistă trecută de partea FSN-ului. Nimic surprinzător. După decembrie 1989, încă din ianuarie 1990, regimul Iliescu, unanim sprijinit la vremea căderii lui Ceaușescu, a început să fie atacat dinspre Dreapta. Proaspăt înființate, PNŢCD și PNL voiau și ele măcar un sandviș de la ospățul care era Puterea. O serie de persoane și personalități, agenți de influență ai Serviciilor secrete occidentale, demisionaseră din Consiliulul FSN inițial în cadrul campaniei de înlocuire a gorbaciovismului impus de Moscova prin Lovitura de stat cu un pluralism autentic și îndeosebi un capitalism sălbatic. Pus la îndoială dinspre Dreapta și dinspre Occident sub acuzația de neocomunism, Ion Iliescu, deși comunist din tată-n fiu, pentru a supraviețui la putere, a început să arunce din lest. A acceptat unele măsuri timide de privatizare, a înființat C.P.U.N., organ legislativ şi al puterii de stat, din care făcea parte și Opoziția. Acestea erau însă măsuri mai greu de concretizat. Cel mai simplu era să treacă la arestarea foștilor săi colegi de nomenklatură și a foștilor securiști. Atunci s-a exersat întîia oară în postdecembrism folosirea procurorilor pentru chiuretaje politice. În numele luptei împotriva comunismului și securismului, în paralel cu o sălbatică operațiune de demascare a regimului Nicolae Ceaușescu, s-au comis grave abuzuri de către acești opricinici ai lui Ion Iliescu și nu ai lui Ivan cel Groaznic. Foștii membri ai CPEX, membrii familiei Ceaușescu, inclusiv Marius Oprean, ginerele, un pașnic profesor universitar, au fost arestați preventiv fără nici o probă și ținuți luni în șir în pușcărie. Printre cei arestați preventiv a fost și Iulian Vlad. Fostul șef al Securității cooperase cu noul regim, se numărase printre cei care, la MApN, în după amiaza lui 22 decembrie 1989, la ceea ce s-a numit împărțirea tortului, îi dăduseră puterea lui Ion Iliescu. Apoi, în cadrul Operațiunii Aruncarea din lest, a fost arestat la 31 decembrie 1989 și ulterior condamnat la 25 de ani închisoare. Citește mai mult
Lumea văzută de un român rupt în fund

Lumea văzută de un român rupt în fund

Florența sau norocul turistic de a-l fi avut pe Dante

Gîndul de luni, 2 octombrie 2017

Cîtă vreme va avea imaginea de țară coruptă, România nu va intra în veci în Schengen

Nici n-a apucat Jean Claude Juncker să se trezească din beția sa proromânească, iscată de o slăbiciune de bărbat ajuns la vîrsta critică, vîrstă la care crezi că tot ce are fustă e și sincer, declarînd că România trebuie să intre imediat în Spațiul Schengen, că reacțiile publice negative în Occident au și început să curgă. Lideri politici, șefi de autorități naționale au declarat de îndată că nici vorbă ca România să fie admisă în Spațiul Schengen. Premierul Olandei a declarat că viziunea lui Juncker e cea a unui romantic, afirmînd categoric: Nu acum. Ne opunem.” Politicienii germani au susținut că în România mai e corupție. Austriecii s-au opus și ei. Admiterea României în Spațiul Schengen nu depinde de președintele Comisiei Europene nici măcar cu o virgulă. De altfel, Jean Claude Juncker n-a făcut altceva decît să reia, într-o manieră pompieristică, o teză tradițională a Comisiei Europene. O teză fără nici o altă valoare decît cea de învelitoare de celofan dată copilului pe post de bomboană. Un soi de vorbă dulce, gen Ești unică, dar nu te iau de nevastă. Admiterea depinde – s-a văzut din plin pînă acum – de votul tuturor statelor membre Schengen. Ori, cîteva țări pe față și cele mai multe pe ascuns sînt categoric împotriva admiterii noastre în Spațiul Schengen. E vreo noutate în reacția de acum la afirmațiile lui Jean Claude Juncker? Din punct de vedere al conținutului, nu. Noutatea constă în rapiditatea și mai ales în fermitatea refuzului. Din acest punct de vedere, deși insultător pentru români, considerați de Jean Claude Juncker niște babuini bucuroși că el le dă iluzia unei banane, mesajul a fost benefic pentru noi. Dacă mai aveam vreo îndoială că adversarii admiterii noastre s-au răzgîndit reacția la fantezia lui Juncker ne-o spulberă. Așa cum cinic ne-a avertizat Macron, după ce-a obținut de la Klaus Iohannis tot ce-a vrut în schimbul fericirii date lui Carmen Iohannis de a bea ceai nu cu profesoara de lucru manual de la Sibiu ci cu ditamai nevasta președintelui Franței, ne putem lua adio de la admiterea în Schengen. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 1 octombrie 2017

Corespondență de la Stalingrad: Cum a trăit un preot militar român Tragedia Armatei Române la Stalingrad între 20 noiembrie 1942- 14 ianuarie 1943

Vineri, 29 octombrie 2017, a avut loc la Cimitirul de Onoare Românesc de la Rossoşka, regiunea Volgograd (Stalingrad), Ceremonia religioasă şi reînhumarea militarilor români reînhumaţi anul acesta. Despre Operaţiunea de descoperire, deshumare şi reînhumare a militarilor români căzuţi în Cotul Donului, în Stepa Kalmucă şi la Stalingrad, am scris cu doi ani în urmă, cu prilejul inagurării Cimitirului de la Rossoşka, moment la care am participat ca Istoric şi ca Istoric al Clipei. Îmi exprimasem la vremea respectivă speranţa că Operaţiunea nu se va încheia o dată cu reînhumarea celor 70 de militari români, în 25 octombrie 2015. Iată că speranţa mea s-a împlinit. Chiar dacă într-un ritm insuficient faţă de numărul uriaş de morţii din partea României (peste 100 000), ritm mai mult ca sigur cauzat de absenţa banilor (preocupare din partea ambasadei României la Moscova, ambasador Vasile Soare și a MApN, prin secreterul general Codrin Munteanu, sînt sigur că există din plin), Operaţiunea continuă. Despre Ceremonie țin să precizez că: Așa cum am scris într-o corespondență anterioară, Ceremonia de anul acesta n-a beneficiar de gardă de onoare rusă. Pentru a nu pune gaz pe foc (avem nevoie ca de aer de cooperarea cu rușii dacă vrem să continuăm reînhumările la Rossoșka și dacă vrem să inaugurăm proiectatul cimitir de la Krasnodar) în cuvîntările ținute ai noștri au înlocuit formula Eroii români de la Stalingrad cu Militarii români de la Stalingrad. Klaus Iohannis a trimis un Mesaj pur TeFeList. Te dureau dinții de atîtea clișee auzite. L-a citit consilierul de stat Dudu Ionescu. Spre surprinderea mea, deși de la USR, reprezentantul Camerei Deputaților, Ionel Bogdan Rodeanu, vicepreședinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, a avut un discurs foarte bun, în care n-a ocolit, cum fac colegii săi de partid, cuvîntul patrie. Sfindînd interdicția, la slujba de înmormîntare preotului nostru i-a dat o mînă de ajutor și protoiereul rus Nikolai. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 30 septembrie 2017

Corespondență de la Stalingrad. Cum sînt deosebiți morții noștri de morții nemților? După carii. Nemții n-aveau carii în al Doilea Război Mondial

Așa cum am anunțat pe cristoiublog.ro și cum s-a văzut din corespondența trimisă de la fața locului, am ajuns la Stalingrad a doua oară. Din următoarele motive: Am vrut să-mi completez documentarea din 2015 despre Bătălia de la Stalingrad cu partea de nord a orașului, cea mai supusă atacurilor nemțești în trombă. Mă interesează – și de aceea îl urmăresc cu atenție – Procesul prin care statul român de azi cinstește memoria celor căzuți pe toate fronturile de luptă ale României, dar mai ales pe cei căzuți pe Frontul de Est. Pe cei căzuți pe Frontul de Est, deoarece aceștia sînt românii care au avut cel mai mult de suferit în istoria modernă a războaielor duse de țară. După 23 august 1944, asupra lor s-a așternut cenușa uitării, mai grea decît cenușa morții. Părea că sînt vinovați c-au răspuns la chemarea de la un moment dat a țării și n-au refuzat motivînd că un soldat merge la război cînd are el chef. Asta a fost pînă-n 1989. După 1989, tocmai cînd credeam cu toții că vremurile de cenzură în materie de Istorie națională, de trecere sub tăcere a unor personaje și fapte ale trecutului, s-a încheiat o dată cu prăbușirea huruitoare a comunismului, Războiul din Est a fost indentificat cu fascistul Ion Antonescu. Și dacă a fost Războiul fascistului Ion Antonescu – a proclamat gîndirea TeFeListă, noul bolșevism, mult mai rău decît bolșevismul autentic, deoarece Lenin, Trotski, Buharin erau intelectuali de mare calibru și nu niște semidocți care înghit pe nemestecate sloganele și clișeele livrate de sergenții majori mesianici pe post de friptură în sînge – atunci războiul din Est a fost fascist. Și prin urmare, se cuvine a vorbi cu gura închisă despre tot ce s-a petrecut în Est. (Pentru a ne face o imagine a monstruozităților produse de gîndirea TeFeListă, la Palatul guvernului, acolo unde sînt arătați în tablouri premierii României, Ion Antonescu e singurul premier al cărui tablou e expus cu un soi de notă la subsol: „Ion Antonescu, condamnat pentru crime de război.”) Aberația de tip stalinist (numai în stalinism unele cărți nu puteau fi tipărite dacă editura nu se lua la harță, în note de subsol, cu autorul, gen: „aici autorul cade pradă gîndirii burgheze”, „aici autorul minte”, „adevărul a fost descoperit de gîndirea marxist-leninistă”) s-a ivit din compromisul dintre cei care au vrut ca Ion Antonescu să aibă tablou la guvern, alături de ceilalți premieri, și cei care au zis că Ion Antonescu e un criminal de război, al cărui tablou merită nu să fie pus pe pereți, ci călcat în picioare. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 29 septembrie 2017

La Stalingrad au luptat „fasciștii” români: un semnal politic neliniștitor vine din Rusia!

Atmosferă radical diferită acum, în septembrie 2017, la Ceremonia de reînhumare a militarilor români căzuți la Stalingrad, în Cimitirul de onoare de la Rossoșka, față de cea din octombrie 2015. Așa cum am scris la vremea respectivă, depunerea de coroane de flori la Mausoleu a fost făcută împreună cu rușii. Acum ai noștri au depus singuri. La fel se va întîmpla și la Ceremonia de înhumare. Dacă ar fi atît în materie de răceală spre ostilitate, ar fi o știre, nu un Breaking News. E însă un Breaking News. Pentru că în pregătirea acestei atmosfere un site local, din Volgograd, a publicat un articol dușmănos, în 25 septembrie 2017. Izvestia de la Moscova din 28 septembrie 2017 a publicat un articol despre decizia de pe plan local, invocînd o intervenție a lui Dimitrie Rogozin. Noi ne vedem de treburile noastre, adică de Ceremonia de reînhumare, programată pentru vineri, 29 septembrie. De precizat că față de 2015, sînt schimbări și în reprezentarea autorităților românești. Data trecută premierul Victor Ponta a fost reprezentat de Teodor Meleșcanu, care a depus o coroană de flori în numele Guvernului. Acum, Guvernul nu e reprezentat. E drept participă Ionuț Cojocaru, consilier SGG, dar ca istoric. Data trecută Președinția n-a trimis reprezentant, pentru care am criticat-o. Acum Președinția e reprezentată de Dudu Ionescu, consilier de stat. Reproducem cele două articole, cel de pe site, și cel din Izvestia. Tot ce se întîmplă acum în legătură cu ceremonia de reînhumare e un semnal politic venit dinspe Rusia. Unul neliniștitor. Citește mai mult

Gîndul de joi, 28 septembrie 2017

ÎCCJ l-a înviat politic pe Liviu Dragnea. Cine-l va înmormînta?

Servind și ca o excelentă perdea de fum diversionistă, demisia lui Adrian Țuțuianu din fruntea MApN a ascuns opiniei publice un fapt aparent mărunt, în realitate colosal însă prin implicațiile sale asupra scenei din PSD și a scenei noastre politice în general: Înalta Curte de Casație și Justiție a decis reluarea de la zero a Procesului în care Liviu Dragnea aștepta practic sentința. O sentință asupra căreia nici măcar intimii lui Liviu Dragnea nu-și făceau iluzii, atît de bine îl prinseseră procurori, chiar dacă cu un fleac, pe fostul șef al Consiliului Județean Teleorman. Reluarea de la zero a cercetării judecătorești nu înseamnă doar amînarea cu un an, dacă nu chiar cu doi, a sentinței, ci și – dacă nu chiar mai ales – șansa pentru Liviu Dragnea de a fi achitat. Cel puțin din datele de pînă acum, evident, dacă judecătorii din noul complet nu primesc o comandă în cadrul Cîmpului tactic, reluarea de la zero a cercetării judecătorești înseamnă că în cadrul noului proces nu se va ține cont nici măcar de o tuse rostită ca probă în cadrul procesului anterior. Procesul anterior a avut loc însă în contextul Puterii deținute de Klaus Iohannis prin guvernul TeFeL-ist de la Victoria și omnipotența Sistemului pe post de bulan politic. Noul proces va avea loc într-un context de putere radical schimbat. Prin majoritatea parlamentară zdrobitoare, prin instalarea tot mai energică în șa (să nu uităm că deja PSD a depășit timorările de debut de guvernare și prin Mihai Tudose lasă impresia unei imagini de forță), Liviu Dragnea devine de la o zi la alta stăpînul de necontestat al României. Noua cercetare are loc în acest nou context, de care judecătorii, mai ales cei de la ÎCCJ, contrar basmelor TeFeL-iste despre Justiția Fecioară de Oțel, țin cont în chip automat. Sînt toate șansele ca martorii să-și schimbe depozițiile, ca noul complet să-i admită lui Liviu Dragnea probe refuzate de completul anterior. Indiferent însă de desfășurarea noului Proces un lucru e limpede în materie de realități: În statutul lui Liviu Dragnea s-a petrecut o schimbare colosală. Apropierea sentinței în vechiul proces semăna cu apropierea sfîrșitului de cancer generalizat al Împăratului, deja întins pe patul cu sensuri de năsălie. În jurul muribundului, sub tristețile de complezență, se desfășoară crunta luptă pentru succesiune. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 27 septembrie 2017

Pentru a-și discreta adversarul, Codruța Kovesi apelează la o acuzație de tip legionar

1. Joi, 21 septembrie 2017 seara, aflat hăt departe, în America, într-un nou voiaj de shopping pentru Răvășitoarea, Klaus Iohannis s-a referit, în fine, într-o conferință de presă discretă, la Legea adoptată de Parlamentul Ucrainean împotriva minorităților naționale: „Cînd am aflat de această lege, am contramandat vizita mea în Ucraina și am contramandat și primirea președintelui Parlamentului, care se anunțase pentru sfîrșitul lunii septembrie la mine, dînd astfel semnale diplomatice extrem de puternice. Anularea unei vizite prezidențiale e un semnal extrem de puternic”. Declarația a fost făcută pe 21 septembrie 2017. Legea a fost adoptată pe 5 septembrie 2017. Între cele două momente se întind nu mai puțin de două săptămîni. Din start se ridică întrebarea: Cînd a decis președintele să contramandeze vizita în Ucraina în semn de protest? Potrivit mărturiilor sale, cînd a aflat de această lege. Cînd a aflat? Imediat ce-a fost adoptată? Dacă da, de ce n-a anunțat opinia publică din România? Contramandarea e prezentată drept un act de protest față de legea din Ucraina. În aceste condiții, contramandarea trebuia anunțată opiniei publice imediat ce a fost decisă. Pînă la urmă gestul de contramandare își avea temeiuri strict politice, în nici un caz personale. E normal ca un astfel de gest să fie anunțat și explicat, fie și pentru că el a fost făcut pentru a da satisfacție opiniei publice din România. Dacă președintele a aflat doar cînd era în SUA, puțin mai înainte de conferința de presă, înseamnă că timp de două săptămâni a lipsit de la Cotroceni și de la serviciu. Citește mai mult

Gîndul de marți, 26 septembrie 2017

Victoria Extremei Drepte în Germania - o nouă victorie a democrației autentice

Știrea numărul unu a lumii civilizate, difuzate și comentate pe larg la toate televiziunile din Europa (cu excepția televiziunilor noastre, preocupate de avatarurile lui Pomohaci și de Conflagrația dintre Liviu Dragnea și Codruța Kovesi) a fost, indiscutabil, cea despre victoria istorică a formațiunii Alternative für Deutschland / AfD ( Alternativa pentru Germania) la alegerile parlamentare din Germania. AfD este un partid de Extremă Dreaptă, nu atît antisemit, cît mai ales anti-islamic, adversar al Uniunii Europene în numele identități germane. La dezbaterea de la France 24, din cadrul unei ediții speciale, care a durat ore în șir duminică seara, comentatorul de politică externă al postului, a pus victoria Extremei Drepte pe seama unei monotonii de rutină a campaniei electorale din Germania. Nu numai în Germania, dar și în Franța, în America, partidele tradiționale sînt în decădere, deoarece nu mai vin cu nimic nou, nu mai sînt însuflețite de nici o idee nouă și mai ales îndrăzneață. Într-adevăr, dacă ne uităm la campania electorală din America vom observa imediat că Hillary Clinton reușise să adoarmă SUA și planeta cu platitudinile ei de femei înșelată de un bărbat în căutare de altceva decît o bielă-manivelă. Plicticoșenia absolută a fost atinsă în Germania de Martin Schultz, un ins cu aspect de șoarece chel, incapabil să stîrnească tresăriri pînă și unei Mimosa Pudica. Politicul a fost compromis în Europa occidentală prin reducerea camapaniei electorale la socoteli contabilicești, prin absența ideologiei, prin sărăcia credinței. Vrea sau nu, democrația, pentru a supraviețui, trebuie să învețe de la bolșevism și de la radicalismul islamic rolul crucial al credinței într-o idee, al agitării unui ideal, al unui proiect, fie el și utopic. Deși în România alegerile din Germania au trecut neobservate, totuși, cei cît de cît interesați de a scoate nasul de sub plapuma plină de mirosuri grele a politicii autohtone, au căutat să găsească răspuns la cîteva întrebări. De ce a pierdut dramatic SPD? Pentru că acest partid cu pretenții de a fi alternativă la guvernare a stat ani întregi la căldura Puterii, sub fustele Angelei Merkel, în loc să lupte în Opoziție. Cum de a fost posibil ca în Germania un partid să cîștige alegerile după 12 ani de guvernare, în timp ce la noi un partid dacă reușește să rămînă la putere doi ani? Citește mai mult

Gîndul de luni, 25 septembrie 2017

Despre cum vrea Binomul să-i ia lui Liviu Dragnea robinetul cu bani ca să i-l dea lui Mihai Tudose

Despre folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote, am mai scris și am mai zis. N-am nici o îndoială că majoritatea celor înhățați de DNA sînt corupți. De exemplu, n-am nici o îndoială că Liviu Dragnea, în setea sa nemăsurată de avere, a făcut tot felul de combinații la marginea legii sau chiar ilegale. Cum n-am nici o îndoială că averile uriașe de după decembrie 1989, cu rare excepții, au fost obținute prin fraude a căror carieră începe chiar din primele zile postdecembriste (Alex Stoenescu a dezvăluit într-o carte solidă documente care arată că în ianuarie 1990, în timp ce noi ne luptam cu Perestroikismul autohton, la Ion Iliescu veneau, spre semnare, măsuri menite a transfera avuția națională de la Stat la noii îmbogățiți). Lupta împotriva corupției – din care face parte pedepsirea celor înavuțiți fără măsură pe seama statului – presupune însă slujirea unui ideal și nu a unor interese politico-mafiote. Mai ales în privința sancționării prin Justiție a celor vinovați, Lupta împotriva corupției presupune evitarea oricăror implicații politice atît ale anchetelor penale, cît și ale proceselor. Cea mai mică abatere de la această regulă are drept rezultat compromiterea luptei împotriva corupției. Operațiunile DNA, parte din Implicarea SRI în politică, n-au nici o legătură cu această condiție. Prin făurirea faimosului Binom SRI-DNA, activitatea DNA a stat din 2013, mai precis de cînd la șefia instituției a venit Codruța Kovesi, unealta lui Florian Coldea de pe vremea cînd fata lui tata era parașatută de Traian Băsescu din postura de mărunt procuror de provincie, în postura de ditamai procurorul general. Speriata de bombe din provincie a fost luată de Florian Coldea sub aripa sa ocrotitoare. Fără atotputernicul de la SRI, Codruța Kovesi ar fi capotat la puțin timp de la instalarea într-o funcție pîndită de sute de primejdii. Dependentă de Florian Coldea, inclusiv în relația cu presa, Codruța Kovesi a fost pînă la debarcarea generalului unealta prin care generalul a folosit lupta împotriva corupției pentru a deveni cel mai puternic om din țară. DNA s-a transformat în Divizia Penală a SRI. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 24 septembrie 2017

Autodenunț

Domnului Eduard Hellvig, director al SRI, Domnului prim adjunct al directorului SRI, al cărui nume îmi scapă, Există indicii temeinice pentru ca SRI să solicite și să obțină (evident, dacă n-a făcut-o deja) un mandat pe siguranță națională de interceptare și înregistrare a comunicațiilor electronice efectuate de jurnalistul Ion Cristoiu (mai pe românește, punerea sub ascultare a telefonului și supravegherea e-mail-urilor) în baza prevederilor legii 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului și în baza legii 51/1991 privind securitatea națională a României. În perioada 27 septembrie 2017–30 septembrie 2017, numitul Ion Cristoiu urmează să întreprindă o călătorie la Volgograd (Stalingrad) în Rusia, pentru a participa ca jurnalist la Ceremonia religioasă și militară de reînhumare în necropola de război românească a militarilor români de la Rossoșka, exhumați în acest an. Într-un interviu aprobat de conducerea SRI, acordat Ziare.com, una dintre publicațiile care, alături de Digi Tv, Hotnews și Realitatea Tv, Servesc Patria, generalul Florian Coldea, referindu-se la dezvăluirile lui Daniel Dragomir, arăta: „În acest moment există forţe interne şi externe care şi-ar dori servicii româneşti inhibate şi retrase în cazarmă, pentru ca unii să îşi realizeze planurile şi obiectivele, care nu au nimic de-a face cu interesele României. Din punctul meu de vedere, aceasta este cheia în care trebuie interpretate aceste atacuri.” Țin să reamintesc că atacurile lui Daniel Dragomir menite a inhiba și a face să se retragă în cazarmă nu numai SRI, dar și DNA, precum și ofițerii acoperiți din presă, din politică și din justiție, au fost declanșate la o emisiune la Romînia Tv la care Ion Cristoiu a fost, alături de Victor Ciutacu, cel care a pus întrebări provocatoare menite a obține răspunsuri care să aducă grave atingeri securității naționale. Așa cum patriotic arăta generalul Florian Coldea și așa cum au susținut ulterior (tot patriotic) jurnaliștii patrioți, cei care Servesc Patria, prin răspunsurile date la întrebări, Daniel Dragomir a făcut jocul rușilor. Citește mai mult