cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de vineri, 31 august 2018

Lipsa simţului civic

„Societatea românească prezintă tendinţa statornică înspre o eludare a legii; înspre o sustragere de sub imperativele vieţii publice; înspre o opoziţie categorică a individului faţă de colectivitate.” Nu, aceste rînduri nu sînt desprinse dintr-un editorial publicat în România acestor zile. Ele au fost scrise şi tipărite în urmă cu cîteva decenii. Autorul lor, celebrul jurnalist Nae Ionescu, le aducea drept argument pentru suprimarea măsurii de pînă atunci prin care bacalaureaţii şi absolvenţii de şcoli secundare făceau milităria cu termen redus. Lipsa de simţ civic al românilor era unul din argumentele pe care Nae Ionescu pleda, în articolul „T.T.R.” din „Cuvîntul”, 4 decembrie 1926, pentru ca tinerii şcoliţi să facă armata ca şi ceilalţi. El credea că prin constrîngerile cazarmei, prin obligativitatea traiului în colectiv, puiandrul românesc se va forma ca un copac solid în plan civic. Nu sînt singurele consideraţii ale marelui gazetar ce ar putea fi iscălite fără nici o reţinere şi azi. În 4 iunie 1929, sub titlul „Tot despre finanţe şi politică”, Nae Ionescu observa în „Cuvîntul”: „Îmbogăţiţii noştri sînt numai de cele mai rareori industriaşi. Cei mai mulţi provin astăzi din comerţ.” Citește mai mult

Gîndul de joi, 30 august 2018

Cel care tratează cu fundul Scrisoarea lui Giuliani e chiar Guvernul PSD!

Am urmărit noul Tărăboi dîmbovițean poreclit Scrisoarea lui Rudolph W. Giuliani cu surîsul dat de convingerea nestrămutată că despre tot ceea ce se întîmplă azi a scris cîndva I.L. Caragiale. Unul dintre năravurile presei românești de ieri, de azi și de mîine, satirizate de cel mai mari gînditor al media autohtone, constă în isteria care pune stăpînire asupra scrisului cînd e vorba de o întîmplare folosită pe post de ciomag de părțile politice în dispută. Sub puterea isteriei, precum Pămîntul din The 100 sub valul Praimfaya, tot ceea ce dă unicitate scrisului la gazetă dispare, spulberat: Prioritatea acordată faptelor, minima logică, minimul bun-simț, minima luciditate, teama de ridicol. Trimisă în 22 august 2018 și publicată în premieră și în exclusivitate, luni, 27 august 2018 de Mediafax, Scrisoarea a împărțit presa, politica și opinia publică din bodegi în două tabere: Una chitită pe minimalizarea personalității lui Rudolph Giuliani pe cale de a deveni un soi de om al străzii din New York. Alta preocupată de a exagera personalitatea lui Rudolph Giuliani pe cale de a deveni astfel purtătorul de cuvînt al lui Donald Trump. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 29 august 2018

De ce n-am încredere în directorul SRI, Eduard Hellvig?

Vineri, 24 august 2018, ora 20, s-a petrecut ceea ce am putea numi unul dintre evenimentele anului: Eduard Hellvig, directorul SRI, a făcut o declarație de presă, transmisă în direct de televiziunile de știri. Contrazicînd angajamentul luat la instalarea ca director al SRI, în 3 martie 2015, de a produce o schimbare revoluționară în relația dintre SRI și societatea românească sub semnul tendințelor de azi din democrațiile avansate, de a face, prin transparență, mai prietenos sau măcar mai puțin înspăimîntător, Serviciul în ochii opiniei publice, sub Eduard Hellvig, instituția s-a zidit într-o stranie lipsă de transparență. Deși Ovidiu Marincea, consilierul în chestiuni de comunicare, e un jurnalist cu experiență și, pe deasupra, talentat, totuși SRI s-a păstrat într-o muțenie absolută cînd a fost vorba de a răspunde la întrebări legitime ale opiniei publice. Pe 17 mai 2018, șeful Opoziției din România, Ludovic Orban, a depus o plîngere penală pentru Înaltă Trădare împotriva premierului Viorica Dăncilă. Fapt unic în istoria democrațiilor moderne – acuzarea unui premier în exercițiu de Înaltă Trădare – gestul lui Ludovic Orban trimitea inevitabil la SRI. Ca protector al Constituției, SRI era obligat să știe dacă acuzațiile se confirmau sau nu. Citește mai mult

Gîndul de marți, 28 august 2018

Cît de mult ajută Opoziția și Klaus Iohannis strategiei de victimizare a lui Liviu Dragnea

Presa independentă a dezvăluit, cu documente din surse deschise, cum ar spune colegii noștri de culegere de informații de la SRI, că liderii grupării Rezist, cei mai agresivi, un fel de Miron Cozma ai societății civile, încasează sume frumușele printr-o șmecherie clasică adaptată vremurilor de online: Un site prin care cei care – cică – vor să contribuie fininanciar la Cauza pentru care luptă Mălin Bot, de la o șmecherie care e un site de așa zise donații anonime prin intermediul internetului. Cică toți cei care vor să contribuie la cauza pentru care luptă Mălin Bot, Cristian Mihai Dide, Sandu Matei, pot trimite sub protecția anonimatului sume în contul luptătorilor respectivi. Pricopsirea luptătorilor împotriva dictaturii lui Liviu Dragnea cu mii de dolari lunar, sumă pe care o cîștigă cu greu un profesor universitar, ridică din start cîteva probleme: Cea a imoralității crase a așa zișilor luptători din Piață. Dacă lupți pentru un ideal n-o faci ca să te umpli de parale. Nici comuniștii, deși finanțați de Moscova prin intermediul Ajutorului roșu, nu vîrau banii Kominternului în buzunar. Acestă luptă ar fi cinstită dacă, de exemplu, Mălin Bot ar tăia lemne noaptea, ca să-și asigure existența și ar lupta ziua împotriva dictaturii. Citește mai mult

Gîndul de luni, 27 august 2018

Nepăsarea SRI față de Tulburările din 10 august 2018 e echivalentă cu trădarea de patrie

De la vinerea sinistră a României lui 10 august 2018 au trecut peste două săptămîni. Cîteva Scandaluri mediatice bine plasate și-au atins scopul: Cel de a împinge în plan secund Tulburările din 10 august 2018. O contribuție majoră la această Diversiune a avut Parchetul General, condus de fostul procuror ceaușist Augustin Lazăr, o fosilă a ultimilor ani ai regimului Ceaușescu, trezită la viață de Klaus Iohannis care avea nevoie în fruntea procurorilor de un vidanjor personal. Grăbindu-se să îndeplinească Înaltele Indicații de la Cotroceni, Augustin Lazăr a pus la cale o așa-zisă investigare a abuzurilor comise de Jandarmerie în 10 august 2018. Indiscutabil, Jandarmeria a acționat pe parcursul Mitingului, mai ales în Operațiunea de evacuare a Pieței, într-un mod vădit disproporționat față de problemele cu care se confrunta. Numai că violențele jandarmilor sînt doar o parte din atmosfera sinistră, greu de imaginat în Bucureștii lui 2018, de Beirut, de Belfast sau de Fîșia Gaza (constat că la Ambasada Israelului la București se stă rău cu nervii, altfel nu-mi explic protestul față de compararea Pieței Universității cu Fîșia Gaza). Citește mai mult

Gîndul de duminică, 26 august 2018

După 10 august 2018, poza României e groaznică văzută și de pe Lună

Într-una din zilele trecute, Adrian Cristoiu, administratorul blogului meu, m-a informat că un domn, Paul George Vasiliu, îmi cere e-mail-ul pentru a-mi trimite o carte. De regulă nu dau adresele de cont și nici numărul de telefon oricui, din simplul motiv că viața mea e prea scurtă de acum încolo ca să pierd timpul prostește, știut fiind că trei sferturi dintre cei care mă contactează nu vor să afle părerea mea într-o chestiune, ci să-mi spună părerea lor. Paul George Vasiliu voia să-mi trimită o carte scrisă de el. Cînd e vorba de așa ceva, de cetățeni care nu înjură pe Facebook-ul transformat în bodega cu alcool falsificat, mă execut imediat. I-am dat e-mailul meu. M-am pomenit cu următorul text: „Bună ziua Maestre. Mă numesc Paul George Vasiliu și sînt licențiat în istorie. Lucrez ca arhivar la o mică instituție de stat. (Urmează cuvinte frumoase despre mine, pe care nu le reproduc, pentru că, obișnuit să fiu înjurat și insultat în scris – n.n.). Știu că astăzi altele sînt căutările societății românești. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 25 august 2018

Publicația cristoiublog.ro confirmată de Raportul Afacerilor Interne asupra mitingului din 10 August: SRI nu a transmis Dispozitivului de jandarmi "informații și date", ci o sumă de generalități care au indus ideea de miting "Mușcă-și-Fugi", în timp ce grupurile masive "hashtag rezist" și afiliații anunțaseră pe "circuit închis" un miting "Mușcă-și-Intră-Peste-Ei"

Text&foto: Traian Horia Studiu de caz Marea Britanie: COBRA  Cabinet Office Briefing Room A (COBRA) din Marea Britanie este un organism echivalent (prin funcțiile sale) al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) din România, dar mult mai flexibil, mai rapid și mai productiv, și este condus de prim-ministru: COBRA are rol de a răspunde rapid la o situație de risc pentru siguranța națională (sau, după caz, regională), iar o reuniune COBRA dă semnal populației că "se întâmplă ceva" în Regat. COBRA se întrunește deopotrivă pentru o grevă de amploare, o demonstrație violentă anti-guvernamentală sau un atac terorist, și reunește șeful Guvernului, reponsabili din serviciile secrete, din poliție, membri ai guvernului britanic cu atribuții în siguranța națională și publică. În timp ce Klaus Iohannis stă țapăn în scaunul lui de șef CSAT (un Consiliu redus efectiv la un nume și la o pagină de Internet) și ascultă metafore prezentate sub formă de "rapoarte", în Marea Britanie ședințele COBRA pot fi prezidate de oricare dintre membrii săi (în funcție de amploarea evenimentului) și este urmărită latura practică a rezolvării (rapid și cu minime consecințe) oricărei crize. În august 2011, reîntors din vacanța în Italia, prim-ministrul britanic David Cameron convoca de urgență COBRA după ce în centrul și suburbiile Londrei, grupuri masive de vandali ocupaseră străzile ca urmare a împușcării de către Poliție a unui tânăr. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 24 august 2018

Tulburările din 10 august – Aberații și mistere De ce nu-i interesat Klaus Iohannis ca instigatorii la violențe să fie descoperiți și anchetați?

În numărul din 30 octombrie 1990, al revistei Expres, comentînd, sub titlul „14 iunie 199”, faptul că la „semnarea Tratatului cu Piaţa Comună, partenerii occidentali au pus din nou problema elucidării evenimentelor din 13-15 iunie 1990”, semnalam un adevăr: La patru luni de la producerea Tulburărilor nu se avansase nici cu un pas în descoperirea răspunsului la întrebările stîrnite de violenţele din 13 iunie 1990 şi mineriada din zilele următoare. Faptul, de negîndit în societatea occidentală, se explica – scriam eu pe atunci – printr-o realitate tipic postdecembristă: „Realitatea noastră social-politică a fost marcată, în anumite intervale de timp, de tulburări stranii. De la întîmplările din 12-13 ianuarie 1990 pînă la cele din 13-15 iunie 1990 democraţia românească a oferit ţării şi Europei un imens arsenal de enigme. Fiecare eveniment a fost urmat de mii de supoziţii, de sute de scenarii. Şi de fiecare dată Puterea a promis că adevărul va fi dezvăluit cît mai repede posibil. Citește mai mult

Gîndul de joi, 23 august 2018

Tulburările din 10 august – Aberații și mistere De ce are interes Liviu Dragnea să nu se mai discute despre Tulburări?

Nu mă uit de obicei la interviurile acordate de Liviu Dragnea. Pe de o parte pentru că pot face rost de stenograma lor, pe de alta pentru că domnia sa are marele talent de a arunca pe piață dezvăluiri teribile, în alte locuri de soare democratic pline, declanșatoare de cutremure instituționale. Dezvăluiri care, în atmosfera noastră publică de telenovelă de pe malurile Bosforului, fac valuri mediatice și doar atît. În plan instituțional nu se întîmplă nimic. Marți seara însă m-am uitat la interviul luat de Alexandra Stoicescu lui Liviu Dragnea. Din două motive. Unul profesional. Liviu Dragnea e un personaj urît la ora actuală de o mare parte a electoratului, mai ceva ca Nicolae Ceaușescu în ultimii ani dinaintea Căderii. Un interviu cu un asemenea personaj e pentru un jurnalist care se respectă un coșmar. Am trăit și eu experiența asta nefericită. Indiferent de ce întrebi, toți te înjură. Unii pentru că n-ai pus întrebări cu poalele în cap. Alții, pentru că ai cutezat să-i pui idolului lor întrebări incomode. Toți se întrec în a-ți spune ce întrebări deștepte ar fi pus ei în locul tău. Urmărind prestația Alexandrei Stoicescu trebuie să remarc faptul că s-a descurcat bine din punct de vedere profesional. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 22 august 2018

Tulburările din 10 august – Aberații și mistere Cine a avut interes să-i învrăjbească pe jandarmi și pe demonstranți?

4 iunie 1989. În noaptea de 3 iunie 1989, la ordinul lui Deng Xiaoping, tancurile se năpustesc asupra Pieței Tiananmen, unde se aflau sute de mii de demonstranți în favoarea unui Gorbaciovism chinez și sparg manifestația, lăsînd în urmă 1000 de morți. De reamintit că militarii care au intrat în Piață nu erau din Beijing, ci din zonele sărace ale Chinei, unde domnea convingerea că alde ăia din Piață și din Beijing sînt niște burjui. Pe 4 iunie dimineața, tancurile pleacă din Piață în coloană. Momentul va rămîne în Istoria secolului XX printr-o fotografie devenită simbol, la fel precum cea a lui Che Guevara în cuva spălătoriei din Vallegrande, Bolivia după împușcarea de către militari pe 9 octombrie 1967, o poziție pe care tinerii rebeli au comparat-o cu cea a lui Isus. Fotografia din China înfățișează un cetățean în cămașa albă, cu două pungi de plastic în mîini, ca și cum s-ar întoarce de la cumpărături, stînd la jumătate de metru de primul tanc. Citește mai mult