Gîndul de miercuri, 28 decembrie 2016

Suspendarea lui Klaus Iohannis - o necesitate istorică - trebuie pregătită de pe acum printr-o poziție de maximă înțelepciune din partea PSD în cazul premierului

Ceea ce prevedeam în comentariul anterior s-a întîmplat: Klaus Iohannis a refuzat s-o desemneze premier pe Sevil Shhaideh. Şi nu oricum, ci măcănind doar atît, că n-o desemnează, după care a plecat, întorcînd fundul naţiunii, uluite că aşa-zisul preşedinte, cel pe care Traian Băsescu îl cîntă, întrecîndu-l la acest capitol chiar pe Rareş Bogdan, nu catadicseşte să-şi justifice cît de cît decizia. Dacă mai era vreo îndoială asupra caracterului provocator al acestui comportament incredibil, dezvăluirile lui Călin Popescu Tăriceanu le-au spulberat. Invitîndu-l pe pînă mai ieri Penalul Călin Popescu Tăriceanu, Klaus Iohannis s-a dat mare faţă de acesta, zicînd că nu va pune în veci un premier de la PSD, că e gata de un război total cu cîștigătorii alegerilor. Ce mai încolo şi-ncoace, Omul vrea război! Îl împinge la asta şi Sistemul instituţiilor de forţă, conştient că PSD+ALDE au mandat de la poporul român să taie ghearele generalilor corupţi, îmbuibaţi şi setoşi de putere, astfel încît aceştia să se întoarcă acolo unde le e locul, în cazărmi. Desigur, Klaus Iohannis va trebui suspendat. Şi nu doar pentru astfel de cauze politice artificiale create din cauza aroganţei sale neroade, ci și pentru că în cei doi ani de mandat n-a făcut nimic. Nimic, dar absolut nimic. mai mult

Gîndul de marți, 27 decembrie 2016

Confruntată cu iresponsabilitatea sinucigașă a lui Klaus Iohannis, Coaliției PSD-ALDE îi revine datoria de a evita o Criză politică majoră

Plecat la Siracusa, pe urmele lui Arhimede (ce ţi-e şi cu Istoria asta, ditamai geniul omorît de un soldat roman tîmpit!), sînt convocat din ţară să spun ce cred că va face Klaus Iohannis marţi, 27 decembrie 2016, avînd în vedere c-a anunţat luarea unei decizii în chestiunea premierului abia După Crăciun. Răspund cam aşa celor ce mă somează să răspund: Habar n-am! Din partea lui Klaus Iohannis totul e posibil. E posibil să nu ia nici o decizie pînă la Paşti, sau chiar pînă la Cea de-a doua venire, dat fiind că şi asta ar însemna După Crăciun. E posibil s-o desemneze pe Sevil Shhaideh ca premier pentru formarea Guvernului. E posibil să-l desemneze cu formarea Guvernului pe aghiotantul care, după absolvirea Academiei SRI, a învăţat să-i ţină paltonul lui Klaus Iohannis chiar şi cînd acesta e în chiloţi. E posibil să posteze pe Facebook un text prin care să ne certe că n-am înţeles nimic din ceea ce a vrut să ne spună el joi. De fapt el ne-a spus că premier rămâne Dacian Cioloş, pînă se strîng banii pentru Cuminţenia Pămîntului. Neputinţa mea de a spune ce va face marţi, 27 decembrie 2016, Klaus Iohannis dă seama de eşecul meu lamentabil de a supune gesturile şi vorbele lui Klaus Iohannis după doi ani de mandat minimei logici. Nimic din ceea ce-a zis şi făcut el nu poate fi explicat prin apelul la logică. Timp de un an şi ceva ne-a exasperat cu scenele mai mult decît jenante ale giugiulelilor publice cu nevastă-sa. Un bărbat matur păstrează dragostea pentru o femeie în afara spaţiului public, chiar şi cînd dragostea îl devastează. Nu de alta, dar e nu numai nepoliticos, dar şi scîrbos să te hîrjoneşti c-o femeie în faţa unor oameni cărora numai de văzut hîrjoneli de ibovnici nu le arde. mai mult

Gîndul de luni, 26 decembrie 2016

Pentru că lui Sevil Shhaideh nu i se putea face atît de repede un dosar penal, Binomul SRI-DNA i-a ticluit un dosar de Siguranţă naţională

Pînă acum, Binomul SRI-DNA s-a implicat în politică, fie la comanda celui de la Cotroceni, fie pe cont propriu, printr-un instrument folosit cu brio pe vremea luptei de clasă. Pe vremea luptei respective, eticheta de duşman de clasă te scotea din jocul politic mai întîi şi, automat, mai apoi, chiar din jocul libertăţii. Cine stabilea dacă X e duşman de clasă sau nu? Securitatea, fie la comanda celui care deţinea puterea în Partid, fie pe cont propriu. Locul duşmanului de clasă l-a luat în România ultimului timp Penalul. Cine e Penal? Un politician pus sub acuzare de DNA. A pune un om sub acuzare e unul dintre cele mai simple lucruri în dictaturi, dar şi în democraţiile de faţadă, cum e cea din România de azi. Cui dă socoteală un procuror DNA pentru o punere sub acuzare abuzivă? mai mult

Gîndul de duminică, 25 decembrie 2016

Pentru ca Vladimir Putin să pună mîna pe secretele nucleare ale NATO, în 2011 agentul acoperit Akram Shhaideh a primit misiunea de a se căsători cu Sevil Cambek, cea care peste 5 ani, în 2016, sub numele de Sevil Shhaideh, va deveni premier desemnat!

Surîsul misterios cu care şi-a încheiat Klaus Iohannis anunţul că, deşi consultările s-au terminat, deşi în Parlament s-a format o largă majoritate, deşi Traian Băsescu l-a propus pe Eugen Tomac la mişto premier din partea PMP al Coaliţiei inexistente de Dreapta, el va desemna premierul „După Crăciun”, a stîrnit în presă multe interpretări. Diversitatea lor îşi are cauza în credinţa că surîsul lui Klaus Iohannis e asemănător cu surîsul Sfinxului. Ce-a vrut să zică Sfinxul făcîndu-ne cu ochiul? Că-i plac şi lui pulpele turistei care-l trage-n poză? Ce-a vrut să spună surîsul lui Klaus Iohannis? Că După Crăciun, profitînd şi de sporul de inteligenţă pe care-l dau sarmalele şefilor de stat de stat români, va administra Coaliţiei PSD-ALDE o lovitură de să nu se vadă om cu om şi Liviu Dragnea cu Sevil Shhaideh? Că după Crăciun va trebui să aibă și o consultare a tinerilor frumoşi şi liberi, dispuși să iasă în stradă, odată ce s-a încheiat permisia de Crăciun? mai mult

Gîndul de sîmbătă, 24 decembrie 2016

Din ciclul Istoria la judecata dvs. Azi: Prizonierii români din URSS au fost duși să vadă baletul Lacul lebedelor!

Prizonierii români în Uniunea Sovietică au fost eliberați și trimiși în țară pînă tîrziu, prin 1950, în loturi mici și fără tărăboi. Excepție au făcut momentele de alegeri din România de după 23 august 1944: 19 noiembrie 1946 și 29 martie 1948. Fiind vorba de momente destinate unei sporiri a propagandei comuniste în spațiul public, prizonierii au venit în țară în loturi mari și mediatizați urieșește. Scânteia, oficiosul Partidului, va publica mai multe reportaje de la Focșani, unde avea loc trimiterea prizonierilor sosiți cu trenul în localitățile din care plecaseră cu ani în urmă, unii chiar în 1941. Ediția din 27 martie 1948, își intitulează reportajul De vorbă cu foștii prizonieri români repatriați din U.R.S.S. În Uniunea Sovietică foștii prizonieri și-au dat seama că marile bucurii ale vieții sînt făcute pentru oamenii din popor. Îl reproduc mai jos așteptînd răspunsurile dumneavoastră la întrebările pe care mi le-am pus citindu-l, fără a putea găsi un răspuns:
  1. Chiar așa vorbeau prizonierii întorși din lagărele rusești sau Scînteia le atribuia cuvintele de laudă față de felul în care au fost tratați în URSS.
  2. Ce moment din acest reportaj vi se pare absurd în raport cu viața, fie și dacă ne gîndim că oamenii veneau din lagăr și nu din stațiuni de odihnă?
  3. Cei care citeau în 1948 astfel de reportaje le credeau sau își făceau cruce pe ascuns?
mai mult

Gîndul de vineri, 23 decembrie 2016

Pentru că n-are dosar bun la Securitate, Sevil Shhaideh va renunța ea însăși la postul de premier!

Dacă ar exista, ca şi în cazul atmosferei terestre, un aparat de măsurat atmosfera din opinia publică, de la noi, la criteriul stupefacţiei, acul aparatului ar fi arătat, joi, 22 decembrie 2016, stupefacţie dincolo de gradaţii, după declaraţia de presă a lui Klaus Iohannis la finele consultărilor de la Cotroceni. Klaus Iohannis a început prin a emite cîteva propoziții simple și de lemn despre aniversarea Revoluţiei din decembrie 1989. Dacă ar fi fost altceva – preşedinte, de exemplu și nu o Raţă mecanică, Klaus Iohannis ar fi trebuit să încălzească niţel emoţional zicerea despre Revoluţie. Orice reamintire publică a unui eveniment istoric e pentru oamenii prezentului prilejul de a se referi la marile problemele ale actualităţii. Cîte lucruri nu se puteau spune românilor la aniversarea Revoluției! Klaus Iohannis n-a zis nimic. Spunerea mecanică, măcănită, despre Revoluţia din decembrie 1989 ne confirmă teza că parvenirea lui Klaus Iohannis la Cotroceni a fost rodul exclusiv al Diversiunii regizate de Sistem. O dată tras fermoarul la chestia cu Revoluţia, Klaus Iohannis a expediat şi ceea ce trebuia să spună un preşedinte după consultările de la Cotroceni: mai mult

Gîndul de joi, 22 decembrie 2016

De ce nu protestez împotriva desemnării lui Sevil Shhaideh? Pentru că eu n-am votat PSD

În anii interbelici, marele cotidian Adevărul publica în fiecare număr, în colţul din dreapta, sus, o caricatură izvorîtă din chestiuni ale momentului, evident, ţinînd de spaţiul comic. Dacă aş conduce Adevărul, ziarul interbelic, nu cel de acum, transformat de ospătarul Cristian Burci într-un șervețel de hîrtie oferit lui Codruța Kovesi pe post de babețică, nu cumva să-și păteze rochița cînd mănîncă cu grăsime, aş pune să se deseneze o caricatură înfăţişînd sute de PSD-işti înarmaţi cu topoare, gata să-i crape capul lui Liviu Dragnea pentru a afla cu un moment mai devreme numele premierului desemnat. Potrivit Statutului PSD, articolul 120, aliniatul 7, candidatul PSD la funcţia de prim ministru e validat de Congresul PSD la propunerea Comitetului Executiv Naţional. Articolul 143, dedicat atribuţiilor Comitetului Executiv Naţional, stabileşte la aliniatul 2, ca a doua pe lista de 30 de atribuţii, drept atribuţie a acestui organism colectiv de conducere: „Hotărăşte asupra Programului de Guvernare, Programului legislativ, structura şi reprezentanţii partidului în Guvern.” Din cîte se vede, Statutul, Biblia PSD-iştilor, conferă deciziei de desemnare a premierului o importanţă ieşită din comun prin plasarea acesteia la nivelul cel mai înalt al congresului. De ce se întîmpla aşa nu cred că mai e nevoie să explic în hotarele acestui text. Pînă la urmă, Guvernarea constituie examenul crucial al oricărui partid. Dată fiind importanţa majoră a premierului într-un Guvern, e normal ca desemnarea premierului PSD să fie rezultatul unei decizii luate de un for cît mai reprezentantiv al partidului. mai mult

Gîndul de miercuri, 21 decembrie 2016

Marea Manipulare prin care Sistemul vrea să ascundă sensul și semnificațiile votului din 11 decembrie 2016

După fiecare scrutin esențial pentru democrația noastră postdecembristă, imitînd un lucru bun din democrațiile mai coapte decît cea românească, se purcede la o amplă dezbatere, întinsă pînă la nivel național, despre sensurile și semnificațiile rezultatelor. Prin intermediul politicienilor, dar mai ales al martorilor activi ai scenei politice – jurnaliști, sociologi, politologi, chiar și istorici – se trag concluzii din rezultatele scrutinului în ce privește voința electoratului exprimată prin vot. E mai mult decît necesară o astfel de dezbatere, pentru că ea:
  1. Scoate învățăminte pentru întreaga clasă politică, ba chiar și pentru statul de drept, învățăminte menite a provoca schimbări de structură în plan social-politic.
  2. Pune la dispoziția învingătorilor un set de condiții pentru guvernarea viitoare, condiții care nu pot fi încălcate fără riscul ca erodarea puterii dobîndite prin scrutin să fie rapidă.
  3. Oferă învinșilor premisele unor măsuri pentru a reveni în ochii electoratului.
Așa s-a întîmplat în ultimii 26 de ani. Eu, cel puțin, ca realizator de emisiuni, țin minte c-am avut numeroase dialoguri despre alegeri mai ales cu sociologi, unii dintre ei, precum Alin Teodorescu, stîrnindu-mi încîntări prin concluziile surprinzătoare trase din rezultatele scrutinului. Se înțelege că în cei 26 de ani de postdecembrism, după alegerile parlamentare, erau luate în discuție nu numai rezultatele în privința prezenței în Parlament, dar și diferite aspecte ale votului, de la orientarea pe vîrste pînă la orientarea pe provincii. mai mult

Gîndul de marți, 20 decembrie 2016

Întrebarea momentului: A semnat deja Liviu Dragnea Acordul de coabitare cu Sistemul?!

De cîteva zile mă preocup, în scris și la tv, cum unii vor fi băgat de seamă, de răspunsul la una dintre cele mai chinuitoare întrebări din postdecembrism: Ce urmărește Klaus Iohannis? PSD a cîștigat scrutinul la o diferență de 27% față de al doilea clasat, PNL, poreclit și Partidul Meu, deoarece Klaus Iohannis, în conflict cu Legea fundamentală, s-a manifestat în campanie ca un chibiț al Liberalilor. Ca președinte al României, Klaus Iohannis ar fi trebuit să recunoască Victoria PSD și să dea semn că, împăcat cu ideea coabitării, va desemna premierul din partea cîștigătorilor. În locul acestui comportament normal nu numai pentru un Președinte de Republică, dar și pentru un Președinte de colhoz, Klaus Iohannis s-a dedat la o serie de gesturi descumpănitoare: De la negustoriile propuse lui Călin Popescu Tăriceanu pentru ca ALDE să trădeze PSD, pînă la pilotarea Ralucăi Turcan ca să conteste mandatul de parlamentar al lui Liviu Dragnea. Nu cred că cineva de pe pămîntul ăsta ar dibui vreo Logică minimă a gesturilor și vorbelor prezidențiale de după alegeri. E drept, nici înainte de alegeri nu s-a putut găsi o minimă Logică prestației lui Klaus Iohannis. Ce logică minimă să găsești în saltul năucitor de la tăcutul de tip Bolovan la trăncănitorul de tip Limbariță? Ce logică minimă poți găsi în privatizarea Zilei Naționale în folosul proprietarului Klaus Iohannis, în apărarea parțial plagiatoarei Codruța Kovesi, în anunțul c-ai stabilit cu de la tine putere criterii personale de desemnare a premierului? Cel mai ilogic gest rămîne gestul de a se întîlni cu Călin Popescu Tăriceanu pentru a discuta posibilitatea ca ALDE să trădeze PSD. De fapt, nu gestul de a se întîlni, ci gestul de face publicitate întîlnirii. mai mult

Gîndul de luni, 19 decembrie 2016

Dilema momentului: Pentru ce să-l suspendăm pe Klaus Iohannis? Pentru Nerozie sau pentru Iresponsabilitate?

Partidul Național Liberal a suferit, la alegerile din 11 decembrie 2016, cea mai mare înfrîngere nu numai din istoria sa, dar și din istoria partidelor postdecembriste. Alcătuit din două foste partide de guvernămînt, avînd de partea lui Sistemul Instituțiilor de forță din România, în frunte cu Binomul SRI-DNA, Președintele, ambasada americană, PNL a pierdut alegerile la o diferență de 27% față de primul clasat, PSD, concurat de un partiduleț precum USR, despre care nu se știe dacă e de Familie sau de Familiuță. Un asemenea eșec produce într-un partid normal un cutremur devastator, dar benefic pentru viitorul partidului. Se lansează acuzații publice teribile, se fac analize, se caută cauze și vinovați, se schimbă spectaculos conducerea. Aceste frămîntări sunt provocate, de regulă, într-un partid precum PNL și de rămînerea pe dinafara Parlamentului a unor grei ai formațiunii. Gîndul c-au eșuat nu din cauza lor, ci din cauza unei conduceri tembele, îi fac pe perdanți nervoși. Și unde sunt oameni nervoși, sunt și scandaluri. Scandaluri benefice pentru viitorul partidului respectiv. Nu de alta, dar doar frămîntările interne, semn al forței latente, nasc adevărații lideri. mai mult

Paris, cea mai vizitată capitală din lume – partea a II-a


Prin Cuba lui Fidel Castro: Afacerea Ochoa | 1. Arestarea unui general erou
Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!
Cum se făceau pe vremuri demascările
Au furat treapta de la scara tramvaiului
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.