cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de miercuri, 2 august 2017

O ciudățenie în lumea politică românească: Sărăcia lui I. G. Duca

În ultimul meu popas la Sinaia, am simțit nevoia să revăd placa comemorativă de pe peretele Gării, care amintește de decenii că pe peron a fost asasinat în seara lui 29 decembrie 1933 premierul României pe numele său I.G. Duca: În acest loc a fost asasinat I.G. Duca, președinte al Consiliului de miniștri. Jertfa iubirei sale de neam și țară. 29 Xll 1933. Ori de cîte ori văd placa comemorativă, pe lîngă eterna întrebare Cum dracu a fost împușcat ditamai premierul în plină gară? îmi vin în minte amănuntele despre sărăcia lui I.G. Duca, neobișnuită nu numai la politicienii de azi, dar și la cei din anii interbelici. Am găsit timp într-una din seri să răsfoiesc o carte luată de la un anticar din Piața Amzei, furată de la BCS (așa scrie pe cotă, o fi vorba de Biblioteca Centrală de stat de pe vremuri?) și pusă deoparte în vederea repartizării în biblioteca mea de acasă. Se intitulează În halat și papuci și cuprinde un prim volum din reportajele de viață personală publicate duminică de duminică în revista Încotro? publicație de informație și satiră politică, economică și artistică, apărută – zice prefața la carte – în iunie 1931. „Prezintare” la primul volum explică originalitatea posturii de în halat și papuci: Citește mai mult

Gîndul de marți, 1 august 2017

Topul neroziilor spuse/făcute cu ochii larg deschiși: Cui servește Scandalul Rogozin? Lui Klaus Iohannis, interesat să justifice achiziționarea de rachete Patriot second hand în numele pericolului rusesc

1. În timp ce avionul de cursă Moscova – Chișinău, în care se afla vicepreședintele rus, Dimitrie Rogozin, a trecut nestingherit prin spațiul aerian al unor țări membre UE, unele, precum Polonia, legendare pentru anti-rusismul lor, România a găsit de cuviință să-i interzică survolul. Ce a urmat acestei decizii e deja cunoscut. Dimitrie Rogozin, instrumentul numărul unu al lui Vladimir Putin în materie de provocări internaționale, a făcut suficient de mare tărăboi pentru convinge opinia publică din Rusia că România e pe post de maidanez al Occidentului în agresiunea acestuia față de Rusia. Firește, amenințările lui Dimitrie Rogozin țin de spectacolul de sunet și lumini regizat de Moscova în cadrul uriașei campanii menite a crea imaginea unei Rusii încercuite de Dușmanul străin. Dacă e vorba de acțiuni împotriva României, Moscova nu apelează la cele pe față preferînd diversiunea secretă prin rețeaua din România și negocierea cu noua Înalta Poartă, cea care, ca și Înalta Poartă de pe vremuri, folosește țara noastră pe post de hămăitoare la gardul de Răsărit. Noi însă ne-am trezit implicați într-un Scandal inutil, care a adîncit credința că ștabii din fruntea țării sînt înnebuniți să arate Portarilor de la cancelariile Marilor Puteri că România e o slugă credincioasă. Buni cunoscători ai realităților de peste Prut, unii analiști au arătat că decizia României a fost luată pentru a face jocurile lui Plahotniuc, Chiaburul numărul unu al Republicii Moldova, interesat ca zbanghiul Rogozin să nu ajungă la Chișinău, dar suficient de șmecher ca să nu i-o interzică el. Așa că Plahotniuc și-a făcut jocurile cu ajutorul nostru. Eu însă cred că alta e explicația interzicerii, dictate de Klaus Iohannis. Președintele e înnebunit să-și achite datoria față de Donald Trump pentru bătutul pe umăr: Cele 3,9 miliarde de dolari pentru rachete Patriot la mîna a doua, luate de la Israel, una dintre cele mai ticăloase afaceri cu armament din Istoria României de la escrocheria Fokker pusă la cale de prințul Carol pe vremea regelui Ferdinand. Dacă nu se achită, zbanghiul de Donald Trump, cel care pune un preț uriaș pe loialitate, îl înjură pe Twitter. Vă imaginați ce dezastru în România ar fi pentru Klaus Iohannis o astfel de lovitură? Citește mai mult

Gîndul de luni, 31 iulie 2017

Italienii și nemții comemorează printr-un monument morții în timpul Bombardamentelor anglo-americane din al doilea Război Mondial. Noi avem așa ceva?!

Vizitînd Taormina, orașul sicilian intrat în Istoria clipei prin recentul summit G7, cu participarea vedetei tv Donald Trump, mi-a atras atenția o plăcuță așezată în Piazza IX Aprile. Din cîte se vede, italienii, deși aliați ai Americii încă din 1947, cînd CIA a falsificat alegerile legislative în favoarea partidelor proamericane, n-au șovăit să reamintească, prin plăcuța comemorativă, că bombardamentul american din 9 iulie 1943 a făcut victime în rîndul populației civile: 150 de morți. De altfel, cine urmărește viața publică din Sicilia va descoperi că în fiecare an, de 9 iulie, la Taormina au loc manifestări de comemorare a victimelor sub semnul „Memento, 9 luglio 1943. Taormina non dimentica”. Germania a fost bombardată sîngeros de anglo-americani. Între 25 iulie și 3 august 1943, Hamburgul a fost victima Operațiunii Gomora: Şapte raiduri aeriene în urma cărora au murit 45.000 de civili, au fost răniți 80.000, au fost distruse 350.000 de locuințe și un milion de locuitori au rămas fără adăpost. Folosirea bombelor incendiare în atacul devastator din noaptea de 27 spre 28 iulie 1943, prin care s-a creat Furtuna de foc, o bulă de foc care s-a propagat cu o viteză de 240 de kilometri la oră pe 21 kilometri pătrați, a dat bombardamentului denumirea de Hiroșima nemțească. Un timp după Război s-a pus problema dacă nu cumva l'Air Chief Marshal Arthur Travers Harris, comandantul englez care a plănuit și coordonat Operațiunea, ar trebui judecat pentru crime de război în cazul Hamburgului. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 30 iulie 2017

9 Mai 2005. Parada șefilor se stat și de guvern din întreaga lume (inclusiv George Bush, Regele Mihai și Traian Băsescu) prin fața lui Vladimir Putin

E mai mult decît curios cum se lucrează azi pe Planetă nu numai la supraviețuirea lui Vladimir Putin în fruntea țării, după 18 ani de regim autoritar trimițînd la țarii luminați din Istoria Maicii Rusii, dar și la glorificarea sa de către ruși. Mulți istorici ai clipei de la noi și din afară invocă aiurea o Rusie care nu se simte în largul ei în ipostaza de Putere amenințătoare pentru Occident și mai ales în ipostaza de țară sancționată de Congresul american și de Uniunea Europeană. Cine are habar cît de cît de ruși și nu-i judecă din perspectiva omului occidental (la ruși 4 + 4 fac 5, avertiza Arghezi în 1941, fără a ști că peste cîțiva ani el însuși avea să simtă pe pielea lui acest fel aparte al rușilor de a socoti), își dă seama că prea supușii noului Tătuc nu-și doresc altceva decît: 1. Revenirea Rusiei la ipostaza de Superputere de pe vremea URSS, cînd parizienii făceau pe ei fără pamperși auzind dimineața hodorogitul mașinilor de gunoi confundat cu huruitul tancurilor, cînd Hollywoodul trăia din filmele gen Spionul care vine din frig, cînd comuniștii din întreaga lume se uitau la Moscova ca musulmanii la Meeca, ipostază pierdută după prăbușirea URSS, cînd țara a intrat pe mîinile bețivul Elțîn. Ce poate alinta mai mult orgoliul rusului de cetățean al unui Imperiu decît campania dementă din SUA privind amestecul Rusiei în alegerea președintelui american? Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 29 iulie 2017

Traian Horia ne reamintește de la Londra: Românul Claudiu Girdoc – prima victimă din Anglia a terorismului cu mașina pe post de bombă

În dosarele "Rotherham" și "Rochdale" din Marea Britanie, termenul "political correctness" este cel care a protejat fărădelegea numai fiindcă infractorii aparțineau unui grup etnic diferit de cel majoritar. În dosarul "Atac în Bellingham- Londra", individul care l-a lovit mortal cu mașina pe românul Claudiu Girdoc este singurul din cazuistica locală teroristă care a plecat nestingherit acasă, cu voie de la Scotland Yard: acolo, la Londra, pe trotuarul unde a fost lovit Girdoc, s-au întâlnit "political correctness" și "dublul standard" și au devenit Injustiție. Cazul Girdoc, îngropat de două ori Între Februarie și Iulie 2017, din 4 atacuri cu mașina planificate și duse la îndeplinire la Londra, singurul care nu a fost înregistrat ca "act terorist" de către Poliția britanică a fost cel din 26 fev., care a curmat viața lui Claudiu Girdoc și care a rănit alți patru români. În plus, caz unic, atacatorul lui Girdoc a fost eliberat pe cauțiune, iar poliția britanică, Scotland Yard, nici măcar nu a reținut atacul ca "terorism". Aceasta, în ciuda faptului că martorii relataseră cum individul a condus premeditat mașina spre grupul de români. În prezent, cazul spălătorului de mașini Girdoc, ucis în acel atac, apare ca fiind îngropat definitiv: "cercetarea" stagnează, iar presa și autoritățile mențin o muțenie totală. Practic, cazul Girdoc a fost îngropat de două ori- o dată în fața familiei românului, a doua oară în fața interesului public. Se întâmplă în Anglia: Scotland Yard nu cercetează de teama acuzațiilor de "rasism" Ideea că într-o țară super-tehnologizată precum Marea Britanie, un om poate să dispară "misterios" fără ca opinia publică să afle informații elementare despre criminalul care i-a "determinat" dispariția (nume, motivație a atacului, naționalitate etc) și de ce atacatorul nu a fost considerat un pericol public, apare ca absurdă. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 28 iulie 2017

Și dacă sentimentul de independență absolută e o capcană întinsă neghiobului Mihai Tudose de șiretul Liviu Dragnea?!

Televiziunile de știri, făcînd o pauză în canonizarea răposatei Denisa Manelista, moartă de tînără, ca și Alexandru cel Mare, dar mai jelită mediatic decît acesta, au transmis primele minute ale ședinței de Guvern de joi, 27 iulie 2017. Tradiția transmisiei în direct a debutului de ședință de Guvern a fost inaugurată de Victor Ponta. Dibuind că televiziunile de știri și așa n-au cu ce umple întregul program zilnic, fostul premier s-a gîndit la un soi de clip publicitar al personalității sale, oferind pe gratis o scenetă a cărei artificialitate dată de conștiința transmiterii în direct se vedea imediat, penibil, ca un sutien murdar de sub bluza luată de la Gucci. De atunci, toți premierii – inclusiv europeanul Dacian Cioloș- au apelat din plin la teatrul de marionete din debutul ședinței de Guvern transmise în direct. Sceneta de debut a ședinței de Guvern de joi a conținut un dialog între premierul Mihai Tudose și ministrul Sănătății, Florian Bodog. Ministrul Sănătății e un bărbat de 46 de ani. I-au dat de mult în clocot hormonii. E medic chirurg, decan al Facultății de Medicină din Oradea. Familia vede în el ceea ce se numește un cap. Pacienții își lasă viața în mîinile lui. Și cu toate acestea, urmărind dialogul dintre premier și ditamai bărbatul Florian Bodog, am avut o clipă impresia că ministrul Sănătății e un puradel de pe vremuri (nu de azi, puradeii de azi se numesc copii și te pîrăsc la protecția copilului dacă nu le spui, domnule) prins de părinții semianalfabeți făcînd pe el. În astfel de împrejurări din vremuri de mult trecute, puradelul era strașnic urecheat verbal ca o prefață la urecherea propriu-zisă. Florian Bodog, pe care dacă-l întîlnești în tren simți nevoia să-l saluți fără a ști cine e, prezentase premierului un Raport. În transmisie în direct la tv, ministrul, zis și Domnul ministru, simte nevoia unor precizări „față de raportul prezentat public”. Citește mai mult

Gîndul de joi, 27 iulie 207

Scandalul Traian Berbeceanu: Lupta împotriva corupției a fost prilej și de răfuieli erotico-mafiote

Se discută în presă în ultimele zile despre Scandalul Traian Berbeceanu. Antena 3 a pus mîna pe un set de documente menite a dovedi că anchetarea procurorului DIICOT de către DNA lasă impresia a lucru necurat. Puțină lume își mai amintește Scandalul zis și Traian Berbeceanu. Anchetat de DIICOT sub acuzația de complicitate cu infractorii pe care îi ancheta ca procuror, lui Traian Berbeceanu îi sare în ajutor DNA. Sub conducerea Codruței Kovesi, instituția dă naștere unei premiere în Istoria României: Procurorul DIICOT, care-l investiga pe Traian Berbeceanu, e anchetat la rîndu-i se DNA sub acuzația de abuz în serviciu. La trei ani de la Scandal, Antena 3 face publice documente care schițează un complot al Binomului împotriva DIICOT în cazul Berbeceanu. Poate că dezvăluirile din aceste zile n-ar fi atras atenția opiniei publice, dacă ele nu s-ar înscrie în lungul șir al dezvăluirilor din ultima vreme despre incredibilele abuzuri comise de DNA prin folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote. Asupra conținutului documentelor publicate de Antena 3 nu mă pronunț. Cum însă am scris despre culisele războiului dintre DNA și DIICOT pentru persoana fizică a lui Traian Berbeceanu, Război în care SRI-ul, aflat sub dictatura lui Florian Coldea, a fost de partea Codruței Kovesi, găsesc nimerit să prezint cititorilor culisele acestui război prin republicarea a două comentarii de pe cristoiublog.ro. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 26 iulie 2017

Va fi Mihai Tudose premierul care-l va salva pe Liviu Dragnea, chiar cu prețul propriei prăbușiri, de la sentința de la ICCJ?

Luni seara, la România9, de la TVR, riscînd să-l supăr pe Ionuț Cristache, care-și făcuse în prealabil un scenariu al emisiunii, cum îi stă bine unui moderator serios, m-am năpustit cu întrebările asupra lui Sorin Grindeanu pentru a desluși una dintre marile enigme petrecute în 2017 și prin care anul premergător Centenarului își aduce o glorioasă contribuție la una dintre cele mai semnificative producții postdecembriste: Cea de enigme condamnate să rămînă etern nedezlegate. E vorba de întrebarea pe care mi-o pun și o pun confraților activi din presă, cei care au surse discrete în politică în general și în PSD în special: Ce l-a făcut pe Liviu Dragnea să declanșeze halucinanta Operațiune de debarcare a propriului Guvern prin autoMoțiune de cenzură la nici șase luni de la investire? Unii probabil vor crede c-am scris greșit. În loc de PSD, partidul care deține în Parlament majoritatea zdrobitoare, am scris Liviu Dragnea. Nu, n-am scris greșit. Răspunsul lui Sorin Grindeanu la întrebările cu care l-am bombardat și eu și Ionuț Cristache în emisiune mi-a confirmat ceea ce știam: Răsturnarea propriului Guvern a fost opera exclusivă a lui Liviu Dragnea. Ajuns să depindă de un singur om, mai ceva decît județul Teleorman pe vremea Baronului Liviu Dragnea, PSD și-a limitat activitatea la transpunerea în viață a Înaltelor Hachițe ale lui El Lider Maximo. În cazul răsturnării Guvernului Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea a operat ca de obicei prin interpuși. Așa cum declara fostul premier în emisiune, că trebuie să demisioneze i-au spus mai întîi între patru ochi soli trimiși de Padișahul de la Alexandria. După care, așa cum a văzut toată țara, că trebuie să demisioneze i-au zis în spațiul public știucile lui Liviu Dragnea din heleșteul privat numit PSD: Gabriela Firea, Carmen Dan, Olguța Vasilescu. Citește mai mult

Gîndul de marți, 25 iulie 2017

Orice tentativă de dezbatere internă în PSD e sugrumată în fașă de ciomăgarii din Camarila lui Liviu Dragnea

Criza din PSD, de îndată devenită Criză politică națională, poate și pentru că Klaus Iohannis a stat în expectativă, urmare a trocului făcut cu Liviu Dragnea, a fost comentată și de foștii lideri ai Partidului. Ion Iliescu n-a intervenit, fapt stupefiant, dacă ne gîndim la ambiția fostului președinte de a rămîne în politică indiferent de prețul în planul sănătății. În schimb, Victor Ponta și Adrian Năstase au simțit nevoia să-și spună cuvîntul. Poziția fostului premier e știută și răsștiută. Victor Ponta a optat pentru o bătălie cu Liviu Dragnea alături de Sorin Grindeanu. Mai puțin mediatizată a fost poziția lui Adrian Năstase. Acesta și-a exprimat public opinia atît pe blog, cît și într-o emisiune la România Tv, la care m-a avut pe mine partener de dialog. Pe blog, Adrian Năstase a scris sîmbătă, 24 iunie 2017, după ce automoțiunea de cenzură a PSD trecuse și în bătălia dintre Florian Coldea și Eduard Hellvig, biruise Florian Coldea, următoarele: „În acest week end au loc negocieri esenţiale pentru viitorul guvern şi pentru viitorul PSD. Desemnarea, luni, a candidatului de premier dar şi a măsurilor de recredibilizare a partidului sunt aşteptate cu mult interes. În opinia mea, nu este suficientă o bună desemnare. Este foarte importantă lansarea unor măsuri care să angajeze membrii partidului într-o dezbatere mai largă, pregătirea viitoare a cadrelor, re-ideologizarea partidului şi lansarea unor noi proiecte de solidarizare internă în organizarea Centenarului Marii Uniri. Relaţiile externe ale partidului ar trebui, de asemenea, revitalizate. Şi multe altele…” Anterior, duminică, 18 iunie 2017, la România lui Cristoiu, Adrian Năstase adoptase în chestiunea Ce face Sorin Grindeanu?, o poziție mai aparte. Spre deosebire de mine, care susțineam îndărătnicia lui Sorin Grindeanu de a nu demisiona, pentru că așa i-a cerut Partidul, sintagmă blestemată, moștenită genetic de PSD de la PCR, fostul președinte al Partidului, soldat credincios al formațiunii, credea că premierul trebuia să demisioneze pentru ca ulterior să acționeze pentru instaurarea unui climat cu adevărat democratic în PSD. Citește mai mult

Gîndul de luni, 24 iulie 2017

Politicienii noștri înțeleg turismul după chipul și asemănarea lor: Un turism dedicat exclusiv plăcerilor burții

Ajuns la Sinaia, am ținut neapărat să vizitez Vila Luminiș de la Cumpătu a lui George Enescu, intrată în circuitul muzeal național drept Casa memorială George Enescu. După cum ne învață Internetul, vila a fost construită de George Enescu între 1923-1926, cu banii obținuți din turneul american. Precizarea cu banii e necesară pentru a înlătura orice bîrfă că finanțatoarea ar fi fost Maruca Cantucazino, amanta la vremea respectivă, ulterior nevasta marelui muzician. În 10 decembrie 1947, după plecarea din țară, George Enescu a donat-o statului român pentru a fi folosită drept casă de creație pentru muzicieni. După decembrie 1989, Vila a supraviețuit tentativelor a tot felul de șmecheri de a o revendica invocînd, vezi Doamne! teroarea comunistă, care ar fi făcut din donație un soi de expropriere cu mănuși. Păstrată în anii comunismului prin fel de fel de artificii, a devenit mai apoi Casă Memorială de sine stătătoare. Din 2007 a fost integrată în Muzeul Național George Enescu, alături de Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei din București și de secția Palatul Tescani din județul Bacău. Am ținut să vizitez Vila din două motive. Primul și cel mai important a fost curiozitatea de a vedea un loc în care s-au desfășurat nu atît momentele de creație enesciene, cît mai ales viața unui om de geniu, cu tabieturile sale, dar și cu momentele sale de tip telenovelistic (Scandalul dintre George Enescu, gelos și Maruca Cantacuzino, femeie mai mult decît convingătoare pentru a alimenta gelozia bărbatului), știut fiind că pînă și Isus a trebuit să treacă prin ceva asemănător, dacă ne gîndim la Trădarea de către Iuda. Un alt motiv l-a constituit obsesia mea de a vedea dacă în România de azi se manifestă mai mult decît o brumă de preocupare pentru ceea ce eu numesc Sîngeroasa exploatare turistică a trecutului. Am scris mai multe note de călătorie satirică despre uriașul talent occidental de a scoate bani din piatra seacă numită locurile de memorie istorică. Unul dintre reportajele mele dedicate acestei preocupări se intitulează Bolovanii rentabili și descrie felul în care locuitorii sătucului franțuzesc Les Beaux des Provences au transformat în obiectiv turistic rentabil niște bolovani din marginea localității. Citește mai mult