Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Rosh Hanikra sau Cum mi-am făcut plinul de caverne

Rosh Hanikra din nordul Israelului, la frontiera cu Libanul, poate fi aşezată, pe scara exploatării turistice a sălbăticiei, între Grota de la Nerja, din Spania, şi Boca del Inferno, din Portugalia. De Peştera din Nerja, Rosh Hanikra se apropie prin posibilitatea oferită turiştilor de a pătrunde într-o cavernă mai mult sau mai puţin întunecoasă. De la Boca del Inferno, celebrul loc din Israel a luat marea.

Ce este Rosh Hanikra?
O peşteră săpată în malul stîncos al Mediteranei, alcătuită din mai multe grote, ce pot fi vizitate. Contra cost, desigur, că doar n-o să umbli pe gratis printr-o grotă întunecoasă! Intrarea: 6 dolari. Ca să ajungi la ceea ce ghidurile numesc grote sau caverne, trebuie să iei telefericul pentru a coborî pînă la nivelul mării. După ce mîncăm la inevitabilul restaurant (spun inevitabil, deoarece unde e o privelişte mai acătării, hop şi o maşinărie de vîndut de-ale gurii!), cumpărăm bilete şi ne aşezăm pe peron în aşteptarea telefericului.

Acesta, un lădoi portocaliu, suie şi coboară pe o sîrmă. Se poate ajunge şi pe jos, folosind scările săpate în stînci, dar, din cîte m-a convins însoţitorul, trambalarea cu telefericul face parte integrantă din serviciile turistice contracost. Cînd vagonul trage la peron, urcăm împreună cu un grup zgomotos de americani, pregătiţi să împuşte tot ce văd cu aparatul de fotografiat. Excepţie făcînd şansa de rupere a cablului, mare lucru nu-ţi oferă acest tămbălău telefericizat, ca şi cum ar fi televizat. Ghidurile jură că lunecarea pe sîrmă îţi oferă o perspectivă unică asupra stîncilor şi mării. Pentru a mă convinge c-a meritat să scot din buzunar 6 dolari, alerg de la un perete la altul al lădoiului şi belesc ochii cît pot de tare. Nu de altceva, dar să nu care cumva să-mi scape vreo imagine unică. Aflînd mai tîrziu de ea, nu mi-aş ierta niciodată c-am pierdut-o. Mai ales c-am dat 6 dolari. Cu un clopoţit exagerat, tipic celor ce vor să pară mai importanţi decît sînt, vagonul ajunge la destinaţie.

Coborîm şi, luînd urma grupului zgomotos, ne îndreptăm spre grotă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

Un comentariu pentru articolul „Rosh Hanikra sau Cum mi-am făcut plinul de caverne”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *