Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Vînzător de fluiere la Paris

1. Roumanie, scria pe bucata de placaj, ca și cum ar fi anunțat că acolo se vînd roșii din Turcia

Pe vremea socialismului multilateral dezvoltat, ziarul tinerilor comuniști francezi organiza anual, lîngă Paris, o sărbătoare populară. Manifestarea era una tipică Stîngii din Vest. Adică un amestec de propagandă comunistă siropoasă cu pragmatismul cinic al economiei de piață. Dat fiind că sărbătoarea nu beneficia, ca la noi, de banii farului călăuzitor al întregii societăți, Partidul, ci trebuia să se autofinanțeze, delegațiile străine își plăteau singure drumul și cazarea. Ca să nu pară prea sîngeroși, organizatorii făceau o concesie: oaspeții de peste hotare, reprezentînd ziarele tineretului comunist din alte țări, aveau dreptul de a deschide în incinta iarmarocului un chioș. Grație lui, băștinașii francezi puteau lua cunoștință de mărețele realizări ale țării tale în toate domeniile: de la cel al industriei grele, cu pivotul său, industria constructoare de mașini, pînă la cel al industriei culinare, cu pivotul său, ciorba de potroace. Cum era de așteptat de la acești zgîrie-brînză ai lumii secolului XX care sînt francezii, generozitatea lor nu mergea pînă la capăt. Expunerea afișelor, pliantelor și broșurilor turistice era pe gratis. În schimb, dacă vindeai ceva autohton, banii trebuiau vărsați organizatorilor. Cum tot românul știe, sub Ceaușescu o mare problemă a tuturor colectivelor de oameni ai muncii o constituia pretextul de a merge peste hotare. Pentru noi, cei de la „Scînteia tineretului”, unde lucram ca redactor-șef adjunct, festivitatea omologului francez era o adevărată pleașcă. Ar fi fost normal ca la tîrg să meargă femeia de serviciu. Sau, hai, cel mult, administratorul redacției. Înainte de 1989 o călătorie în străinătate era însă un privilegiu de nabab. De aceea, la bîlciul de lîngă Paris se deplasa întotdeauna cineva din conducerea gazetei. Prin 1985 mi-a venit și mie rîndul să merg la tîrgul tinerilor comuniști din Franța.

Dînd curs invitației, am luat cu mine, alături de afișe, pliante, broșuri, operele lui Nicolae Ceaușescu, și o impresionantă cantitate de obiecte cărora li se zicea – și li se va zice în veci – de artizanat: păpuși îmbrăcate în costume populare ponosite, ploști maramureșene și, mai ales, fluiere. Mă mai dotasem, de asemenea, și cu un număr apreciabil de insigne de brigadier de pe șantierul tineretului Dunăre-Marea Neagră, aflate din belșug în magazia editurii „Scînteia”. Întîlnisem pînă atunci pe șoselele scumpei noastre patrii TIR-uri trăgîndu după ele, cu sforțări de motor, remorci uriașe. De fiecare dată mă întrebam ce-or fi simțit ele, obligate să tîrască o asemenea povară. Cărînd gigantica sacoșă cu produse de artizanat, am găsit răspunsul. Nu se simțeau mai bine decît subsemnatul. De la ambasadă, unde mă cazasem în chip obligatoriu, ca toți românii aflați oficial în străinătate, am purtat sacoșa pînă la iarmaroc prin cîteva stații de metrou. Era ca un sac de fasole pe care trebuie să-l duci pe umăr, în chip de poșetă, la o recepție organizată de o ambasadă străină. Regulile diplomației te obligă să surîzi în dreapta și în stînga. Asta, deși tăișul nemilos al sforii de care atîrnă sacul te-ar împinge mai degrabă să înjuri de mama focului. Am ajuns cu chiu cu vai la poarta tîrgului. Un tînăr din echipa de organizare m-a dus pînă la locul unde trebuia amenajată taraba noastră națională. Firește că respectivului nu i-a trecut prin cap să mă ajute la cărat. Astfel că, sforțîndu-mă suplimentar, am mai tîrît sacoșa preț de vreun kilometru. Locul repartizat de organizatori țării noastre dragi era marcat de printr-o tăbliță înfiptă în pămînt. Roumanie, scria pe bucata de placaj. O puteam compara cu un anunț menit a desemna locul unui răsad de ridichi într-o seră de roșii. Sau cu unul prin care pionierului din Vestul sălbatic i se stabilea pămîntul viitoarei sale ferme. Dintre cele două comparații, amîndouă tîmpite, desigur, am preferat-o pe a doua. Era oricum mai onorabilă decît prima. De o parte și de alta a locului destinat Republicii mele se înălțau chioșcurile Turciei și ale Columbiei. Acestea nu numai că erau gata, dar, în plus, duduiau din toate motoarele. Cel al Turciei revărsa asupra naturii din jur o melodie grețos de dulce. Taraba Columbiei producea pe bandă rulantă mîncăruri latino-americane. Sincer să fiu, stadiul jalnic al prezenței noastre la tîrg nu mă afecta deloc. Dimpotrivă, undeva, în adîncurile sufletului, mijea parșiva speranță că se va renunța la chioș. Aș fi putut atunci s-o șterg înapoi la Paris, unde erau atîtea lucruri de văzut, lăsîndu-le organizatorilor sacoșa. Le-o făceam cadou cu fermoar cu tot. Însoțitorul nu era însă doar un tînăr comunist. Înainte de asta, de a fi comunist, adică, el era francez. Cocoșul galic din el a tresărit brusc și a prins a bate din aripi. Urmarea? Într-un sfert de oră, baraca purtînd numele Roumanie era gata. Cu pereții din placaj necesari. Cu o masă lungă de lemn în chip de tejghea. M-am apucat imediat de treabă. Am scos din sacoșă cîteva afișe spălătice cu canalul Dunăre-Marea Neagră, cu Munții Bucegi și cu fetele de la Căpîlna. Exact ce găsisem prin magazia editurii. Le-am prins în piuneze pe pereți, scriind deasupra lor, cu o carioca dată de gazde (pe care am vîrît-o în buzunar, ca s-o iau acasă) titlul expoziției: Imagini din România. Forfotind pe această temă, împărtășeam din plin mîndria unui pictor care-și amenajează prima expoziție personală. O dată încheiată activitatea culturală, am trecut la a doua etapă: cea comercială. Am înșirat pe masă mărfurile expuse spre vînzare. După care, așternîndu-mi pe față un surîs de jună proaspăt angajată la un magazin parizian, m-am pus pe așteptat.

(Din volumul Lumea văzută de un român rupt în fund, editura Pro, 1996)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Vînzător de fluiere la Paris”

  • Cristoiu Ion, fost si actual oportunist!

  • Ion Cristoiu, o intrebare: Ce vrei sa ramana dupa unul dintre cei mai buni jurnalisti ai tarii?

  • Ce măsa caută colaboratorul ăsta de Adrian Tatu printre noi…

  • Cabinet Colaborator SRI dr.Adrian TATU
    INTELLIGENCE OFFICE
    str.Gh.Doja nr.12,bl.DJ,sc.4,ap.66
    GALATI ROMANIA
    Tel.:+40.236.42.666.1; +40.720.725.821
    Mail: royal.therapies@yahoo.com

    Catre ANAF GALATI
    In atentia CONDUCERII

    SOLICITARE URGENTA

    Va indicam sa INFORMATI URGENT Cetatenii GALATENI -ca simple persoane fizice- despre faptul ca NU SUNT PLATITORI DE T.V.A.conform LEGII si au OBLIGATIA de a solicita RECUPERAREA T.V.A. pentru toate serviciile si produsele achizitionate pe baza facturilor fiscale si bonurilor fiscale; va indicam sa demarati urgent PROCEDURA DE RECUPERARE A T.V.A.de catre Cetateni astfel ca pana la 15 ale lunii in curs, Cetatenii sa completeze un FORMULAR DE RECUPERARE A TVA pentru luna anterioara pe baza documentelor fiscale (facturilor si bonurilor fiscale) care indica plata TVA platit de Cetateni pentru achizitionarea anumitor produse si servicii (include plata energiei electrice, plata gazului casnic, plata apei casnice,etc.).
    In cazul in care nu puneti in practica URGENT aceasta INDICATIE SRI, inseamna ca sunteti complice sistemului care a abuzat cetatenii zeci de ani de zile, intrand in monitorizare speciala!

    dr.Adrian Tatu-colaborator SRI
    Fondator al sistemului de securitate al ROMANIEI independente
    22.11.2015

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *