Din 1990 România a cunoscut din păcate o degradare constantă în multe domenii. Nu în toate. Cu siguranță cel mai important domeniu care ne afectează pe toți este Educația. Desele reforme ratate de-a lungul anilor ne-au afectat pe toți cei care am trecut prin școală sau avem copii, nepoți ori cei care se văd nevoiți să se ofere cobai noilor reforme. Schimbarea materiilor, diluarea altora precum istoria au produs un elev nou, unul cu mai puțină cultură, cunoștințe. Și nu din vina lui! Ca rezultat, valorile societății noastre nu sunt de multe ori selectate pe merit. Democrația prost înțeleasă le oferă tuturor drepturi iar televiziunile nu mai selectează de mult invitații, ținând cont de specializarea acestora pe subiectul tratat ci pe impactul pe care invitatul îl transformă în rating. Cu alte cuvinte, ratingul contează mai mult ca subiectul. Cu cât te exprimi mai neacademic, cu cât îți scapă o înjurătură sau cu cât perorezi mai mult pe lângă subiect cu atât de califici ca „persoană publică”. Azi avem o serie de candidați la prezidențiale. Dintre aceștia sunt câțiva care se declară  independenți, că ei nu au treabă cu partidele. Că ei nu mai pot fără a face ceva pentru noi. Și pentru că țara aceasta este plină de naivi, apar și tot felul de profitori care fac jocurile unor regizori pentru a bătători calea alesului la încă un mandat. Unii dintre ei, Mircea Diaconu sau Alexandru Cumpănașu se bucură de o popularizare excesivă. Unul joacă rolul popularului, celălalt al justițiarului. Unul a apărut brusc cu premeditare, altul a avut nevoie de ajutor familial pentru a se erija în salvatorul nației. Nu contează cât de goi sunt, ci că sunt popularizați. Cel care se bucură mai mult de popularizarea mass-media are mai multe șanse. Citiți tot articolul →