Gîndurile lui Cristoiu

Despre cum am fost eu la Congresul de lansare a Vioricăi Dăncilă sîmbătă, cînd lumea serioasă e la munte sau la mare

Sîmbătă, 24 august 2019. Las baltă prima invazie vikingă în Anglia (atacarea mînăstirii Lindisfarne, din Northumbria, pe 8 iunie 793) și mă îndrept spre Palatul Parlamentului. Potrivit invitației primite pe e-mail, la sala A.I. Cuza, nivel P1, începînd cu ora 11, se desfășoară Congresul Extraordinar al Partidului Social Democrat de desemnare a candidatului pentru alegerile prezidențiale. Al Vioricăi Dăncilă, adică. De cum am primit invitația, am intrat în fibrilație. Pe unde dracu se intră în Palatul Parlamentului pentru a ajunge la sala cu pricina? Indicațiile colegilor mai tineri din presă nu-mi sînt de nici un folos. M-a interesat pe unde intră delegații și invitații și nu jurnaliștii acreditați, care folosesc o cale pe la subsol. Îmi dă răspunsul sîmbătă, la 10.30, cînd mă ia de acasă taximetristul. A trecut pe la Palatul Parlamentului și a văzut inși îndreptîndu-se agale, după ce-au coborît din autocare, spre Intrarea dinspre Izvor. Rețin amănuntul cu autocarele și cu mersul pe jos. Liderii PSD nu mai descind din Mercedes. Pe parcursul Congresului găsesc și explicația la absența Mercedesului. Nu văd în sală nici un baron local! Am primit pe e-mail și un semn de intrare cu mașina. Taximetristul îl pune în parbriz. Intrăm pe poarta dinspre Izvor salutați de jandarmul care stă de strajă. Taximetristul, amabil în vederea bacșișului, îmi spune că jandarmul m-a salutat pe mine. A salutat semnul de pe parbriz, îi răspund. Citiți tot articolul
Invitații cristoiublog

Noi și americanii

În 1925, William Smith Culbertson sosea la București ca ministru plenipotențiar al S.U.A. Între prioritățile sale se numărau situația datoriei României către țara al cărei reprezentant era, facilitarea activității companiei Standard Oil și exploatarea zăcămintelor de la Roșia Montană. De altfel, în primele zile ale mandatului, la 6 august, el se va deplasa la Moreni și la rafinăria de la Ploiești, diplomatul american arătându-se extrem de impresionat de bogăția octanică a terenurilor petrolifere, iar un an mai târziu va consemna în jurnal alt fapt notabil: „Nu pot vizita Roșia Montană, lângă Abrud, unde românii au săpat intens după aur. Toată regiunea, aici, e bogată în aur, dar nu e toată exploatabilă. Roșia Montană, totuși, se pare că merită efortul, din punct de vedere comercial.” Un efort care, iată, n-a încetat nici azi, la capătul unui secol de învârtire în cerc, printre țărușii bătuți în țărâna geto-dacică de puterile mondiale ca nu cumva să ne uităm condiția subalternă... Într-o telegramă din 2 mai 1927 găsim o nouă observație interesantă: „Grupul Brătianu aprobă de asemenea împrumutul și, în timpul vizitei la Florica, din 27 aprilie 1927 (vezi mai sus însemnarea din jurnal), și-a exprimat simpatia pentru investițiile de capital american. Telegrama nr. 871.517385/14 din 4 mai 1927 relatează faptul că orașul București a refuzat în cele din urmă semnarea acordului. Culbertson enumeră următoarele cauze: reticența autorităților române de a da garanții reale de protecție a acțiunilor, posibilitatea unor oferte mai bune; «folosirea de metode americane eficiente pentru îmbunănățiri a stârnit ostilitatea inginerului-șef al capitalei și a altor persoane care ar profita din lucrările de construcții. Citiți tot articolul
Imaginile săptămânii

Imaginile săptămânii 17-23 august 2019

Fotografia nr. 5:
9 august 2019, Cucuta, Norde De Santander, Columbia: O familie se vede părăsind granița dintre Columbia și Venezuela și trece la Cucuta. Mii de venezueleni traversează Podul Simon Bolivar în Cucuta, Columbia. Unii pleacă să adune provizii după care se întorc în Venezuela. Alții pleacă permanent, în speranța unei vieți cu demnitate. (Credit Image: © Enzo Tomasiello/SOPA Images via ZUMA Wire)
Restul fotografiilor le puteți vizualiza accesând link-ul de mai jos sau apăsând pe titlul articolului.

Citiți tot articolul

Cazul Caracal: Un scenariu căruia i se tot caută finalul

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: