cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Gîndul lui Cristoiu de sîmbătă, 20 aprilie 2019

Prin Rechizitoriul în Dosarul Revoluției se confirmă oficial teza mea din mai 1990: Procesul Ceauşeştilor a fost o sinistră parodie judiciară

A fost dat publicității Rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, într-un cuvînt, Rechizitoriul prin care Ion Iliescu a fost trimis în judecată sub acuzația de Infracțiuni împotriva umanității pentru crime comise în decembrie 1989. Printre aceste fapte se numără – potrivit Rechizitoriului – și asasinarea  lui Nicolae Ceaușescu în urma unui proces simulat. Despre falsul juridic și politic uriaș care a fost Procesul Ceaușescu am scris în ultimii 30 de ani în numeroase rînduri. Procesul de la Tîrgoviște m-a preocupat atît ca Istoric al clipei, cît și ca Istoric. Sînt primul lider de opinie din România care a denunțat procesul drept o parodie sinistră și a încercat să descopere ce interese enorme atît interne, cît și externe au intrat în joc pentru eliminarea fizică a lui Nicolae Ceuașescu, fostul președinte al României, cu prețul incredibil al compromiterii poporului român ca popor sălbatic, care-și omoară șeful statului în ziua de Crăciun și folosește Justiția pentru a da spoială legală unui asasinat. Comentariul prin care demontam sinistra parodie judiciară a fost publicat în ZIG-ZAG Magazin, 3-10 mai 1990 sub titlul DREPTUL LA APĂRARE. PARODIA UNUI PROCES. Rechizitoriul Parchetului, din care redau fragmentele dedicate Procesului de la Tîrgoviște confirmă spectaculos din punct de vedere oficial teza mea din mai 1990, teză pentru care la vremea respectivă am luat numeroase bastoane în spinare.

Citește mai mult

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Picătura de cerneală care poate colora un pahar cu apă: experimentul ratat „România fără lideri”

Când rogi pe cineva să îți vorbească despre istoria recentă sau mai îndepărtată a României, îți va segmenta discuția în funcție de lideri. Îți va vorbi de epoca Ceaușescu și mai puțin de comunism, îți va vorbi de Iliescu și mai puțin de tranziție, îți va vorbi de Băsescu, Ponta, Antonescu sau Dragnea și mai puțin de democrație și jocurile ei. Românul nu are nevoie de referiri la epoci istorice, cât de referiri la persoane concrete, așa cum nu își împarte viața în decenii sau mandate, ci în amintiri legate de impactul direct sau indirect al unei personalități asupra destinului propriu. Și asta pentru că românul are nevoie de lideri. Are nevoie să personalizeze binele sau răul din viața lui, tragicul sau ridicolul trebuie să aibă o față umană. Și tocmai de aceea, puțini dintre noi sunt aceia care se revendică ideologic, pe când mulțimea celor care sunt băsiști, dragniști, iohanniști, cioloșiști, etc e tot mai mare. Iar, urmărind acest raționament, realizezi că fluctuația cotei de popularitate sau impactul electoral al unui partid este dependent de forța liderului care îl reprezintă. Anii 2013 – 2014 sunt relevanți prin perspectiva eșecului înregistrat de experimentul „România fără lideri”. Adică, o Românie fără voce, o Românie fără chip. Unul după altul, liderii puterii (ex: Ponta) sau cei ai opoziției (ex: Antonescu) au fost trași pe linie moartă din primul plan al politicii, la aceștia adăugându-se și mulțimea lidership-ului secundar al partidelor. Partidele au devenit treptat locuri în care nu se mai întâmpla nimic, iar știrile veneau din zona justiției, zonă care schimba de fapt și dinamica de putere între forțele politice.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de vineri, 19 aprilie 2019

Noua remaniere: Guvernarea PSD – balamuc cu acte-n regulă

Miercuri, 17 aprilie 2019, a avut loc ședința CExN al PSD, organism colectiv de conducere al partidului imediat după Congres ca importanță. Deciziile luate la reuniune au fost imboldul unor Breaking Newsuri pe agențiile de presă și pe televiziunile de știri. Informațiilor despre eveniment le-au urmat în chip logic datul cu părerea al analiștilor ziși și politici, pentru a nu fi confundați cu analiștii de la Radiologie. Mă număr printre cei convocați în chip automat de agenții și de televiziunile de știri în astfel de împrejurări. Nu neapărat pentru că m-aș bucura de cine știe ce autoritate profesională prin redacțiile contemporane, ci pentru că sînt unul dintre cei mai ușor de găsit și mai ales printre cei dispuși să sară în ajutorul presei active. Explicabil în acest context că despre hotărîrile CExN de miercuri, m-am pronunțat tot miercuri în mai multe împrejurări. A fost mai întîi un interviu acordat Gabrielei Antoniu de la Mediafax, a venit apoi o intervenție telefonică la emisiunea Cătălinei Porumbel de la Antena 3, iar seara, la 19, dat fiind că emisiunea de la Tvr, România9, a devenit România șapte seara, în direct în dialog cu Ionuț Cristache. Pe la 23 am intervenit, tot la solicitarea redacției, la România tv, pentru a dialoga cu Victor Ciutacu; nu despre PSD, ci despre Augustin Lazăr, mai precis despre cererea de pensionare semnată de acesta, cerere despre care am zis de săptămîna trecută că o are în buzunar. Verba volant, scripta manent, e un avertisment de care am ținut cont toată viața. Pentru că vorbele de miercuri, despre deciziile luate la CExN, au zburat deja, și nu cred că le mai găsește cineva prin văzduhul mediatic, voi sinteza aici, în scris, ceea ce am zis la cele trei intervenții despre deciziile forului colectiv de conducere al partidului de guvernămînt.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de joi, 18 aprilie 2019

Opțiune strategică la PNL: Transformarea europarlamentarelor în alegeri parlamentare anticipate

Deși oficial campania pentru europarlamentare începe în 26 aprilie 2019, se vede chiar și din cer că partidele s-au angajat deja în competiție. Panourile electorale spînzură pe fațadele multor clădiri din București. Pe vremea copilăriei mele, cînd mergeam la Focșani cu căruța, tata punea calului un soi de apărătoare la ochiul drept, ca să nu se sperie cînd treceam pe lîngă turnul de apă din marginea orașului. Tare mă tem că azi, un cal în drum prin București ar avea toate motivele să se sperie dînd cu ochii de Traian Băsescu sau Rareș Bogdan de înălțimea unor blocuri, mai ceva decît Gulliver în Țara Piticilor. Panourilor li se adaugă mitingurile în care se întrec, în materie de număr de participanți și zbierete, PNL și PSD. La număr de mitinguri ținute PNL bate la scor PSD. Alianța 2020 n-a ținut pînă acum vreun miting. Dacă se va gîndi să țină unul va trebui să caute o locație la care participanții – cei din proletariatul digital – să poată veni cu trotineta electrică. O scurtă retrospectivă a europarlamentarelor de pînă acum ne arată că participarea e de regulă redusă. Partidele abia dacă reușesc să scoată oamenii la vot prin structurile din teritoriu. Un clasament al prezenței la vot ne arată că cea mai mare prezență a fost atinsă în 2014: 32,44%. În rest, prezența s-a învîrtit în jurul cifrei de 29%. O prezență mică e favorabilă partidelor cu structuri în teritoriu, mai ales PSD.

Citește mai mult

Invitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga

Comisia Europeană contra Liviu Dragnea

Ion Cristoiu concluzionează în volumul „Statul versus Corneliu Zelea Codreanu” (Editura Mediafax, 2018), referitor la procesul Căpitanului, că: „La Turnu-Severin a fost, așa cum a vrut Guvernul, un proces politic. Pe care Guvernul l-a pierdut însă în chip catastrofal”. După ce am citit cartea m-am întrebat de ce oare a vrut Guvernul României Mari să-i însceneze viitorului creator al Mișcării Legionare un proces politic. Pe cine avantaja această acțiune? N-am așteptat prea multă vreme că deodată mi-a venit un gând. Eu, unul, cred că Guvernul de atunci a dorit să denigreze tineretul apropiat ideilor periculoase promovate de Codreanu, printr-un „asalt asupra justiției”. Siguranța Statului a încercat să-i sperie pe studenți într-un asemenea hal încât să le fie frică să mai pronunțe numele acuzatului de crimă, darămite să-l susțină în public. De fapt, la mijlocul anului 1925, nu Corneliu Zelea Codreanu era problema în sine, ci propagarea teoriei că țara a fost aservită economic Occidentului și că, în acest fel, românii sunt predispuși pierii de pe fața pământului, prin sărăcie și colonizare. Sistemul avea nevoie să elimine din fașă o eventuală ridicare și organizare a tinerilor români într-o mișcare politică, care foarte probabil risca să devină de necontrolat de establishment-ul de la București. De altfel, așa cum s-a și întâmplat mai târziu. Ca de obicei, când vine vorba de politica românească, cineva nu vroia să piardă controlul… De atunci și până în ziua de astăzi pornesc premise suficiente să conștientizăm că acuzarea Vestului, de conspirații dovedite a fi reale sau rămase la stadiul de închipuiri, dăunează grav cazierului judiciar al băștinașilor cu gura prea mare.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de miercuri, 17 aprilie 2019

În Cazul Liviu Dragnea, amînarea sentinței convine tuturor. Atît pe plan intern, cît și pe plan extern

Ca de obicei, duminică, la emisiunea Gîndurile lui Cristoiu, am răspuns provocării venite din partea moderatoarei Monica Mihai și am propus un Top al săptămînii. Românii, și poate nu doar ei, se dau în vînt după topuri, fie că acestea sînt realizate de sondaje de opinie, fie de analiști politici, sau Istorici ai clipei, cum le spun eu analiștilor. Astfel că Topul de duminică a stîrnit interes suficient pentru ca Răzvan Dumitrescu să-i consacre, la emisiunea sa de duminică seara, Subiectiv, un spațiu însemnat, în care am explicat prin Skype ierarhia. Cum arată Topul de săptămîna trecută pot afla cititorii accesînd interviul care se află pe site-ul Mediafax atît în variantă video, cît și în variantă scrisă. În acest Top lui Liviu Dragnea i-am acordat locul 3. Argumentele principale ale acestui loc, aduse în emisiune, s-au referit la felul în care președintele PSD face față cleștelui în care a fost prins cu procesul zis și al Angajărilor fictive. Luni, 15 aprilie 2019, urma să aibă loc ultima ședință a Procesului, care durează din 15 iulie 2016, cînd președintele PSD a fost trimis în judecată. După ultima ședință, urmează pronunțarea. La noi, în ultima vreme, mai ales în procesele cu spectaculoase semnificații politice, se poartă amînarea cît mai mult a pronunțării sentinței. Pe lîngă timpul cerut de negustoriile de bazar care se desfășoară în vederea stabilirii sentinței, amînarea se explică prin nevoia de vedetism a magistraților. Cu cît amînă mai mult pronunțarea cu atît, ei, slujbași mărunți, prin nimic deosebit de marea majoritate a slujbașilor mai mult sau mai puțin gogolieni ai României de azi, împărtășesc sentimentul puterii, destinat celor de care depind destinele unor ștabi ai momentului. În perspectiva acestei ultime ședințe, s-a făcut mare caz, în halele de pește politico- mediatice de la noi, de posibila salvare a lui Liviu Dragnea de la condamnare cu ajutorul unei decizii a CCR. Se făcuse la CCR o sesizare pe neconstituționalitate care, admisă, ar fi dus la evitarea condamnării. De aici zile, săptămîni în șir, cît a durat teatrul lui Fă-te că lucrezi! jucat de CCR, de cuvinte întoarse cu lopata sub sloganul: CCR îl salvează pe Dragnea! Celor care susțineau că Liviu Dragnea și-a găsit în CCR salvarea, le replicam, întrebîndu-i: Salvarea de la ce? Cum, de la ce, de la condamnarea de către Înalta Curte. Păi de unde știți că Înalta Curte îl va condamna?

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de marți, 16 aprilie 2019

O enigmă mai mare decît cea a Teroriștilor din decembrie 1989: De ce nu se apără în public Ion Iliescu?

Site-ul stiripesurse.ro a preluat de pe Mediafax fragmentul de dialog avut cu Monica Mihai în cadrul emisiunii Gîndurile lui Cristoiu, difuzată duminică, 14 aprilie 2019, la ora 17 pe Mediafax și Gîndul.info. Înregistrarea e postată pe Mediafax. Poate fi vizionată de toți cei interesați în deslușirea unuia dintre cele mai importante momente ale post decembrismului: Trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu. Conștient de importanța momentului, i-am acordat un spațiu larg în cadrul dialogului. Agenția a dat drept titlu una dintre primele aserțiuni ale mele despre dosar: „E o nemernicie să numești acest dosar Dosarul Revoluției.” De ce e o nemernicie dosarul astfel intitulat? Din cel puțin două motive: 1. Titlul n-are nici o legătură cu conținutul. Ancheta a vizat Fenomenul Terorist, fenomen care iese din perioada de răsturnare a lui Nicolae Ceaușescu, cea posibil de a fi identificată cu o revoluție.

Citește mai mult

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Turbulențe în Balcani. România stă și se uită

Prinși cu probleme ”capitale” de genul, dacă dă sau nu dă Tudorel Toader OUG să-l scape pe Liviu Dragnea, iar U.E. cu alegerile europarlamentare, mare parte din mass-media nu relatează ce se întâmplă în proximitatea României, unde deciziile politicienilor sunt mult mai abrupte, democrația cunoscând accente de interpretare balcanice. Ocupat cu implementarea neo-otomanismului în zona fostului Imperiu Otoman, Recep Tayyip Erdoğan care, de la sfârșitul anului 2013, și-a pus în aplicare planul de a elimina orice urmă de opoziție și a-și instaura un regim după propria voință (a și reușit), a ajuns într-un punct în care partitura pregătită pentru alegerile din 31 martie 2019 a îndrăznit să nu respecte planul. Așa am ajuns în situația, cum spunea fostul președinte turc Abdullah Gül, ca Turcia să se îndepărteze de principiile democratice (nu că ar fi fost vreodată înrădăcinate) ca din 1950 de când se fac alegeri, să treacă două săptămâni iar rezultatul în privința câștigătorului să nu fie acceptat. Din timpul Bizanțului, cine controlează Constantinopolul, controlează întreaga zonă. Chiar dacă numele orașului s-a schimbat în Istanbul (1927), principiul  a rămas. Cum ceilalți primari de orașe și-au intrat în atribuții, în cazul marii metropole de pe malul Bosforului, acceptarea câștigării de către opoziție a primăriei este greu de tolerat de către partidul de guvernământ. Ekrem İmamoğlu, candidatul partidului Republican, înființat de Atatürk, CHP, nu este validat de către Înalta Autoritate Electorală din cauza contestațiilor depuse de partidul președintelui turc (conform Constituției Turciei, acesta este și președintele Partidului, nu doar al Țării). Pe lângă procesul de numărare și renumărare a voturilor care ține din 31 martie 2019, întrebarea care se pune în toată Turcia este dacă Ekrem İmamoğlu, câștigătorul primăriei Istanbul este sau nu validat ca și câștigător? Tărăgănarea prin motive extra electorale, de genul renumărarea voturilor anulate, renumărarea voturilor la diferite secții din Istanbul, renumărarea tuturor voturilor de la toate secțiile sau trimiterea unor echipe ale poliției din cartierul Büyükçekmece acasă la alegători pentru a observa dacă alegătorii există și dacă au votat, este interpretarea unui principiu pe care președintele turc, l-a denumit democrație turcească. În plan extern, președintele turc este prins între Statele Unite și Federația Rusă. Este imprevizibil în privința relațiilor cu U.E. și curtează China în special în încercarea de a se stabiliza economic. În plan regional se vrea un model pentru lumea arabă. Vrea să cumpere armament de la amândouă puterile, numai că Donald Trump nu este de acord ca Turcia să achiziționeze, ca membru NATO, rachete S400 de la ruși.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de luni, 15 aprilie 2019

Cum a făcut Opoziția publicitate gratuită unei inițiative electorale a PSD

O știre mai mult sau mai puțin cultivată de presa autohtonă semnala că „începînd cu 1 aprilie 2019 a început să fie distribuit prin Poșta Română un pliant electoral tipărit de către PSD: «România merită mai mult în Europa»”. Fiind vorba de prelucrarea unui text de partid – mai precis al partidului numit PSD – știrea aducea și amănunte despre difuzarea acestui pliant. Cel mai important din toate se referea la faptul că acest material va fi distribuit doar pensionarilor. Toate campaniile electorale trăite și comentate de mine în post decembrism se definesc prin inițiative în genul celei asumate de PSD. Eficiența lor depinde de felul în care ele reușesc să ajungă la opinia publică. În cazul pliantului PSD, singurii beneficiari urmau să fie pensionarii. Ceilalți cetățeni nu aveau cum să știe de o asemenea inițiativă. Nici măcar alegătorii PSD. Pentru ca inițiativa să parvină în prim planul opiniei publice – altfel zis, pentru ca despre ea să aibă cunoștință întreaga țară – PSD ar fi trebuit să plătească bani grei de publicitate electorală. PSD n-a plătit nici un ban. Și cu toate acestea pliantul a devenit unul dintre cele mai publicitate documente din România acestei campanii electorale. Numeroși cetățeni, printre care și subsemnatul, s-au arătat curioși să pună mîna pe pliantul România merită mai mult. Recent, întorcîndu-mă acasă de la BAR, am găsit în cutia poștală, o publicație împăturită în patru, pentru a-și face loc într-o cutie prevăzută a fi doar pentru scrisori. Am luat-o, am desfăcut-o, și, urcînd scara, ajuns la ușa apartamentului, am tresărit. Dacă aș fi fost mai tînăr, aș fi sărit într-un picior, riscînd chiar să mă dezechilibrez: Aveam în mîini pliantul mult invocat în ultima vreme! Abia așteptam să-l citesc. O premieră în viața mea de gazetar postdecembrist, pentru care materiale electorale au fost din start neinteresante. Nu eram singurul care căutasem materialul. Am mărturisit mai multor confrați de breaslă că am primit, în calitate de pensionar, Pliantul mult rîvnit.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de duminică, 14 aprilie 2019

Gândurile lui Cristoiu: Tudorel Toader nu demisionează din nevoia de vedetism și de putere/ Nici PSD nu are curaj să-l remanieze

„Ministrul Justiției, Tudorel Toader, este „un om terminat”, dar refuză să demisioneze, pentru că-i plac puterea și vedetismul”, spune Ion Cristoiu. Jurnalistul a afirmat la emisiunea “Gândurile lui Cristoiu” că nici PSD nu are curaj să-l remanieze acum, o decizie urmând să fie luată după alegerile europarlamentare din 26 mai. Ion Cristoiu este de părere că ministrul Justiției ar fi trebuit să demisioneze și să nu se mai cramponeze de funcție. “Dacă domnul Tudorel Toader avea o minimă conștiință a locului și rolului său în această republică ar demisiona. El este un om terminat, oricum ar fi. Din mai multe motive. A ajuns între două scaune. Pe de o parte, Dreapta, presa tefelistă, strada îl contestă, iar pe de altă parte începe să-l conteste și PSD. În acest moment nu înțeleg de ce se cramponează de această funcție, de ce nu demisionează. Avem imaginea de ansamblu, a unor oameni din România, care consideră plecarea dintr-o funcție, ca și la Lazăr, ca și la alții, o nenorocire. Nu e nicio nenorocire.  Ce i se poate întâmpla dlui Tudorel Toader dacă demisionează?”, a afirmat jurnalistul. În opinia sa, Tudorel Toader nu renunță la Ministerul Justiției, pentru că îi plac puterea și vedetismul, iar reluarea procedurii pentru numirea unui nou procuror general demonstrează acest lucru.

Citește mai mult
1 2 3 286