De ce n-a venit Carmen Iohannis la Parchet? Pentru că Klaus Iohannis e Președinte cu P mare

În goana după rating și tiraj cum se exprimă minimalizator oamenii de cultură, presa a născocit așa zisul numărul unu în viața publică. Evenimentul numărul unu, Criza numărul unu, Accidentul numărul unu. Zilele acestea presa noastră a creat, dacă n-a zis-o direct, ceea ce s-ar putea numi Așteptarea numărul unu. Așteptarea numărul unu a zilei de 10 decembrie 2018, ba chiar și a lunii decembrie 2018, n-a fost nici Crăciunul, nici Anul Nou, nici Ziua de salariu și nici măcar Ziua cînd vin peștii. A fost prezentare convocatei Carmen Iohannis la Parchetul General. Să ne aducem aminte: Pe 9 mai 2018, siteul Lumea Justiției a depus la DNA o sesizare penală împotriva lui Klaus Iohannis, Carmen Iohannis și Radu Gabriel Bucșe în legătură cu modul în care familia Iohannis a dobîndit în 1999 două imobile în Centrul Sibiului. Pe 29 mai 2018, de la DNA se află că dosarul a fost trimis Parchetului General. Era prea mică instituția pentru persoane atît de mari precum Klaus Iohannis și consoarta? Nu. Declinarea cauzei la Parchet își avea temeiul în intenția Sistemului de a mușumaliza afacerea. Mușamalizarea era mult mai ușoară la Parchetul General, unde dosarele se trimit tocmai pentru a se pierde prin izmenele de baci ardelean ale lui Augustin Lazăr decît la DNA, asupra căreia stau ațintiți ochii opiniei publice. Fiind vorba de un caz ultramediatizat și de o atît de mare importanță publică ne-am fi așteptat ca în nici o săptămînă de la primirea dosarului Ministerul Public să anunțe deschiderea unei anchete. Nu de alta dar în numeroase alte cazuri. Parchetul s-a grăbit să anunțe inițierea unei investigații la nici o zi, după apariția în presă a unei dezvăluiri, evident nu în orice Presă, ci în cea a Diviziei de Media a Noii Securități.

Citește mai mult →

Klaus Iohannis e plin de Președinție ca un caltaboș de tocătură

Luni, 19 noiembrie 2018. Guvernul trimite la Cotroceni propunerile de remaniere adoptate de Consiliul Executiv Național al PSD. Presa face cu această ocazie un bilanț al schimbărilor la nivel de guvern efectuate în cei doi ani de mandat. Concluzia e unanimă și incontestabilă. Deși a obținut cea mai puternică majoritate parlamentară de către un partid în postdecembrism, deși el domină autoritar și administrațiile locale, deși guvernează într-o Coaliție cu un singur partid – ALDE – ,care nu-i face probleme ca aliat, totuși PSD reușește rara performanță de a fi schimbat în nici doi ani de conducere două guverne cu premieri cu tot și de a fi remaniat zeci de miniștri. Imaginea dezastruoasă de instabilitate guvernamentală continuă și tumultoasă intră în conflict nu numai cu absența problemelor în privința majorității guvernamentale, cum s-a întîmplat în timpul regimului CDR, dar și cu faima postdecembristă a PSD de partid care știe și poate asigura o guvernare de tip mașinărie, în stare să rezolve infinit mai bine decît alte partide problemele care țin de administrarea țării. Despre cauzele acestei instabilități guvernamentale, afectînd chiar interesul național, prin risipirea iresponsabilă a posibilităților date de o majoritate puternică de a reforma în profunzime țara, pentru că se beneficiază de uriașul capital electoral, am mai scris. De fiecare dată am atras atenția că principala cauză stă în felul în care conduce PSD Liviu Dragnea. Nevoia de a supraviețui în fruntea partidului, spaima și gelozia stîrnite de orice altă afirmare pe scena publică, șiretlicul ceaușist al rotirii cadrelor astfel încît nimeni să nu fie sigur pe postul său și mai ales nimeni să nu-și poată face o echipă în fruntea unui minister, au dus, toate, la ceea ce am putea numi Remanierea permanentă, după doctrina lui Trotski de Revoluție permanentă. Remanierea din 19 noiembrie 2018 n-a fost făcută pentru îmbunătățirea activități guvernamentale. A fost făcută pentru supraviețuirea politică a lui Liviu Dragnea.

Citește mai mult →

Ion Cristoiu  despre protestele din Franța: Stalin al capitalismului şi-a luat nasul la purtare

Chiar dacă violențele n-au atins nivelul de săptămîna trecută, protestele Vestelor galbene de sîmbăta asta au avut o vigoare ce ar trebui să pună pe gînduri nu numai pe Macron, președintele multinaționalelor fără suflet, dar și Sistemul care l-a scos din pălărie după formula de hocus pocus, prin care România s-a pricopsit de patru ani de zile cu o Rață mecanică la Palatul din Deal. Vineri, 7 decembrie 2018, pricepînd că la Paris se joacă în aceste zile o piesă istorică mult mai profundă decît o revoltă împotriva creșterii prețului la carburanți, creștere care a lovit nu atît clasa muncitoare, cît mai ales pe micii investitori, sarea și piperul capitalismului definitoriu, Mediafax, prin Petriana Condruț a vrut să afle și punctul meu de vedere, al unuia care se autointulează – desigur în glumă- comunist, dar care e în realitate un elev sîrguincios a Doamnei Învățătoare numite Istoria, cea care ne dă cu rigla peste dește, fără a ține cont că asta nu-i political correctness. Interviul a apărut pe site-ul  Mediafax. Am socotit că merită să-l cunoască și cititorii cristoiublog.ro. Tentativa unui preşedinte crescut în laboratoarele mediatico-politico-de servicii de a aplica măsuri de dreapta într-o ţară obişnuită cu măsuri de stânga, fără a ţine cont de protecţia socială, este cauza principală a protestelor violente din Franţa, consideră Ion Cristoiu. Jurnalistul e de părere că fenomenul nu s-ar putea repeta în România, unde coaliţia guvernamentală chiar a exagerat cu măsurile sociale, iar românul este nechibzuit. „La noi e izmeneala cu corupţia,” spune Cristoiu.

Citește mai mult →

În atenția Curții de Conturi: Banii pentru informatorii și denunțătorii Parchetului General au dispărut misterios din buget!

Text&foto: Traian Horia

Un proiect pe drum trecea

Între anii 2013-2015, Ministerul Public a rulat alături de Direcția Generală Anti-Corupție (DGA) un proiect de îmbunătățire și unificare a metodelor de „protejare” și „folosire” a informatorilor-denunțătorilor folosiți în anchete: în toată această perioadă, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) a existat la dispoziția procurorului-șef un fond special instituit de lege, pentru cheltuielile cu „sifoanele” (argou românesc), respectiv cu informatorii și „flagrantele” procurorilor. Este de menționat aici, însă, că DIICOT nu este singura Secție componentă a Ministerului Public care lucrează cu „surse externe” și rememorăm aici deja-celebrii denunțători din dosarele Direcției Naționale anti-Corupție (DNA). Din 2015, anul când Proiectul procurorului Sutiman a luat sfârșit, a dispărut și înscrierea în buget a fondului de cheltuieli cu informatorii-denunțătorii „protejați” ai Parchetului lui Lazăr, cu toate că legea impunea prezența acestor resurse financiare într-un fond separat. Altfel spus, „protejarea” informatorilor la Ministerul lui Lazăr se face mai degrabă în istoricul proiectelor europene decât în bugetul defalcat al Ministerului Public. La sesizarea publicației cristoiublog.ro, Curtea de Conturi ne-a transmis că va verifica hățișul contabilicesc de la Ministerul Public.

Citește mai mult →

Complicațiile relației asimetrice dintre un Aliat mare și unul mic

Am pregătit pentru Historia din decembrie 2018, un amplu grupaj despre luptele duse de români între august 1942 - octombrie 1943 în Caucaz. Prilejul mi-a fost dat de participarea în 26 noiembrie 2018, invitat ca gazetar de Vasile Soare, ambasadorul nostru la Moscova, la Ceremonia de inaugurare a Cimitirului Militar Românesc de la Apșeronsk, ținutul Krasnodar, Federația Rusă, cimitir dedicat celor căzuți în luptele din Caucaz. Militarii români au luptat alături de militarii germani. Din punct de vedere operativ, unitățile noastre erau subordonate nemților. Comandamentele noastre n-aveau nici un cuvînt de spus în ordinele primite de militarii români pe cîmpul de luptă. Contrar imaginii de pastel cultivate de propaganda Războiului Sfînt, relațiile dintre noi și nemți în luptele din Caucaz au fost afectate de numeroase complicații și dificultăți ivite toate din natura alianței României cu Germania între 1941 - 1944. Complicațiile își au cauza în ceea ce se numește Relația asimetrică dintre un Aliat puternic, gigantic aproape (Germania) și unul mic, precum România: Aliatul mic e sacrificat pe altarul intereselor aliatului mare. Realitatea asta se va repeta ulterior în istoria noastră. Locul nemților l-au luat rușii. Dificultățile și complicațiile relației asimetrice pot fi întlnite și azi în noile alianțe ale României: Cu SUA, cu Marile Puteri Occidentale. De aceea am găsit de cuviință să trec în revistă problemele ivite în relația dintre români și nemți în campania din Caucaz, definită prin subordonarea deplină a unităților noastre comandamentelor și, desigur, intereselor germane. Citește mai mult →

Operațiunea Racolarea celor patru parlamentari PSD. Cine a cîștigat, cine a pierdut

Evenimentul cît de cît mai important al acestor zile îl reprezintă, indiscutabil, racolarea de către Victor Ponta, pentru formațiunea sa, Pro România, a patru deputați PSD. Efectele acestui eveniment sînt multiple pe scena politică. Noi ne vom limita la efectele asupra partidului Pro România, cel care i-a racolat, și asupra PSD, partidul care i-a pierdut. Deși unii publiciști, inclusiv de la Evenimentul zilei, au trîmbițat momentul ca pe o mare victorie pentru Pro România, formațiune condusă de fostul premier Victor Ponta, noi nu credem că partidul cu pricina a cîștigat ceva. Filmul acestea cu parlamentari care pleacă dintr-un partid pentru a se cuibări într-altul, urmînd, ca după un timp, să se întoarcă plouați la partidul natal sau să sară într-altul, după năravul poreclit în interbelic, aviatorism, l-am mai văzut, inclusiv în reluare, de-a lungul programului de cinema politic postdecembrist. Imboldurile care i-au mînat pe cei patru n-au fost nici idealurile politico-ideologice ale Pro România, nici seducția exercitată de fostul lor șef, Victor Ponta, nici măcar nemulțumirea față de Liviu Dragnea, invocată de unul dintre ei la Realitatea Tv, postul tv la care merg, ca la un WC al gării politice, unde spală pe jos Denise Rifai, toți cei care simt nevoia să se ușureze de ura față de Liviu Dragnea. Victor Ponta s-a grăbit să se exprime pe Facebook astfel în chestiunea racolării celor patru: Citește mai mult →

România nu mai are președinte! Are un candidat la prezidențiale: Klaus Iohannis

Miercuri, 5 decembrie 2018, Klaus Iohannis urmează să lanseze la Cotroceni în dezbatere publică rezultatele Proiectului România educată. Titlul e înșelător prin raportare la realități. S-ar putea crede, mărginindu-ne la sintagma Proiectul România educată, că șeful statului e pe cale să anunțe un Măreț plan de măsuri concrete, menite a face din România semianalfabetă cu diplomă o Românie educată. La o adică, s-ar putea crede că președintele României cu sau fără Răvășitoarea (depinde dacă i s-a făcut între timp rochia fără mînecă pentru Lansarea de Proiecte), va pune o mistrie de mortar la temelia unei construcții de universitate la Dăbuleni, știut fiind că pentru cultivarea pepenilor e nevoie de doctori și doctori docenți. Sau măcar ar anunța că va lua lecții de română, multe dintre intervențiile sale publice semnalînd absența a ceea ce se numește simțul limbii, domnia sa exprimîndu-se în românește ca într-o traducere din germană cu Google translate. Lectura Comunicatului prezidențial ne potolește entuziasmul stîrnit de iluzia că, în fine, după patru ani de mandat, Klaus Iohannis va înfăptui și el ceva. E vorba – zice Documentul – de niște rapoarte întocmite prin consultarea a 10 000 de persoane și a 60 de instituții. Nu e vorba de nici un fapt, nici măcar unuia de proporțiile unei manichiuri. Ne vom afla în fața unui nou derdeluș de vorbe. E limpede că acțiunea se înscrie în campania electorală pentru prezidențialele din 2019, declanșată de Klaus Iohannis în chip anticonstituțional, deoarece folosește în interes personal resursele bugetare ale Președinției. O decizie incorectă și din punct de vedere moral, cîtă vreme nici un alt pretendent la fotoliul din Deal nu s-a anunțat pînă acum. Adăugată altor acțiuni – Promulgarea Legii de construire a unei singure autostrăzi în cadrul unui montaj-literar artistic susținut de parlamentarii PNL-iști, hîrjoana cu acceptarea miniștrilor PSD, inculparea lui Călin Popescu Tăriceanu, afișarea la Parada de 1 decembrie de la Alba-Iulia cu Garda Pretoriană a SRI în spate –, lansarea de miercuri ne atrage atenția că Klaus Iohannis nu mai e președintele României, ci pur și simplu candidatul la prezidențiale. Citește mai mult →

Klaus Iohannis și-a prezentat la Alba Iulia echipa de campanie. La loc de frunte – conducerea politico-militară a SRI

Administrația prezidențială a postat pe site-ul instituției din Deal mai multe fotografii de la Manifestările dedicate Centenarului Marii Uniri de la Alba-Iulia. Sînt instantanee surprinse de fotograful oficial al Președinției și alese de Cotroceni pentru a oglindi prezența lui Klaus Iohannis la Manifestări. Putem spune, în aceste condiții, că pozele dau curs, printre altele, nu numai realităților de la fața locului, dar și imaginii pe care a vrut s-o transmită națiunii Administrația prezidențială. O iscodire atentă și evident detașată de simpatii pro sau contra ne conduce către următoarele observații: 1) Centenarul Marii Uniri a fost confiscat în totalitate de Klaus Iohannis. Profitînd de slugărnicia tipic PSD-istă a primarului Mircea Hova, care a trecut fără să clipească de la gudurarea pe lîngă nădragii lui Traian Băsescu, la gudurarea pe lîngă cei ai lui Klaus Iohannis, Președintele în exercițiu a transformat Centenarul întregii națiuni într-un moment al propriei campanii electorale. De remarcat că în timp ce nu se știu alți candidați, Klaus Iohannis, furînd în chip șmecheresc startul, folosește din plin resursele bugetare al funcției se dă în stambă electoral de mai multă vreme. Confiscarea Centenarului s-a dezvăluit nu numai prin absența altor politicieni decît cei ai partidului prezidențial – PNL – dar și prin concentrarea tuturor manifestărilor pe persoana fizică lui Klaus Iohannis. Această mizerie politicianistă a fost posibilă și pentru că atît prin operațiunile Binomului SRI-DNA, cît și prin intrigile din PSD, pe scena politică lui Klaus Iohannis nu se i se poate opune nimeni cît de cît convingător. Citește mai mult →

În absența de neiertat a unui trimis al Președinției, Centenarul Marii Uniri a fost sărbătorit cu o Înfăptuire istorică: Cimitirul Militarilor Români de la Apșeronsk

Dintre toate notele caracteristice ale Marii Uniri se cuvine a remarca Înfăptuirea. Înaintașii noștri au înfăptuit ceva și ne-au lăsat drept moștenire această înfăptuire. Dacă la Alba Iulia s-ar fi desfășurat un concert sau un simpozion sau chiar o Paradă militară, pînă la noi n-ar fi ajuns din acest moment decît consemnarea în presă. Și cum – vorba lui Bucșan din Ultima oră a lui Mihail Sebastian – un ziar moare a doua zi, odată cu ziarele care au scris despre manifestări ar fi murit și manifestațiile Fie și în cinstea Înfăptuirii ar fi trebuit ca sărbătorirea Centenarului să fie dominată de Înfăptuiri. De semne lăsate în real care să dăinuie pentru generațiile viitoare. Sărbătorirea Centenarului reprezintă un moment istoric pentru România. Și ca în cazul oricărui moment istoric, cei care l-au trăit ar trebui să aibă cu ce să se laude în fața posterității cu ceea s-a înfăptuit în acest moment. Astfel însă cînd vor aniversa 10 ani - să-i zicem -de la momentul istoric al Centenarului Marii Uniri să putem arăta în realitate o Înfăptuire. Centenarul Marii Uniri s-a redus la o sută de șușe într-una singură. O șușă a fost și discursul de agitator de kolhoz al celui ce pretinde a fi președintele României, în realitate un simplu beneficiar al unor privilegii de lux, numitul Klaus Iohannis în Parlament. Să ai prilejul, tu, Klaus Iohannis, să ții în Parlament un Discurs cu prilejul Centenarului și în loc să iscălești o capodoperă demnă de a rămîne în istoria Discursurilor care au marcat Istoria României, un Discurs pe care elevii din viitor să-l aibă în manuale ca exemplu de forța anului 2018 de a se ridica la înălțimea unui moment istoric, să ataci coaliția de guvernare, și nici măcar creator, ci în stilul de clișee deja rumegate al lui Mălin Bot sau Rareș Bogdan, să repeți măcănitor textele cu independența Justiției, trebuie să fii chiar mărunt, puchinos, așa cum te-au ales sergenții majori mesianici în 2014. Printre puținele Înfăptuiri concrete, menite să rămînă, alături de Catedrala Mînturii Neamului, se numără și Cimitirul Militar Românesc de la Apșerosnk, ținutul Krasnodar, Federația Rusă. Pînă în ziua istorică de 26 noiembrie 2018, cînd a avut loc ceremonia oficială, 88 din cei peste 30.000 de militari români căzuți în Caucaz în timpul Războiului din Est au zăcut în saci după ce nemții i-au descoperit și i-au deshumat. Istoria Cimitirului de onoare de la Apșeronsk începe astfel cu nemții și nu cu românii. Citește mai mult →

Însemnare a scurtei mele călătorii în Rusia (25 - 28 noiembrie 2018)

Între 25 noiembrie - 28 noiembrie 2018 am întreprins o călătorie în Rusia pentru a participa la Ceremonia inaugurării Cimitirului Militarilor Români de la Apșeronsk, ținutul Krasnodar, dedicat ostașilor noștri căzuți în luptele din Cuban și Caucaz, între august 1942-octombrie 1943. Despre ceremonie voi semna un amplu reportaj în numărul din decembrie al revistei Historia. Luni, 3 decembrie 2018 voi posta pe cristoiublog.ro cîteva considerații despre acest moment istoric. Pentru mine orice călătorie în străinătate e o călătorie de lucru. Între 25 noiembrie și 28 noiembrie 2018 am avut astfel posibilitatea să fotografiez și să filmez la Moscova, la Krasnodar, la Apșeronsk, la Complexul de cimitire militare ale Axei de lîngă Apșeronsk, la Moscova (noaptea tîrziu) și lîngă Moscova, la Butovo, unde au fost împușcați și îngropați, în timpul Marii Terori staliniste între 8 august 1937 și 19 octombrie 1938, 20 762 de oameni. La Butovo, unde s-a inaugurat în 2017 un Memorial am ținut să merg neapărat, deoarece am deja scris un studiu despre acest loc al martirajului rusesc și aveam nevoie de fotografii făcute de mine. Din mulțimea de fotografii realizate între 25 noiembrie – 28 noiembrie 2018, pun la dispoziția cititorilor mei un fotoreportaj: Citește mai mult →