Pe 28 Iunie 2018, TVR transmitea publicației noastre că nu a dispus de „informații” ca să „aprecieze” dacă există relații de colaborare între reporterul Alexandru Costache și Serviciul Român de Informații (SRI): răspunsul TVR sosea după ce, în Fev. 2018, „Cristoiu Blog” și „Evenimentul zilei” anunțaseră în exclusivitate că Televiziunea Publică efectuează o cercetare în legătură cu acuzațiile fostului ofițer superior SRI, Daniel Dragomir, referitoare la relațiile între reporterul Costache şi Serviciul Român de Informaţii. Răspunsul efectiv al TVR se reduce la o frază destul de contorsionată pentru limba română: „S-a constatat că nu există informații pe baza cărora să se poată aprecia dacă există relații de colaborare”, ne-a transmis Serviciul Comunicare al instituției. Este o frază care s-ar traduce mai degrabă într-un fad „Dacă este o colaborare, dovezile nu sunt la noi”. Reamintim că investigația internă a TVR fusese demarată prompt după ce Dragomir, co-fondator al mișcării Inițiativa Civică “România 3.0”, acuzase public că numitul Costache era „plătit de două ori din bani publici, și de la TVR și de la SRI”.
În ianuarie 2018, fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir a postat pe blogul personal un text cu referiri succinte dar consistente, prin care acuza unii jurnaliști (de la cotidianul „Adevărul” sau TVR) de legături cu SRI. Textul avea și mențiuni referitoare la Alexandru Costache, reporter la Televiziunea Publică, adică lucrător media pentru o instituție care nu acceptă, prin propriul Statut, angajamente ale staff-ului cu serviciile speciale. Daniel Dragomir menționa în articolul „Agentul Stoica. Ionel Stoica”, faptul că „una dintre preocupările cele mai importante ale Comisiei SRI este investigarea relațiilor și mesajelor dintre Dumbravă (generalul SRI Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice din cadrul SRI-n.n.) și rețeaua sa” continuând cu precizarea că „agentul Stoica, agentul Alex Costache de la TVR (plătit de două ori din bani publici, și de la TVR și de la SRI) și alții vor fi investigați cât se poate de serios, iar rezultatele vor fi extrem de interesante”. În continuare, Dragomir prezenta, preluat de mass-media, și o imagine a unui grup de 4 persoane, însoțită de comentariul: „Vă prezint mai jos doar o poză dintr-o călătorie în Statele Unite. Începem cu poza agenților Ionel Stoica și Alex Costache. Oare cum se va simți contribuabilul american când va afla că a plătit pentru “pregătirea” agenților lui Dumbravă și plimbarea lor prin America? Oare asta e legal?”.
Generalul Dumitru Dumbravă, fost șef al Direcției Juridice a SRI a fost rotit în 2016 pe o altă funcție din interiorul Direcției după ce a devenit părintele faimoasei sintagme ”câmp tactic al serviciilor din Justiție” referindu-se la instanțele judecătorești. Relatările îl prezintă ca pe un tip extrem de activ și pe alocuri imprudent, cu drumuri multe la instanțele judecătorești, dar și cu conexiuni la o „rețea” de jurnaliști apropiați Serviciului, despre care a scris Daniel Dragomir. În interviuri, Dumbravă este ca un poet al „vitejiilor” Ochiul și Timpanul, și în mod cert, este ultimul om din SRI care ar explica românilor de ce, pe „anti-corupție”, DNA și DGA (Direcția Generală Anticorupție) au avut aparatură proprie de interceptare și respectiv de ce SRI nu face analize independente ale înregistrărilor din dosare.
Foarte important, într-un exces de euforie din Apr. 2015, Dumbravă declara că Serviciul urmăreşte anchetele DNA „de la început până la sentinţa definitivă”: informația a fost ignorată la vremea respectivă, fiindcă opinia publică nu aflase încă de Protocoalele SRI- Ministerul Public și echipele mixte ofițeri SRI-magistrați pe dosare de corupție, care au pus sub risc principii ale Statului de drept. În contextul actual, însă, când se acuză dezvoltarea în România a unui Stat Paralel cu sprijinul unor elemente din instituții de forță (DNA, SRI, Parchete, instanțe) sau din media „cu epoleți”, faptul că un ofițer SRI ajunsese să asiste un dosar penal „până la final” evoca mai degrabă un comportament de anchetator și nu de ofițer care lasă informații și dispare: se confirma practic indirect „presiunea” SRI pe dosare și erau întărite prezumțiile că Sistemul afectase dreptul la apărare în procese de corupție, aplicându-se o Justiție unilaterală, „fără imunități” pentru acuzați, cum ceruse și șeful GRECO, Marin Mrcela („controlor de calitate” pe Justiția din România și un fan al controversatului finanțator al globalismului, George Soros).
Reporterul TVR Costache a fost extrem de activ și pe „România curată” (rețeaua locală Soros), o publicație de „activism”, iar acest lucru făcea să transmită sobru (de la Înalta Curte, ICCJ) despre vreun proces al liderului PSD Liviu Dragnea (cum se întâmpla în Mai 2018), iar pe de altă parte, vârât în blugi globaliști, să scrie în „România curată” articole de „activism” precum “Apostolii lui Dragnea. Un europarlamentar activ, un suspect DNA și alte personaje interesante” sau “DNA, pe urmele afacerilor lui Liviu Dragnea şi Tel Drum în România şi Brazilia” etc.Probabil, nu știa nimeni care e adevăratul Costache- „sfâșiat” între sobrul din televiziune și activistul din grădina cu povești a lui Pippidi- nici măcar năucii din Televiziunea publică care au fost îngăduitori cu astfel de „experimente” media, altfel destul de răspândite până când TVR le-a interzis. Numele lui Costache a erupt, însă, cu adevărat, dintr-o investigație anterioară, consumată tot la Televiziunea Publică: „Dosarul Caltaboșul”.
În 2007, fostul președinte al TVR, Alexandru Sassu declara în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei” că cel care a adus caseta conținând filmul „mită la ex-ministrul Decebal Traian Remeș” a fost Alexandru Costache. Conform rechizitoriului DNA, în Sept. 2007, ex-ministrul Decebal Traian Remeș ar fi primit de la un denunțător bunuri și bani prin ex-ministrul Ioan Avram Mureșan, iar o lună mai târziu, „Jurnalul TVR” a difuzat imagini de la întâlnirea celor doi. Conform susținerilor lui Sassu, preluate de jurnaliștii EVZ într-o încercare de a face lumină într-un caz plin de controverse, „Alexandru Costache a fost atunci la sediul ONGului Freedom House, a luat o casetă, a montat-o și, ulterior, a dus-o înapoi, la aceeași adresă”. Filmul, însă, în disprețul unor elementare norme de deontologie TVR, nu a menționat sursa și ar fi fost rulat chiar cu sub-titrările din înregistrarea adusă în Televiziune, purtând anunțul de „Flagrant” (!). Ce căuta, totuși, înregistrarea video a unui presupus act de corupție la sediul unui ONG, Freedom House, care oficial se ocupă cu „expansiunea libertății”, nu cu cazuri penale și filmări cu camera ascunsă?
Despre directoarea Cristina Guseth de la Freedom House (rețeaua Soros, prin „Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe”) se știe că îi place cafeaua în compania procurorului DNA Alexandra Lăncrănjan (care are dosarul lui Liviu Dragnea din Nov. 2017) și că este un sprijin neprecupețit pentru revocata Laura Codruța Kovesi, dată afară rușinos în Iul. 2018 de la conducerea DNA: reamintim că publicațiile „Cristoiu Blog” și „Evenimentul zilei” au dezvăluit exclusiv cum au atacat „activistele” ONG-urilor CRPE (Centrul Român pentru Politici Europene – Soros, Open Society), secondată de Freedom House Romania pe fostul Procuror general Tiberiu Nițu și Parchetul General pentru „pasivitate” în sprijinirea procurorului-șef Kovesi. În Concluziile pe Raportul Comisiei de Etică și Arbitraj (o aflare în treabă drăguță din care n-au ieșit decât niște sfaturi, de parcă TVR nu avea destule reglementări) din cazul „Caltaboșul”, care fost publicat pe website-ul TVR, numele lui Guseth nu apare menționat nicăieri, vizita lui Costache la sediul ONG-ului nu este comentată, iar despre audierea lui Costache nu există amănunte. Așadar, informația esențială a cazului (de unde provenea înregistrarea video rulată de TVR) era sublimă, dar lipsea cu desăvârșire și nimeni din Comisie nu părea să își pună problema că o poveste care n-are un început, nu poate avea un final.
Așadar, în odiseea după ex-președintele TVR Sassu a cazului „Caltaboșul”, reporterul TVR Costache a luat filmul de la ONG-ul lui Guseth, l-a dus la TVR, l-a editat (s-a afirmat ulterior că originalul era gata editat în laboratoarele DNA), l-a adus înapoi la ONG-ul lui Guseth. Rodica Culcer, șefa Știrilor TVR , care azi e scriitoare la ziarul 22 (editor- Grupul de Dialog Social, un soi de cloșcă cu ambiț de lider între grupuri online de „rezist”) a decis să dea filmul pe post fără să-l anunțe și pe directorul Sassu. Inacceptabil, nu a fost precizată sursa filmului (dacă, de exemplu, un material este adus de la o fundație, se putea preciza numele fundației), acest fapt împingându-l pe șeful de atunci al Clubului Român de Presă, C.T. Popescu, spre un oftat din rărunchii lui ascuțiți: „TVR ar fi trebuit să precizeze sursa imaginilor, altminteri multă lume a crezut că filmul a fost subtitrat în TVR”. A urmat așadar o anchetă din care nu a rezultat nimic, dar au apărut ulterior Alexandru Sassu (un martor valoros în economia cazului, cu acces la sistemul video al instituției și la GPS-ul mașinilor instituției) și jurnaliștii EVZ, care au dezvăluit: Costache a avut o copie pentru Știrile TVR, iar originalul s-a aflat la DNA. Prin urmare, ar fi trebuit să intervină o altă întrebare: care era legătura între un ONG care se luptă pentru „expansiunea libertății” unora și o Direcție Anticorupție care se luptă să ia libertatea unora, și mai ales, cine a aprobat eliberarea filmului în exterior? În 2018, la 11 ani după „Caltaboșul”, apare public ofițerul Daniel Dragomir și îl acuză de Costache de colaborare cu SRI- faimosul Serviciu care ajunsese prin Protocoale, să lucreze pe dosare penale, cot la cot cu procurorii anti-corupție și cu judecătorii. TVR îl bagă în investigație pe Costache, iar apoi anunță public că „nu există informații” care să confirme colaborarea. La TVR se confirmă, în schimb, cugetarea profundă românescă- ai informații, n-ai informații, vremea investigației se duce.
Într-un răspuns din Iun. 2018, pe care inițial l-am crezut scris de Biroul de Presă al SRI, Comisia pentru Controlul Serviciului lui Eduard Hellvig ne-a transmis că personalul operativ SRI își defășoară activitățile „deschis sau acoperit” în funcție de „nevoile de realizare a securității” și în ” limitele determinate de restricțiile exprese”. Altfel spus, legea protejează listele colaboratorilor Serviciului, iar SRI are „acoperiți” acolo unde îi permite legiuitorul. Prezumtiv, nu este și cazul TVR unde se evită luarea taurului de coarne și unde o „simplă” normă deontologică- care interzice apartenența jurnaliștilor la servicii speciale- poate fi evitată elegant. România se mobilizează încă din anii ’90 ca să facă publică o listă a jurnaliștilor care au colaborat sau colaborează cu serviciile secrete ale Statului, dar au existat doar episoade sporadice, fără o finalitate certă. Referitor la amploarea fenomenului din TVR, Adrian Bucur, un membru în Consiliul de Administraţie al SRTv declara în 2015 că ”în TVR ar exista 300 de colaboratori sau angajaţi ai serviciilor secrete”, dar nu a prezentat dovezi care să susțină afirmația.
În context, multitudinea de declarații ale lui Daniel Dragomir, un om bine informat, venit din interiorul unui Serviciu condus azi de fostul manager pe finanțare Soros, Eduard Hellvig, rămân extrem de importante în domeniu. Cât despre acoperirea „nevoilor de realizare a securității naționale” prin SRI, să reamintim că în Mai 2018, în baza unei solicitări către Serviciul Român de Infirmații referitoare la riscurile pentru siguranța României ce ar decurge din activitățile unor ONG-uri, dar referitoare și la finanțarea din exterior a unor presiuni ONG-iste împotriva guvernului României (prin Soros și Ambasada Olandei), SRI ne trasmitea un răspuns din care se deduce că tefelismul este, la o adică, „libertate de expresie” și este „bătaie cu flori”. Rămâne de văzut pentru profesioniștii Serviciului, dacă libertatea „de expresie” poate să se refere azi inclusiv la intensele discuții online ale grupurilor de tip „rezist” pe strategia luptei (fizice) împotriva jandarmilor din București, respectiv pe cele mai bune metode de blocare a bulevardelor din București. Cât despre instituția TVR, auto-proclamat neafectată de „colaborări”, se speră că acest statut o va ajuta în prezentarea echilibrată a „bătăilor cu flori” din Piața Victoriei.
Lasă un răspuns