1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. 15 noiembrie, o zi care a răscolit și răscolește amintirile

13 – 19 noiembrie

EVALUĂRI ȘI REEVALUĂRI. În cărțile mele am încercat să reconstitui și ceea ce s-a întâmplat la Brașov în ziua memorabilă de 15 noiembrie 1987. Nu este cazul să repet nici propriile constatări și nici consemnările altora, inclusiv prin documente. Reamintesc doar că am ascultat la telefon vreme de mai bine două ore relatarea „de la fața locului” a corespondentului nostru, Aurel Copos, care s-a aflat în miezul evenimentelor, într-o clădire cu vizibilitate maximă spre sediul județenei de partid, zona în care revolta brașovenilor a atins cotele cele mai dramatice.

La împlinirea a doi ani de la acele evenimente, tot Aurel Copos ne-a informat despre atmosfera deosebit de tensionată din Brașov. Aceeași atmosferă, la București. A reflectat-o o corespondență difuzată de „Europa liberă”,  din care rezultau multe fapte și date pe care le-am cunoscut personal sau din relatările colegilor (aveam de-a face cu unele exagerări, dar, în esență, se spunea adevărul).

Practic, se instituise în București o adevărată „stare de asediu” nedeclarată oficial.

Cei care soseau în Gara de Nord constatau că peste tot se aflau subofițeri și ofițeri de la Securitate și Miliție îmbrăcați în civil. Îi legitimau pe toți care veneau cu trenurile de la Brașov sau de la Iași. Călătorii din provincie erau înregistrați cu nume, buletine de identitate, obligați să-și dea adresele la care voi locui în București.

Se vedea că militarii se aflau într-o alertă permanentă – toate căile de acces către și de la Otopeni fiind strict supravegheate și controlate, îndeosebi autoturismele particulare. În cursul după-amiezii de 14 noiembrie cele mai multe automobile înmatriculate în alte județe au fost împiedicate să intre în Capitală. N-au avut acces în oraș nici mulți țărani care, zilnic, vindeau în piețe (mai ales pe sub tejghea) legume și alte produse agricole. Ambasadele Republicii Federale Germania, Marii Britanii, Olandei, Franței, Statelor Unite se „bucurau” de o supraveghere suplimentară, înconjurate de numeroase grupuri de securiști, mai ales în civil. De asemenea, bulevardul 1 Mai la intersecția cu bulevardul Banu Manta, unde se afla un depozit militar, fusese în întregime înconjurat de patrule ale Trupelor de Securitate.

Piața Palatului, respectiv zona unde urma să aibă loc Congresul PCR, nu mai era accesibilă pentru pietonii care nu locuiau aici sau pentru automobile, iar în cele mai multe apartamente fuseseră amplasați lunetiști, militari cu binocluri care observau fiecare mișcare. Cei care nu aveau domiciliul în acest perimetru erau legitimați când ieșeau sau veneau din și în blocuri. Cele mai multe persoane care locuiau în imobilele de pe lângă Palat fuseseră obligate să se înregistreze pe liste speciale și să dea informații detaliate privind vizitatorii și prietenii.

ÎNAPOI LA DOCUMENT! Evenimentele de la Brașov s-au petrecut în perioada care făcea obiectul Raportului pe care N.C. urma să-l prezinte la Congresul al XIV-lea. Nimeni nu se aștepta să le evoce ca atare, dar era posibil să formuleze unele aprecieri indirecte, subtile, subliminale chiar, din care să rezulte că a învățat ceva dintr-o autentică răscoală muncitorească. N-a fost să fie! Dimpotrivă, a preferat să ignore un cert moment de inflexiune din istoria recentă.

A rămas (în subsidiar) la evaluarea făcută în ședința CPEx imediat după reprimarea revoltei (20 noiembrie 1987). Din întregul Raport s-a degajat clar ideea că nu se întâmplase nimic grav, că muncitorimea îl susținea, în continuare, necondiționat. Că remarca mea este valabilă o dovedește „orbirea” de care a dat dovadă (dacă numai despre „orbire” putea fi vorba) în amintita ședință a CPEx. Lavinia Betea a alcătuit o sinteză în care a sistematizat întreaga „poveste”, respectiv aprecierile liderului suprem:

1. Activitatea de partid. „Inclusiv ce s-a întâmplat la «Steagul Roșu» la autocamioane demonstrează o lipsă inadmisibilă a activității de partid. Unde a fost organizația de partid care numără câteva mii de oameni? (…) Unde au fost acești 8.000 de oameni, unde au fost ceilalți. Cum a fost posibil ca organizația de partid să stea așa. Consideră normal ce s-a întâmplat?! Cel fel de spirit de partid, ce fel de comuniști sunt acolo?”.
2. „Acoperiri” și provocări. „Aceasta înseamnă că am lucrat prost și pe linie de partid și pe linia organelor noastre de securitate, și pe linia Consiliului de Miniștri, a ministerului respectiv și a consiliului respectiv de ramură pentru că, în mod normal, dacă se lucra cum trebuie, nu puteau și nu trebuiau să apară aceste fenomene (…) Și aceasta, în fond, înseamnă o provocare – că nu se poate discuta altfel (…) rezultatul tolerării și acoperirii unor stări de lucru negative”.
3. Alcoolismul: „Și cine vine beat, dat afară din întreprindere, că acesta strică producția, introduce dezordinea! Chiar ce s-a întâmplat la Brașov, pe lângă multe alte lucruri sunt și datorită influenței băuturilor, mulți au venit beți și au introdus și băuturi în întreprindere”.

Noroc că s-au identificat, în acest mod, cauzele evenimentelor din Brașov la 15 noiembrie 1987. În rest, totul era în regulă cu poziția și acțiunile clasei muncitoare, „clasei conducătoare în societate”.