Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Apatia multilateral dezvoltată

9 – 15 septembrie

SERVITUȚILE FAIMEI NEMERITATE. În urma unui prim „val” de ședințe ale organizațiilor de bază ale PCR, devenise evident că așa-zisa dezbatere a documentelor pregătite pentru Congresul al XIV-lea se transformase într-o formalitate apatică. După aprobarea ordinii de zi – care includea „analiza” celor două proiecte – practic, participanții se refereau tot la „oile” lor, respectiv la situația din entitățile economico-sociale în care lucrau.

Rapoartele pe această temă parcurgeau drumul ierarhic cunoscut, astfel încât – de la nivel central – au fost trimiși propagandiști, în special, în marile întreprinderi, pentru a „prelucra” Tezele și Programul-Directivă.

În cazul unor instituții precum Radioteleviziunea, s-a mizat pe „forțele proprii”. Așa se face că la Redacția de actualități – în organizația de bază care cuprindea partea de televiziune – Comitetul de partid al RTV m-a desemnat să prezint cele două documente. Am încercat să mă sustrag, dar nu mi-a mers (de data aceasta).

Aveam să mă adresez colegilor, celor cărora, zi de zi, le comunicam tot felul de indicații, adică era de prisos să le povestesc tocmai lor despre ceea ce știau din „bucătăria redacțională”. N-aveam chef să mă fac de râs, apucându-mă să le deșert din sacul cu citate, cifrăraie, lozinci, mă rog, tot tacâmul propagandistic bine cunoscut de potențialii participanți la ședință. Se impunea să le ofer o abordare „specială”, care să nu vină, însă, în contradicție cu niciuna dintre prevederile din documente, deși – ca economist – aveam multe de comentat în sens negativ.

Soluția găsită prezintă, cred, un anumit grad de interes mai extins și tocmai de aceea ar fi util s-o includ în episodul de față. Am profitat de „teza” potrivit căreia în cincinalul următor România avea să treacă la un nou stadiu, superior, de dezvoltare și m-am referit la decalajele existente între economia noastră națională și cea a statelor dezvoltate ale lumii. Evident, în rândul acestora nu se afla nicio componentă a „sistemului mondial socialist”.

Am pornit sistematic de la reperele care se cereau luate în considerare, respectiv indicatorii utilizați pe plan mondial de ONU, FMI, Banca Mondială. Erau date culese prin propria mea documentare (cercetare), în general necunoscute de publicul din România, inclusiv de gazetarii care nu erau specializați pe teme ale economiei mondiale. Accesul la o parte a acestor date mi-a fost facilitat de colaboratorii externi ai emisiunii TV de economie mondială, pe numele lor, Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu, Aurel Chibuțiu, care lucrau la Institutul de Conjunctură, recomandați de Costin Murgescu.

Nu mă voi apuca, acum, să intru în detalii. De ce am considerat, însă, că este bine să mă refer la un moment care, aparent, este de ordin strict personal?

 

AUTARHIE ȘI… AUTOCRITICĂ. La câteva zile după ședință am fost chemat de urgență la Comitetul de partid pe întreaga Radioteleviziune. Trei „tovarăși”, gravi, în frunte cu secretarul Vasile Vasile (l-am mai pomenit: adică, fostul gardian de la coloniile de muncă de pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, numit de Elena Ceaușescu șef al Redacției culturale a RTV), m-au chestionat în legătură cu unele afirmații din expunerea mea la „dezbaterea” proiectelor de documente pentru Congresul al XIV-lea.

Se întâmplase ceea ce bănuisem; ca de obicei, atrăgeam atenția informatorilor că nu trebuie să-și noteze totul; le voi semnala eu ceea ce merita să fie „turnat” la Securitate, iar între acestea, tema „autarhiei”.

Nu o abordasem pe larg, însă am remarcat că, în cazul unei țări, chiar de dimensiuni mijlocii, precum România, obținerea unor ritmuri de creștere (care să diminueze semnificativ decalajele), implica renunțarea la politica autarhică. Nu l-am citat pe N.C. care afirmase, în mai multe rânduri, că „România poate să producă orice, inclusiv bomba atomică”, dar am spus că, în condițiile unor resurse limitate, nu este recomandabil să se producă în țară tot felul de bunuri costisitoare, irositoare, mai ales, de materii prime, sărace în substanțe utile, cu mari consumuri energetice.

La „judecată” a vorbit numai „tovarășul Vasile Vasile”, ceilalți doi au tăcut mai tot timpul (habar n-aveam ce hram purtau; am aflat mai târziu că erau membri ai Comitetului de partid, unul șef al atelierului de recondiționări, iar celălalt, lucrător la „Cadre”, pardon, la „Serviciul de personal”).

N-are rost să redau acuzațiile pe care „tovarășul secretar” mi le aducea și nici scurtele mele replici.

De data aceasta, l-am citat pe N.C. pentru a demonstra că n-am criticat politica lui autarhică, din moment ce în documentele pentru Congres se prevedeau creșterea unor importuri și extinderea cooperării tehnico-științifice internaționale, în special în sfera producției. Nu știu ce au înțeles anchetatorii din ceea ce le-am spus, însă, „tovarășul de la Cadre” a precizat doar atât: „Ați greșit și, deci, trebuie să vă faceți autocritica”.

După mai multe hârjoneli, am vrut să închei tărășenia și am recunoscut că „trebuie să fiu mai atent cu unele formulări pentru a nu lăsa loc interpretărilor greșite”.

Așa-zisa autocritică, se pare, i-a satisfăcut pe cei trei și, astfel, am putut să mă întorc la treburile mele. Mă așteptau, desigur, maldărele de telegrame adresate lui N.C. prin care se raportau „noi și tot mai mari succese în înfăptuirea politicii partidului de construcție a socialismului cu propriile forțe, în numele intereselor proprii ale întregului popor”. M-am apucat să sintetizez principalele idei din telegrame cu mai mult spor ca de obicei.

 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *