1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Au dialogat, dar nu prea s-au auzit

4 – 10 decembrie

CLARIFICĂRI CARE AMPLIFICAU DIFERENȚELE. Ședința de la Moscova, din 4 decembrie 1989, a liderilor statelor membre ale Tratatului de la Varșovia – la care Gorbaciov „a informat” despre convorbirile de la Malta – nu prezintă un interes prea mare din perspectiva țării noastre, întrucât nu a adus nimic nou în privința obiectivelor românești, așa cum le concepea Nicolae Ceaușescu. În schimb, conversația separată a liderului suprem român cu liderul suprem sovietic a fost deosebit de elocventă pentru mai buna înțelegere a raporturilor personale, ca modalitate esențială de rezolvare a ceea ce putem să numim interesul reciproc. O vreme s-a afirmat, la București, că întâlnirea a reprezentat o concesie majoră făcută de Gorbaciov lui Nicolae Ceaușescu. Or, în aceeași zi, Gorbaciov a avut o lungă discuție separată cu Petăr Mladenov, noul lider suprem bulgar, înlocuitorul lui Todor Jivkov.

În privința acestei convorbiri lucrurile sunt limpezi pentru oricine citește stenograma care a avut și are o largă circulație. Am redat-o – și eu – integral în cărțile dedicate „Revoluției române în direct”. Evident, nu pot s-o ignor, în serialul de față, însă (cu titlu ilustrativ), voi prezenta câteva fragmente, care vizează atât temele abordate, cât și atmosfera care a domnit în timpul unei reale confruntări.

 

După obișnuitul schimb de saluturi, Nicolae Ceaușescu a scos în evidență „marile realizări ale popoarelor sovietice, importanța Marii Revoluții Socialiste din Octombrie” și a criticat toate tentativele de subapreciere a progreselor înregistrate de primul stat socialist din lume, după cum a adoptat aceeași poziție față de rezultatele României în „construcția socialismului”. Bineînțeles, n-a uitat să menționeze că apreciază pozitiv „sigur, nu formele vechi – noi le-am criticat, știți bine – dar, totuși, toată lumea acordă importanță Uniunii Sovietice. Mă refer la mișcarea comunistă și la forțele progresiste”. În context, N.C. a reiterat insistent propunerea lui oficială: „Trebuie să ridicăm steagul. Oamenii au nevoie să vadă că se acționează în direcția creșterii influenței socialismului și întăririi mișcării revoluționare.” Dar nu s-a oprit la această constatare; a „sugerat” să se studieze tema în comun:

 

„Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu nu aş dori să realizăm un grup de iniţiativă fără Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

1. S. Gorbaciov: Chiar invers ar fi mai bine.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cred că nu ar fi bine.

1. S. Gorbaciov: Chiar egalitatea în drepturi pune în evidenţă acest lucru.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este adevărat, dar totuşi eu consider că Partidul Comunist al Uniunii Sovietice nu trebuie să rămână în afara unei asemenea acţiuni. însă, aşa cum am spus, nu cred că trebuie să hotărâm acum asupra acestei probleme. Eu vă rog însă să reflectaţi asupra ei.

1. S. Gorbaciov: Ne gândim şi vă dăm un răspuns.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este o problemă care se pune şi trebuie să-i dăm un răspuns. Se pun astăzi multe probleme şi oamenii simt nevoia unor răspunsuri. în fond, lumea gândeşte aşa: de ce se pot întâlni social-democraţii, liberalii, democrat creştinii.

1. S. Gorbaciov: Conservatorii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Da, şi conservatorii. Şi atunci partidele comuniste de ce nu se pot întâlni?

1. S. Gorbaciov: Pentru că tovarăşul Ceauşescu şi Berlinguer au fost împotrivă cândva.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În anumită formă, da, şi istoria a demonstrat că am avut dreptate.

1. S. Gorbaciov: Şi eu am fost întotdeauna contra, dar de mine nu a depins mare lucru atunci.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci să începem să lucrăm un material comun şi dacă vor fi şi alte partide de acord cu el, foarte bine. Am înţeles că aici aţi fost de acord.

1. S. Gorbaciov: Să ne gândim şi vă dăm un răspuns.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Bine.”

 

După ce s-au „contrat” pe tema schimbărilor din celelalte state „socialiste” liderul suprem român s-a referit la situația din propria „parohie”.

 

„Tov. Nicolae Ceauşescu: Am lucrat şi am adus şi îmbunătăţiri în dezvoltarea societăţii şi a economiei. Ceea ce faceţi dumneavoastră acum (cursul spre economia de piață – T.B.)  am încercat şi noi la un moment dat. Am creat atunci (în 1966 – T.B.) aşa-zişii mandatari, şi după un an de zile am văzut că se îmbogăţesc şi am lichidat complet această situaţie.

1. S. Gorbaciov: Aşa o perspectivă ne prevedeţi şi nouă?

Tov. Nicolae Ceauşescu: În orice caz, ca să se îmbogăţească unii prin speculă, aceasta nu este o perspectivă, ştiţi şi dumneavoastră acest lucru destul de bine. Am introdus şi autoconducerea, şi noul mecanism economic şi consiliile de conducere.

1. S. Gorbaciov: Când vă ascult mă gândesc că dumneavoastră într-un an aveţi timp să vizitaţi fiecare judeţ.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Chiar fiecare judeţ nu.

1. S. Gorbaciov: Dar spuneţi, într-o ţară aşa mare ca a noastră, cum putem noi să conducem în acelaşi fel ca dumneavoastră? Noi trebuie să ne gândim şi la alte metode.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi noi avem autonomie, însă una este autonomia în republici şi chiar în regiuni şi judeţe, şi alta este autonomia întreprinderilor. Oricum, o orientare generală şi un control general este obligatoriu chiar pentru Uniunea Sovietică.

1. S. Gorbaciov: Tovarăşe Ceauşescu, noi suntem pentru un centru puternic, însă îl gândim puţin altfel.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Trebuie neapărat. Însă republicile trebuie să aibă multă autonomie şi judeţele la fel. Noi mergem până în comune acum. Sigur, suntem o ţară mică.

1. S. Gorbaciov: Nu este mică, este mijlocie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar, în orice caz, nu se poate ca întreprinderile, chiar la nivel republican, să nu fie sub o îndrumare unitară, sigur, cu multă autonomie, cu multe drepturi. Cu vreo 20 de ani în urmă le-am dat şi noi drepturi foarte multe şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să ia credite şi să facă tot felul de investiţii neeconomice. Atunci noi le-am restrâns drepturile şi am gândit că trebuie să ţinem în mână anumite lucruri, deoarece pentru România 11 miliarde de dolari datorie, în 1980, constituia o situaţie foarte grea. De altfel, trebuie să vă spun că în discuţiile pe care le-am avut atunci cu Brejnev, el mi-a spus de câteva ori: nu te duce să faci datorii. De câteva ori mi-a atras atenţia asupra acestui lucru, însă am greşit că am dat multe drepturi întreprinderilor şi toţi s-au apucat şi au spus că dacă avem drepturi, atunci să luăm credite din străinătate.

1. S. Gorbaciov (arătând spre Dăscălescu): Guvernul este de vină!

Tov. Nicolae Ceauşescu (n-a priceput ironia): Tovarăşul Dascăleseu nu era atunci prim-ministru.

Tov. Constantin Dăscălescu: Eu am venit la plată!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă, după aceea, am luat măsuri şi am oprit această situaţie reuşind să plătim datoria.

1. S. Gorbaciov: Desigur, noi nu vrem să fie rău, noi vrem să fie bine.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, toată lumea vrea acest lucru, însă Uniunea Sovietică are multe posibilităţi şi poate depăşi uşor greutăţile pe care le are. Ea poate să fie o putere economică socialistă model.

1. S. Gorbaciov: Tocmai asta vrem să facem. Probabil, sunt ambiţii prea mari, dar dorim să facem acest lucru. Probabil că în generaţia noastră nu vom reuşi să facem totul, dar putem şi noi să facem multe. Principalul este ca acum să punem bazele, să determinăm direcţiile în mod corect.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În câţiva ani, Uniunea Sovietică poate să depăşească greutăţile pe care le are, în primul rând pentru că are totuşi o forţă economică puternică.

1. S. Gorbaciov: Aşa este.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dumneavoastră criticaţi ştiinţa, dar aveţi o ştiinţă puternică.

1. S. Gorbaciov: Categoric.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Greşeala a fost că s-a pus un prea mare accent pe latura militară şi s-au neglijat celelalte domenii.

1. S. Gorbaciov: Corect.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, a fost şi situaţia internaţională de aşa natură. Dar aveţi o ştiinţă puternică, foarte puternică, şi poate uşor să soluţioneze orice problemă. Pe urmă, totuşi, şi celelalte ţări socialiste sunt ele mai mici, dar pot să conlucreze în acest domeniu.

1. S. Gorbaciov: În general, dacă luăm ţările socialiste din Europa, cu toate problemele pe care le au, sunt ţări moderne totuşi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: S-au produs aceste schimbări; să fie oprite şi să se meargă înainte (deci, aceasta era tema principală: să fie oprite schimbările. Cum? Cu ce mijloace? – T.B.)”

 

PE SCURTĂTURĂ, SPRE RUPTURĂ. Era evident că schimbul de replici ducea spre… nicăieri. În realitate, pozițiile erau ireconciliabile. În cele din urmă, N.C. a „atacat” tema care îl preocupa cel mai mult.

 

„Tov. Nicolae Ceauşescu: Din Uniunea Sovietică importăm 5 milioane de tone petrol, începând din 1984, iar din alte ţări importăm 15 milioane, aşa că nu avem de gând acum să rezolvăm problema numai cu Uniunea Sovietică.

1. S. Gorbaciov: Şi cât extrageţi dumneavoastră din România?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Numai vreo 10 milioane de tone, pentru că nu mai avem rezerve.

1. S. Gorbaciov: Dar cândva extrăgeați vreo 22 milioane de tone?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu, am avut vreo 15 milioane, dar pentru o perioadă scurtă şi mai demult. Nu mai găsim rezerve. Vrem să mergem acum la 10 mii de metri adâncime.

1. S. Gorbaciov: Şi la noi scade extracţia.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt multe domenii în care putem colabora. De exemplu, putem colabora în domeniul energetic, pe bază de tehnologii noi.

1. S. Gorbaciov: Eu aş fi interesat, cred că şi tovarăşul Rîjkov, să ne gândim asupra concepţiei de colaborare, să nu facem numai comerţ pur şi simplu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi, de exemplu, din Uniunea Sovietică luăm vreo 7 milioane tone minereu de fier. Din alte părţi luăm 12 milioane de tone, aşa că nu ne-am gândit şi nici nu ne gândim să mergem numai la materii prime cu Uniunea Sovietică. Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu câţiva ani în urmă am şi investit 100 de milioane acolo – suntem, deci, proprietari.

1. S. Gorbaciov: Acolo sunt mai mult proprietăţi japoneze.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Japonezii merg aşa, pe scară largă. Deci, noi vrem să avem o discuţie, pentru că suntem interesaţi să participăm. De exemplu, am fost informaţi zilele acestea că aveţi în vedere să deschideţi două bazine de cărbune cocsificabil la Lvov şi Harkov. Vrem să mergem în Mongolia, împreună – de altfel se discută de mult problema aceasta, pentru că şi Uniunea Sovietică vrea să participe. Am investit în China în cărbune cocsificabil. Aşa că nu dorim nimic să cerem, ca să spun aşa, ca ajutor din partea Uniunii Sovietice, noi vrem să conlucrăm.

1. S. Gorbaciov: Nu poate fi vorba de ajutor. Dumneavoastră trebuie să ne ajutaţi pe noi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vrem să conlucrăm pe principii economice – aceasta este intenţia noastră.

1. S. Gorbaciov: Să se gândească tovarăşul Dăscălescu la propunerile despre care am vorbit.

Tov. Constantin Dăscălescu: Îl aştept pe tovarăşul Rîjkov în România (…).

1. S. Gorbaciov: Dacă ne gândim să ne încadrăm în mod organic în economia mondială, atunci trebuie să folosim metodele corespunzătoare acestor situaţii. Multe ţări, Cehoslovacia, Polonia şi chiar Bulgaria, au pus problema de a trece la preţurile mondiale, adică la preţuri în devize convertibile.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Foarte bine. Şi acum schimburile se fac, în bună parte, la preţuri mondiale. Noi considerăm că problema aceasta trebuie să o discutăm foarte serios. Noi cu chinezii, de exemplu, facem schimburi în franci elveţieni.

1. I. Rîşkov: Şi noi la fel.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Însă asigurăm pe baza aceasta, totuşi, echilibrul balanţei – numai calculul este pe monedă străină. Cred că pentru Uniunea Sovietică nu este chiar aşa de convenabil să meargă la dolar în loc de rublă – dar sigur, este o problemă a Uniunii Sovietice.

1. S. Gorbaciov: Noi dorim ca în acest context să intre şi procesul de însănătoşire a finanţelor şi reforma preţurilor, să ajungem mai iute la convertibilitatea rublei. Principalul este să intrăm în relaţii economice mondiale, altfel nu avem bază de comparaţie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este o problemă de discutat, care trebuie discutată mult.

1. S. Gorbaciov: Deci noi ieşim cu o asemenea propunere şi vă rugăm şi pe dumneavoastră să vă gândiţi până la 9 ianuarie (era vorba despre reuniunea CAER de la Sofia – T.B.).

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi nu considerăm că este cel mai bine să se treacă acum (sublinierea mea – T.B.) la aceasta.

1. S. Gorbaciov: Deci, tovarăşe Ceauşescu, să continuăm să menţinem legăturile noastre. Eu preţuiesc foarte mult că noi avem un schimb de opinii în ce priveşte colaborarea noastră. Sincer vorbind, preţuim cum se cuvine acest lucru.

Tov. Constantin Dăscălescu: Am o rugăminte pentru tovarăşul Rîşkov, în legătură cu gazele naturale.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Problema gazelor nu este una de perspectivă, ci este legată de situaţia de acum (se vede treaba că îl preocupa, totuși, frigul din casele românilor – T.B.).

Tov. Constantin Dăscălescu (nu pricepuse sensul frazei): În cadrul livrărilor curente s-a întâmplat ceva la dumneavoastră, pentru că de câteva zile, primim cu 7 milioane m. c. pe zi mai puţin şi ni s-a spus că este vorba de câteva zile. Vă rog să analizaţi această problemă.

1. S. Gorbaciov: La fel se întâmplă în fiecare an, mereu este câteva ceva în plus.

Tov. Constantin Dăscălescu: Nu este în plus, ci în minus.

1. S. Gorbaciov (dorea, evident, să scurteze „discuția”): Daţi şi dumneavoastră o ştire şi dăm şi noi una (era vorba despre informația care urma să fie dată publicității în legătură cu întâlnirea ce se apropia de final – T.B.). Este aici un text scurt.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Poate că partea aceasta bilaterală ar trebui s-o dezvoltăm mai mult. Să spunem că a avut loc un schimb de păreri privind dezvoltarea colaborării între ţările noastre. Trebuie să facem un alineat separat în legătură cu partea bilaterală.

1. S. Gorbaciov: Foarte bine. Să vorbim despre situaţia actuală a relaţiilor şi despre perspectivele lor.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De acord!”.