1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Căderea barierelor și circulația ideilor

16 – 22 septembrie

O PROFESIE DE PRESTIGIU; CONFECȚIONER DE VEȘTI BUNE. Insistența mea asupra modului în care Nicolae Ceaușescu era informat, zi de zi, despre mai tot ceea ce se întâmpla mai important în țară și în restul lumii se explică în bună măsură prin persistența – și în perioada postdecembristă – a opiniei conform căreia Tovarășul nu era la curent cu toate „noutățile”, ca efect al unei cabale interesate nu să-i menajeze sănătatea, ci să șubrezească, treptat, dar sigur, capacitatea lui de a lua decizii și de a urmări aplicarea lor. Am văzut că nu era așa. Dar acest fapt nu anula activitatea confecționerilor de vești bune, activitate justificată atât de nevoia de a prezenta „realitățile în toată complexitatea lor” (și cu bune și cu mai puțin bune) și de a-l îmbărbăta pe N.C. în „luptele grele” pe care le ducea pe cele mai diverse „fronturi”.

În cele ce urmează voi prezenta „un produs” al confecționerilor de vești bune, aflați în special în Ministerul Afacerilor Externe și la serviciile specializate ale Securității. Este documentul emis la începutul ultimei decade a lunii septembrie 1989.

„Raportăm că în presa din străinătate au apărut noi materiale favorabile RS România. Astfel:

1) În Italia, ziarul „La Republica” a publicat într-o pagină specială un grupaj de articole în care sunt evidențiate realizările remarcabile obținute de România în ultimii 24 de ani în toate domeniile de activitate. Sunt prezentate, de asemenea, semnificația măsurilor luate pentru punerea în aplicare a programului de organizare și sistematizare teritorială, precum și drepturile și libertățile de care se bucură toți cetățenii patriei noastre, indiferent de naționalitate.

2) Ziarul „O comercio do Porto”, din Portugalia, prezintă pe larg dezvoltarea schimburilor comerciale și a cooperării economice a României cu toate statele lumii. Sunt evidențiate, totodată, importanța lichidării datoriei externe, principalele obiective ale dezvoltării economiei românești în viitorul cincinal și preocupările țării noastre pentru a-și spori participarea la diviziunea internațională a muncii.

3) Revista Ernarungsdienst, din RF Germania, relevă nivelul tehnologic ridicat al industriei românești, dezvoltarea accentuată în ultimele două decenii a industriei chimice în țara noastră, precum și disponibilitățile crescânde ale RS România de a oferi la export o gamă diversificată de îngrășăminte chimice.

4) În Australia a fost editat primul număr al Buletinului informativ al Camerei de Comerț australiano-române din Sidney ce cuprinde un număr de 7 articole referitoare la nivelul de dezvoltare al economiei României și posibilitățile pe care le oferă țara noastră extinderea și diversificarea schimburilor comerciale și a cooperării economice cu parteneri din Australia.

5) Cotidienele „The Financial Post”, din Canada, și „EI Universal”, din Venezuela, subliniază semnificația deosebită pentru România a lichidării întregii datorii externe, în condițiile aplicării neabătute a programelor de dezvoltare și modernizare economico-socială.

6) La rândul său, ziarul „O Povo” din Brazilia, a publicat un serial de articole dedicate evidențierii principalelor momente ale luptei poporului român pentru independență, unitate și afințirea ființei naționale, contribuția țării noastre la îmbogățirea patrimoniului culturii și civilizației universale.

7) Publicațiile „Revolution Africane” (Algeria), „Al Ahram Iktisadi” și „Egyptian Gazette” (Egipt), „Le Matin du Sahara” (Maroc), „Anexartios” (Cipru) și „Times International” (Nigeria) reliefează prestigiul de care se bucură plan internațional.

Sunt relevate acțiunile Tovarășului privind promovarea unor relații noi între state, reglementarea exclusiv pe cale pașnică a tuturor stărilor de tensiune din lume, precum și remarcabilele realizări obținute de România în toate domeniile social-economice.

Publicațiile menționate se bucură audiență in cercuri politico-guvernamentale, parlamentare, ecomico-financiare și de presă din Portugalia, RF Germania, Austria, Canada, Venezuela, Brazilia, Nigeria, Egipt, Maroc, Nigeria și Cirpru, precum și în alte state.

Au fost luate măsuri pentru valorificarea corespunzătoare a articolelor.”

Sunt multe de comentat în legătură cu această sinteză, dar mă rezum la a observa că n-au fost citate publicații de mare tiraj cu cea mai mare răspândire la scară internațională.

ALTFEL DE ȘTIRI, ALTFEL DE REACȚII. Recomandările (intențiile) Secției de Propagandă și Presă erau – așa cum am mai demonstrat – numeroase, însă unele erau transmise într-un „regim” special. Se ajunsese până acolo încât să se interzică publicarea unor informații și comentarii nefavorabile chiar în Buletinele de uz intern de care beneficiau numai conducerile redacțiilor. Bineînțeles, era o operațiune inutilă (ca multe altele) din moment ce, practic, nu mai existau bariere pentru circulația informațiilor. Dar, iată – pentru exemplificare – un articol scurt publicat de prestigiosul ziar „Le Monde” în zilele de care m-am ocupat în episodul de față:

„În ajunul deschiderii celei de-a 40-a sesiuni a Comitetului Executiv al Înaltului Comisariat ONU pentru refugiați, înaltul comisar, Jean-Pierre Hocké, a reputat un succes de marcă: semnarea a două acorduri cu un prim-ministru al unei țări membre a Pactului de la Varșovia, și anume Ungaria. Unul dintre acorduri se referă la cei 21.000 de refugiați din România, celălalt prevăzând deschiderea la Budapesta a unei reprezentanțe a Înaltului Comisariat ONU pentru refugiați (…).

Înaltul Comisariat ONU pentru refugiați a lansat un apel către comunitatea internațională pentru finanțarea unui program de 5,2 milioane de dolari care să sprijine persoanele refugiate în Ungaria, până în prezent s-a strâns numai 1 milion de dolari.

Reprezentantul Ministerului de Interne maghiar, domnul Gal, a precizat că o parte a refugiaților din România consideră Ungaria o țară de tranzit: 3.000 de persoane dintre cele care au sosit în Ungaria începând cu anul 1987 au plecat apoi în Canada, SUA sau Danemarca. Integrarea românilor în Ungaria nu este ușoară, deoarece nu vorbesc limba țării. Din totalul de 2.600 de refugiați sosiți luna trecută în Ungaria, 800 sunt de origine română, 200 de origine germană și 1.600 de origine maghiară”.