1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Când principala greșeală este să recunoști că ai comis vreuna

5 – 11 august

PERFORMANȚA DE A VORBI TOT MAI MULT ȘI DE A SPUNE TOT MAI PUȚIN. Ceea ce m-a frapat în desfășurarea Plenarei lărgite a Consiliului Național al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi Apelor a fost absența aproape totală a luărilor de poziție autocritice (că despre critică, mai ales la adresa organelor ierarhic superioare, nu mai putea fi vorba de mult), cu toate că se instalase „moda” ca mai toate neajunsurile, neîmplinirile să fie puse exclusiv pe seama propriilor „stiluri de muncă deficitare” ale conducătorilor de unități de bază din agricultură (ca, de altfel, în toate domeniile de activitate).

Nicolae și Elena Ceaușescu nu au onorat cu prezența lor lucrările desfășurate în ziua de 10 august 1989. Pentru a nu lăsa impresia că prim-ministrul Constantin Dăscălescu și, cu atât mai puțin, ministrul Agriculturii, Gheorghe David, au un rol foarte important în stat, Raportul principal n-a fost citit de la tribuna Plenarei, ci doar s-a distribuit participanților „pe sărite”, astfel încât cea mai mare parte a asistenței habar n-avea de documentul care – teoretic – se cuvenea să stea la baza dezbaterilor. Titlul imensului text era următorul:

„Raport privind principalele concluzii ce se desprind de Consiliul Național al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi Apelor în primele 7 luni ale anului 1989, rezultatele de producție și financiare obținute și măsurile ce trebuie întreprinse de Consiliul Național, de ministere, organele județene de partid și unitățile agricole, pe baza orientărilor și indicațiilor tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, președintele Republicii, pentru realizarea exemplară a sarcinilor din Planul de stat pe anul 1989 și din Programele speciale de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și gospodăririi apelor.”

Ar fi multe de spus în legătură cu acest titlu, dar mă abțin.

În privința fondului și formei documentului, nu puțini s-au întrebat: din moment ce există un Raport nu înseamnă că l-a elaborat cineva, că și-l asumă cineva? Dar cine anume? Consiliul Național, în întregul lui? Exclus. Acest organism nu se întrunise de multă vreme. Biroul Executiv îl concepuse și l-a definitivat? Dacă era așa, nu exista niciun motiv să nu se precizeze autorii. Am aflat, însă, că fusese scris integral la Secția Agrară a CC al PCR, sub „supravegherea” lui Cornel Pacoste, membru supleant al CPEx, viceprim-ministru, președintele Consiliului Național al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi Apelor, și a lui Vasile Bărbulescu, secretar al CC al PCR.

Un text prescurtat al Raportului a apărut în presa centrală pe patru coloane, de sus până jos, pe o pagină format mare. Prima coloană conținea clasicele elogii, dar și afirmații privind pozițiile adoptate de Plenară, în condițiile în care aceasta nici nu începuse. Câteva paragrafe începeau astfel: „Plenara exprimă…” cuvinte urmate de adeziunea la propunerea privind realegerea lui N.C. în fruntea partidului, orientările pe care le-a dat recent sau mai demult, aprecierea de care se bucură în lume eminentul om de știință Elena Ceaușescu, susținerea politicii interne și externe a României socialiste etc. etc.

În plen au luat cuvântul 47 de participanți din care 19 în ziua de vineri, 11 august, în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Fiecare mini-discurs a păstrat structura Raportului, respectiv elogiile și adeziunile, trecerea în revistă a realizărilor, în special din perioada care a trecut de la Congresul al IX-lea al PCR, producțiile record (fără să se includă aici zootehnia), angajamente (inclusiv privind zootehnia) în vederea „realizării cu succes a obiectivelor pentru 1989 și a hotărârilor pe care avea să le adopte Congresul al XIV-lea al PCR”.

„LUNG PRILEJ DE VORBE” ȘI DE… CERTITUDINI. După epuizarea listei de vorbitori și a procedurilor de adoptare a documentelor înscrise pe ordinea de zi, a luat cuvântul Nicolae Ceaușescu. Discursul a fost transmis în direct de posturile de radio și televiziune. A început să-l citească la ora 11:30 și l-a încheiat după aproximativ două ore. Potrivit obligațiilor de serviciu, am urmărit spusele liderului suprem în vederea pregătirii rezumatului de cel puțin o jumătate de oră pentru Telejurnalul de seară. Nu mă așteptam la surprize și, de fapt, n-au fost.

Ceea ce merită (cred) de reamintit vizează caracterul predominant polemic (cu „deviaționiștii” din ţările „socialiste” și cu „apologeții” capitalismului), polemică determinată de marile îngrijorări provocate la București de evenimentele în curs de desfășurare, mai ales în Polonia și Ungaria, sub „oblăduirea” URSS.

Definirea așa ziselor dezbateri din Plenară drept „responsabile și exigente” putea fi considerată o glumă bună, după cum evocarea zilei de 23 August 1944, precum și a celor 40 de ani de la declanșarea colectivizării a reprezentat „rampa de lansare” în enumerarea „succeselor istorice obținute de poporul roman, sub conducerea partidului, în perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al PCR”. Este interesant de remarcat că evocarea istorică a început de la „formarea primului stat centralizat al dacilor” pentru a se releva tradițiile doar ca suport pentru idealizarea prezentului și viitorului.

A recunoscut, totuși, că „s-au făcut și greșeli”, însă acestea „au fost lichidate după Congresul al IX-lea”.

Pământul strămoșesc a făcut obiectul multor considerații, inclusiv cu ajutorul metaforelor, pentru a se ajunge la relevarea „superiorității proprietății socialiste”, ca, de altfel, a întregii societăți transformate într-o „nouă orânduire socială, cea mai avansată din lume”.

N-a mai avut suficient timp pentru a enumera obiectivele care se cereau îndeplinite, dar N.C. a exprimat convingerea că „se va face totul” în vederea îndeplinirii acestora. În context, a indicat ce anume să se întreprindă pentru trecerea la „o etapă superioară a noii revoluții agrare” și a urat ca un număr tot mai mare de județe, de unități agricole, să obțină înaltul titlu de „Erou al Noii Revoluții Agrare”. În această ordine de idei, a recitat: „Eroii au fost, eroi sunt încă, / Şi-or fi în neamul românesc”. Bineînțeles, acest moment a fost marcat de urale, aplauze îndelungate și scandări entuziaste.

N-a omis temele de politică externă și a revenit de câteva ori la sublinierea necesității de a se „întări unitatea mișcării comuniste și muncitorești internaționale, a tuturor țărilor socialiste, a celor în curs de dezvoltare și nealiniate, a tuturor forțelor păcii și progresului în lume”.

În încheiere a afirmat că „dispunem de tot ce ne trebuie” pentru îndeplinirea obiectivelor viitoare și a adresat celor prezenți, tuturor oamenilor muncii de pe ogoare, întreagului popor român, felicitări și urări de tot mai mari succese.

N-a fost dificil să redactez rezumatul pentru Telejurnalul de seară. Ca de obicei, am selectat fragmentele cu vocea lui N.C. (fragmente sincron – în limbaj televizionistic), astfel încât să fie cât mai evidentă distanța dintre ceea ce se afirma în cuvântare și realitățile trăite de majoritatea covârșitoare a populației țării.