Marcel Ciolacu: Voi candida pentru un nou mandat de preşedinte al Partidului Social Democrat şi în acelaşi congres se va alege şi candidatul Partidului Social Democrat pentru funcţia de preşedinte

1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Cavalcada superlativelor și cursa pentru supraviețuire

10 – 16 iunie

BOABELE DE GRÂU, „VEDETE” ALE NOII REVOLUȚII AGRARE. Au rămas antologice imaginile în care Nicolae Ceaușescu a numărat spicele pe un metru pătrat cultivat cu grâu și a continuat operațiunea cu numărarea boabelor dintr-un spic mai „baban”, comparativ cu suratele din jur. Pe această bază a calculat recolta de grâu la hectar, peste 8.000 de kilograme. Este, cred, de prisos să „tai spicul în patru”. Era limpede că toate calculele aveau un anume rost: să ateste recolte-record (unele – chipurile – ascunse de gazde). Demonstrația își propunea ca, indiferent de situația din acel an, pe total, să se ajungă la cantitățile ireale pe care le indica fără urmă de ezitări.

Cam în același „stil” s-au desfășurat vizitele de lucru din ziua de 14 iunie în județele Giurgiu, Telorman, Olt și Dolj. Intinerariul a început la CAP Greaca, în Giurgiu. N.C. a fost încântat de primirea entuziastă, de starea culturilor, de munca intensă a CAP-iștilor. Foarte atent și la detalii a remarcat, totuși, goluri în culturi. O situație explicată prin „administrarea necorespunzătoare a ierbicidelor”. Pe loc, i-a cerut ministrului Gheorghe Davidsă ia măsuri pentru ocrotirea sănătății pământului, pentru reducerea dozelor de produse chimice, mergând până la înlăturarea completă a unora dintre ele”.

Este de reținut, mai ales, că a stat de vorbă cu doi-trei cooperatori pe care i-a îndemnat să muncească mult și bine ca CAP-ul să primească titlul de „Erou al Noii Revoluții Agrare”. Au fost vizitate și alte CAP-uri: Mihai Bravu și Băneasa, unde a criticat „faptul că densitatea plantelor era necorespunzătoare, mică, lucru ce a influențat negativ recolta”. N.C. i-a sfătuit pe cooperatori să muncească „mai cu spor, să obțină o densitate mai mare pentru a atinge recolte de 8-9 tone la hectar”.

La CAP Drăgănești-Vlașca, într-o atmosferă entuziastă, N.C. a fost întâmpinat cu pâine și sare, iar un grup de fete arătoase i-a oferit buchete de flori. Și aici i-a îndemnat pe cei prezenți să acționeze astfel încât să se obțină titlul de „Erou al Noii Revoluții Agrare”.

În continuare, la IAS Alexandria a cerut, din nou, să se mărească recolta, să se obțină o densitate mai bună la hectar. În reportaj se mențina că „la CAP Furculești țăranii l-au înconjurat, spunând, într-un glas, «Bine ați venit la noi!»”. La întrebarea lui N.C. „cum merge treaba?”, cei de față au răspuns: „Bine, și sperăm să fie tot mai bine!”. Liderul suprem le-a spus: „Dacă muncim cum trebuie, dacă facem fiecare lucru la timpul lui, va fi cu siguranță tot mai bine!”. Cei de față au spus, parcă, într-un cor: „Vă mulțumim din inimă și vă mai așteptăm pe la noi!”. La Câmpoaia, pe lângă muncitorii cu sapa, „fericiți că pot să-l întâlnească din nou pe conducătorul iubit”, au venit „să rostească emoționante cuvinte de bun venit tineri, pionieri și șoimi ai patriei, să înmâneze frumoase buchete de flori”.

 

O ALTFEL DE RELATARE. Despre desfășurarea reală a unor vizite în agricultură a scris concludent Ion Traian Ștefănescu, pe atunci, prim-secretar al PCR, județul Dolj, în cartea „Întâlniri cu Nicolae Ceaușescu”, carte apărută în 2018:

 

Interesul meu față de posibilitatea de a avansa în analizele pe tema agriculturii era motivat și de faptul că – între prim-secretarii de partid din județe, aflați în funcție până la 22 decembrie 1989 – Ion Traian Ștefănescu făcea, categoric, o figură aparte.

Când am aflat unele date biografice, simpatia mea a crescut față de acest intelectual de marcă, provenit dintr-o familie nevoiașă, care a izbutit „pe cont propriu” să se afirme în domeniul științelor juridice, mai ales în calitate de cadru didactic. Am auzit aprecieri deosebit de favorabile și despre activitatea lui didactică din perioada postdecembristă. Din păcate, s-a prăpădit în 2021.

Nu-mi propun să „recenzez” cartea amintită. Notez doar că amintirile autorului s-au concentrat pe întâlnirile la care Nicolae Ceaușescu a manifestat o anumită deschidere spre subiectele care i-au fost prezentate cu prilejul vizitelor în Dolj, inclusiv când au avut ca principal obiectiv nelipsitele „partide de vânătoare”. Iată un fragment, cred, ilustrativ:

 

Ceauşescu mi-a pus următoarea întrebare:

«Am coborât într-o tarla la Olt, unde se recolta porumb. Femeile mi-au sărit în cap că nu primesc retribuţia de la C.A.P. Ce se întâmplă?»

Pentru început, am încercat o eschivă, spunându-i că pe mine m-a numit prim-secretar la Dolj, nu la Olt. De altfel, i-am spus, judeţul Olt ocupase în 1988 locul I pe ţară la cereale (era o aluzie transparentă, deoarece, în realitate, primul loc la grâu fusese ocupat de Dolj). Mi-a tăiat-o scurt:

„Lasă gluma… Când mă întorc să-mi spui exact despre ce este vorba!”.

Cât a stat în pădure, m-am gândit sub toate aspectele şi m-am hotărât să rămân credincios convingerilor mele: să-i spun adevărul aşa cum era, gol-goluţ şi, ca urmare, total neplăcut. Aveam, concomitent, şi frământările mele cu privire la aprovizionarea populaţiei. Măcar să cunoască situaţia reală a cooperatorilor agricoli.

La întoarcere i-am prezentat situaţia şi anume: deoarece se insistă de la nivel central să se declare producţii exagerate, care nu se regăsesc în teren, ulterior se iau în considerare aceste producţii ireale şi se calculează obligaţiile de livrare la Fondul centralizat al statului.

Mai apoi, se insistă zilnic să se livreze la Fond în funcţie de nivelul rezultat din calcul, iar nu în raport cu nivelul real al producţiei. Şi, sub presiunea de la nivel central de a se livra la Fond, singurele resurse posibile sunt fondul de retribuire pentru cooperatori şi fondul de furaje pentru animale. În acest fel se subţiază posibilitatea retribuirii cooperatorilor şi are loc o retribuire doar parţială. Existau efecte şi asupra animalelor. Primul său răspuns a constat într-o întrebare:

  • Dar tu cum ai dat anul trecut 20.000 de tone de grâu mai mult la retribuirea oamenilor? (Ştia exact.)

Am răspuns, fără să fac din spusele mele un merit:

  • Pentru că, aşa cum ştiţi, noi am raportat producţiile corect. Ca urmare, a fost posibilă atât acoperirea livrărilor la Fondul de stat, cât şl retribuirea normală a cooperatorilor.

Ceauşescu a explodat:

  • Nu este adevărat ce spui tu… Noi avem lege privind destinaţia producţiei agricole…

Trebuie să fie date nu numai retribuţiile, ci şi ajutoarele pentru bătrânii care nu pot să lucreze, ca şi pentru copii. De unde scoţi tu aşa ceva?

Grozăvia pentru mine era că, din atitudinea lui, se părea că este de bună-credinţă. Pur şi simplu, adevărul-adevărat nu îi era cunoscut.

Intrasem în joc şi nu puteam să dau înapoi. Ca urmare, i-am spus că am prelucrat şi eu acea lege în fază de proiect, când eram secretar de judeţ la Prahova, şi oamenii au fost extrem de mulţumiţi… numai că de ani buni legea nu se respectă în realitate peste tot.

S-a uitat la mine stupefiat, dar nu a spus nimic. A refuzat să participe la obişnuita masă vânătorească. Şi-a luat la revedere glacial şi a plecat extrem de nervos.

După o oră şi ceva primesc acasă – era duminică – un telefon de la Emil Bobu.

– Măi, tovarăşe Ştefănescu, ce i-ai spus tovarăşului că nici nu vrea să mănânce, este extrem de supărat. Şi nici tovarăşa Ceauşescu nu a mâncat nimic. Şi nici noi.

I-am spus ce m-a întrebat, că m-a somat să-i spun părerea mea şi că l-am informat aşa cum stau lucrurile în realitate. Bobu s-a prefăcut că nu înţelege şi când m-am oferit să redactez o notă şi să o trimit la casa de oaspeţi de la Olt, unde se găseau, a refuzat.

– Nu, nu – l-am auzit –, plecăm la Bucureşti.

După aproape o lună şi jumătate, când am venit în Capitală, Cornel Pacoste, viceprim-ministru al Guvernului care răspundea de agricultură, cu care eram în relaţii apropiate, îmi arată un raport în care se afirma că au fost controlate 21 de judeţe şi că, aşa cum fusese informat corect Ceauşescu de prim-secretarul de la Dolj, s-au găsit situaţii de natura celor din Olt şi în alte două judeţe, adoptându-se măsurile corespunzătoare (destituiri).

Se repeta că astfel de situaţii există, dar numai cu titlu de excepţii, nefiind caracteristice la scară naţională. Nota era semnată de Gheorghe David, ministrul Agriculturii, Cornel Pacoste, Vasile Bărbulescu, secretarul C.C. cu agricultura, şi Emil Bobu, secretarul cu probleme organizatorice.

Pe cine să creadă Ceauşescu într-o astfel de situaţie?! Pe mine sau colectivul care, având cele mai înalte împuterniciri în materie de agricultură şi pe linie de stat şi de partid, îi raporta altceva care, trebuie spus, îi era şi convenabil?

P.S. Este greu de acceptat că Nicolae Ceauşescu nu cunoştea deloc aceste practici străine unei munci de partid corecte. Adevărul este că nu le încuraja în mod direct, dar le accepta din raţiuni greu de înţeles.

 

Chiar așa? Ce era greu de înțeles? O țară întreagă și, tot mai mult, lumea largă înțelegeau exact ceea ce se întâmpla, cu adevărat, în țara „gestionată” de Cuplul prezidențial.

 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *