3 – 9 iunie
PE FAZĂ, ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ. Am mai remarcat acuratețea relatărilor, de la fața locului, ale ambasadorului român în China. Angelo Miculescu. Această caracteristică a activității lui s-a manifestat deosebit de pregnant în telegramele trimise la București în toiul unor evenimente tragice. În baza lor – pot și acum, în 2024 – să prezint un „desfășurător” veridic (cu timpul, s-au confirmat – din cele mai diverse surse – cele relatate de ambasadorul român).
În ziua de 3 iunie, se aștepta rezolvarea crizei de guvernământ la reuniunea organelor centrale de partid (Plenara CC al PCC) și de stat (sesiunea ANRP) Se zvonea că își vor pierde funcțiile secretarul general Zhao Ziyang, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic, Hu Qili, ministrul Apărării Naționale, Qin Jiwei, o serie de ofițeri superiori, alte cadre superioare de partid și de stat. Se urmărea stabilirea motivațiilor specifice care au determinat acest grup să se găsească, în momentele de cumpănă, în tabăra nucleului de demonstranți din Piața Tianamen.
În context, este cazul să reamintim că editorialul din „Jemin Jibao” (ziarul central al partidului), publicat la 26 aprilie, a denunțat acest nucleu ca urmărind scopuri antisocialiste. Principalul cap de acuzare consta în folosirea politicii de reforme și de deschidere, precum teza cu privire la „o Chină – două sisteme”, în scopul de a lichida socialismul și de a împinge țara spre capitalism. Se anticipa că noua conducere care se va institui după Plenara CC și după sesiunea ANRP, va acționa pentru a repune în drepturi tezele majore ale Congresului al XIII-lea, principiile cardinale ale construirii socialismului în China, rolul conducător al partidului în societate, respingerea hotărâtă a pluripartidismului și a conceptului de democrație liberală. Reafirmarea acestor teze presupunea, în același timp, o regândire și o reevaluare a politicii de reforme, de deschidere și de modernizare, la care, din motive obiective, nu se putea renunța, în liniile ei strategice generale.
Telejurnalele succesive ale TV chineze au prezentat, în deschidere, desfășurarea evenimentelor în varianta oficială. Astfel, în cursul serii de 3 iulie s-a înregistrat o nouă încercare de a ajunge cu formații militare, pe camioane, în centrul orașului, operațiune care a eșuat. Cu toate că forțele armate au fost mult mai numeroase, populația, aflată masiv pe bulevardele Capitalei, a oprit înaintarea convoaielor Armatei. La începutul nopții (orele 20-24) pe bulevardele principale și în Piața Tiananmen, s-au strâns, din nou, peste 1 milion de oameni.
La megafoane se difuzau apeluri către populație să nu se lase intimidată, să se solidarizeze împotriva celor din conducere. În cursul încercărilor de a ajunge în Piața Tiananmen. Armata a săvârșit acte brutale soldate cu mulți morți și răniți.
La începutul nopții demonstranții au luat cu asalt intrările principale ale Palatului Adunări Naționale a Reprezentanților Poporului. Au spart geamuri, au lipit afișe, au lansat lozinci antiguvernamentale.
La scurt timp, trupe autopurtate au luat – la rândul lor – cu asalt toate centrele importante din oraș, în primul rând, Piața Tianamen. Coloanelor de autocamioane cu militari li s-a deschis drum cu tancuri și transportoare blindate.
Afluxul de trupe a fost impresionant. Era vorba despre 200.000 de militari. Grupuri de cetățeni au încercat să se opună, dar s-au folosit împotriva lor gaze și focuri de avertismente. După o scurtă rezistență, civilii s-au împrăștiat, dar au început de pe case și ziduri să arunce cu pietre, bombe artizanale și sticle cu lichide incendiare. Atunci, Armata a deschis focul. În aceste condiții, s-a comunicat, prin radio și la difuzoare, ca toată lumea să rămână în case, să nu iasă pe stradă. . S-a anunțat, de asemenea, că trupele au dreptul de a face uz de orice mijloace în aplicarea ordinelor primite.
DEZNODĂMÂNTUL. În primele ore ale dimineții în Piața Tianamen au ajuns 25.000 militari, care au ridicat toate amenajările improvizate (corturi, barăci, statui, stâlpi de arborare a drapelelor și panourilor cu lozinci etc.) și au evacuat studenții și ceilalți manifestanți. Practic, Piața a fost total evacuată. Elicopterele au dirijat coloanele militare spre alte concentrații de manifestanți. Armata s-a instalat și a introdus dispozitive de control în toate punctele vitale ale orașului. Guvernatorul municipiului Beijing a lansat – prin radio – apeluri repetate ca populația să nu părăsească locuințele.
Spitalele din Beijing au acționat susținut pentru strângerea celor răniți și morți; i-au transportat la centrele organizate special în acest scop. Era evidentă graba autorităților de a rezolva, în cursul zilei de 4 iunie, situația din Beijing, pentru a normaliza activitatea, care urma să reînceapă în instituții și întreprinderi la 5 iunie.
Lumea mai era strânsă în jurul stâlpilor de lumină, unde căutau afișele puse de studenți și susținătorii lor, referitoare la cele întâmplate și apeluri la solidaritate și împotrivire față de măsurile luate în numele legii marțiale. Nu circulau mijloacele de transport în comun. Instituțiile lucrau parțial, cu salariații care reușiseră să ajungă la locurile lor de muncă. Magazinele continuau să fie închise, cu mici excepții din categoria celor alimentare, care nu prea mai aveau ce vinde. La piața țărănească prețurile urcaseră de 4-5 ori în patru zile. Lumea era nemulțumită, agitată – mai ales – de pericolul de a nu mai avea ce mânca în următoarele zile.
Mă opresc aici cu rememorarea evenimentelor din Beijing, nu înainte însă de a nota că, în timp ce presa internațională se concentra, pe spații uriașe, pe situația din China, noi, cei de la TVR, am primit ordinul expres de a păstra, „deocamdată”, tăcerea. La fel și presa tipărită.
Lasă un răspuns