Guvernatorul BNR: Orice război comercial între Statele Unite şi Uniunea Europeană are impact şi asupra României. În Europa nu va fi numai un impact inflaţionist, un eventual război comercial cred că va crea recesiune>

1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Ceea ce este în exces provoacă, de multe ori, deficite imposibil de înlăturat

24 – 30 iunie

PE CELE MAI ÎNALTE CULMI. În dimineața zilei de 27 iunie 1989, înainte de deschiderea lucrărilor Plenarei CC al PCR, între orele 12,30 și 12,45, s-a reunit CPEx cu un singur punct pe ordinea de zi. N.C. nici măcar nu l-a enunțat, ci imediat i-a dat cuvântul lui Manea Mănescu. Redau integral discursul acestuia, deoarece nu mai am de gând, până la finalul acestui serial, să evoc toate momentele care s-au constituit în capodopere ale genului oratoric, sub semnul acelorași și acelorași auspicii.

 

Tov. Manea Mănescu: Mult stimate și iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, mult stimată tovarășă Elena Ceaușescu, stimați membri ai Comitetului Politic Executiv,

Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care și-a început azi lucrările, are la ordinea de zi ca prim punct măsurile cu privire la convocarea celui de-al XIV-lea Congres, la alegerea Comitetului Central și alegerea secretarului general al partidului nostru.

În acest moment, de însemnătate cardinală, pentru prezentul și viitorul țării, vă rog să-mi îngăduiți, stimați tovarăși, să fac propunerea ce izvorăște din dragostea, respectul și recunoștința noastră, a membrilor Comitetului Politic Executiv, a tuturor comuniștilor, a clasei muncitoare, țărănimii și intelectualității, a întregului popor, ca la Congresul al XIV-lea, în funcția supremă de secretar general al Partidului Comunist Român să fie ales ilustrul gânditor și militant politic, care, în cele șase decenii de continuă și eroică activitate revoluționară și-a dedicat întreaga viață, zi de zi, cauzei drepte a eliberării sociale și naționale, a victoriei socialismului, a independenței și fericirii poporului român, a colaborării și păcii în lume, tovarășul Nicolae Ceaușescu (aplauze puternice, îndelungate).

Stimați tovarăși,

Este greu să redai, în câteva cuvinte, uriașa dimensiune a strălucitei personalități a marelui nostru conducător, a titanicei activități revoluționare pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu o desfășoară în fruntea partidului și a țării, pentru înălțarea și propășirea României socialiste, spre binele și fericirea întregii națiuni, care se împletește organic și indestructibil cu înseși viața și lupta eroicului nostru partid comunist.

Întregul popor cunoaște și dă o înaltă apreciere și prețuire rolului decisiv pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu l-a avut și-l are în elaborarea și înfăptuirea mărețelor obiective ale edificării societății socialiste pe pământul României, îndeosebi după istoricul Congres al IX-lea, în fundamentarea celor mai viabile căi și soluții pentru rezolvarea problemelor complexe pe care le ridică, în fiecare etapă, construcția noii orânduiri, asigurând mersul ferm înainte al țării, pe calea socialismului și a comunismului.

Avem convingerea fermă că, totdeauna, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, eminent conducător clar-vizionar, țara noastră nu se va abate niciodată de la calea revoluționară a construcției socialismului și comunismului, că partidul nostru va aplica neabătut principiile generale ale socialismului științific, în condițiile concrete ale României, va asigura înfăptuirea exemplară a minunatelor planuri și programe de dezvoltare economică și socială, înaintarea fermă a patriei pe drumul luminos al socialismului și comunismului (aplauze și urale puternice, îndelungate).

Actul politic, de însemnătate fundamentală, al alegerii tovarășului Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al partidului reprezintă garanția sigură a continuității procesului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate – cu poporul și pentru popor! (aplauze puternice, îndelungate).

Sunteți, mult stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, mândria, demnitatea și făclia revoluționară a partidului și poporului, care vă urmează cu credință și devotament nemărginit, în măreața operă constructivă ce conferă României un loc demn între națiunile lumii, iar Dumneavoastră, iubite conducător, recunoașterea largă de Erou al Păcii, proeminentă personalitate a vieții politice mondiale, a mișcării comuniste și muncitorești, înflăcărat militant revoluționar, pentru o lume mai bună și mai dreaptă pe planeta noastră.

Să ne trăiți întru mulți ani, tovarășe Nicolae Ceaușescu! (aplauze și urale îndelungate).”

 

Cititorul își dă seama cum sunau uralele într-o încăpere în care 50 de persoane (fix) se aflau masate ca într-o cutie cu sardele. După epuizarea acestui fond sonor, a luat cuvântul N.C.:

 

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deși toți tovarășii au aprobat propunerea făcută aici de tovarășul Manea Mănescu (lua drept „aprobare” aplauzele și uralele îndelungate – T.B.), totuși, conform regulilor democrației de partid întreb și pun la vot această propunere sau, ca să respect statutul, dacă sunt și alte propuneri? Da? Nu sunt? (Nu). Atunci să punem la vot această propunere. Toți tovarășii sunt de acord. Nu este nimeni împotrivă și nici nu se abține nimeni. Deci, în unanimitate, Comitetul Politic Executiv a hotărât să facă această propunere Plenarei Comitetului Central de astăzi de după-amiază. (aplauze)”.

 

Este de prisos („n-are rost!”, vorba lui N.C.) să prezint exhaustiv și să comentez, pe larg, modul în care s-a desfășurat Plenara CC al PCR, inclusiv durata și intensitatea aplauzelor și uralelor înregistrate ori de câte ori se pronunța numele liderului suprem, cantitatea de adjective debitate, în valuri, la intervale scurte. Practic, punctele de pe ordinea de zi consacrate documentelor pentru Congresul al XVI-lea a fost pulverizate de elogiile aduse lui N.C. S-a adoptat și o lungă hotărâre, publicată în „Buletinul Oficial” (ca și cum ar fi fost un act legislativ, un act de stat), dedicată realegerii lui N.C. în fruntea PCR.

 

ATUNCI ȘI ACUM. La o distanță de 35 de ani este aproape normal să se estompeze unele stări de spirit peste care s-a așternut, în bună măsură, praful. Faptul că îmi mai amintesc unele detalii se explică prin notele mele eliptice dintr-un caiet „secret” prin care punctam unele momente, unele idei. Bunăoară, nu menționam niciodată numele liderului suprem și al soției lui. Printr-un X ușor îngroșat îl desemnam pe El, iar printr-un Y pe Ea. Aveam, în minte, un adevărat Cod de abrevieri, de simboluri, dar – chiar atunci când redam citate – evitam orice comentariu. Motivele sunt lesne de înțeles.

Pe baza unor asemenea notații, memoria se trezește ca prin farmec, astfel încât prin fața ochilor se perindă imagini de demult. Probabil că, la mijloc, se află și o deformație profesională. Secvențele vizuale se păstrează cel mai mult în timp și spațiu.

Acum, anticipând puțin, încerc să „dau viață” exact contextului, atmosferei în care am trăit și „valorificat” publicistic evenimentul din 27-28 iunie 1989.

 

Știu că n-au niciun fel de valoare mărturisirile care nu sunt probate cu documente de necontestat. Cu toate acestea, foarte pe scurt, mă încumet să-l asigur pe cititor că – fiind în situația de a coordona difuzarea la TVR a lucrărilor Plenarei am selectat pentru Telejurnal secvențele cele mai „expresive” ale aplauzelor și ovațiilor care însoțeau pronunțarea numelui lui N.C. Am făcut-o, cu gândul că ne meritam, pe deplin, soarta, dacă la nivel de națiune acceptam asemenea spectacole. Și astăzi, în 2024, când, recitesc astfel de evaluări (evident, sensibil și la alți stimuli, în alte conjuncturi), constat că esența nu s-a modificat prea mult: ne merităm soarta, dacă avem conducători de stat și de… partide precum cei din prezent. Pe fond, „conducerea unică” n-a dispărut, ci, dimpotrivă, disimulată, face în continuare victime.

Cred că șefii mei de atunci, din 1989, s-au „prins” că urmăream un scop clar prin asemenea „selecții”: aveam în vedere exasperarea telespectatorilor. Fie că îmi erau complici, fie că se temeau de acuzația că nu dovedeau suficient devotament față de N.C., înghițeau „gălușca”. Doar Constantin Mitea mi-a spus, într-o doară, într-una dintre acele zile: „Bă, fii atent până unde duci nebunia!”. I-am răspuns: „O duc «pe cele mai înalte culmi», conform realităților vizuale și sonore.

Priveam siderat imaginile de la Plenară și mă întrebam: cum și când se vor isprăvi toate acestea? Și, atunci, invariabil, îmi veneau în minte cuvintele lui Jean-Paul Sartre: „Acțiunea începe acolo unde dispare speranța.” Chiar așa: dispăruse, oare, speranța sau mai aveam de așteptat mult… și… bine?

 

 

 

 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *