1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Cu trecutul și viitorul era mai ușor de „descurcat”, doar prezentul încurca lucrurile

23 – 29 septembrie

MĂRIA-SA, ȘTIREA ADEVĂRATĂ. Nimic nu este mai frustrant pentru un cronicar al clipei decât imposibilitatea de a comunica știri de real interes, de incontestabilă valoare publicistică. Zilnic ne „treceau printre degete” zeci de știri din țară și din străinătate pe care n-aveam voie să le difuzăm. Dispuneam în Redacția de actualități de teleimprimatoare cu flux continuu de informații transmise de Agenția France Press și de EFE (agenția spaniolă), de buletinele AGERPRES cu texte exclusiv de „uz intern” și, mai presus de toate, de cele două reprize, de la amiază și de după-amiază ale schimburilor de știri filmate, ce „valorificam” din toate acestea? Mai puțin de 1 la sută.

În plus, existau intervale de „secetă” în materie de știri despre activitățile la nivel înalt. După ședința CPEx din 22 septembrie  și până la finalul lunii, Nicolae Ceaușescu a primit doar delegația Adunării Naționale a Republicii Zambia și pe Khaled al Hassan, președintele Comisiei pentru politică externă a Consiliului Național Palestinian. Atât! Știam că, totuși, nu stătea degeaba de la echipele noastre de Protocol zero, dar și acești colegi aveau un „câmp de observații” limitat. Ceva detalii am aflat mult mai târziu, în 2009, prin publicarea Agendei privind activitatea Elenei Ceaușescu, document prezentat de Lavinia Betea în edițiile zilnice intitulate „Scânteia”.

Au fost ședințe la „Săliță” prezidate de Nicolae Ceaușescu pe teme diverse, între care planul pe trimestrul IV, în special cel pe luna octombrie, stările de fapt din întreprinderile producătoare de… lacuri și vopsele, modul de îndeplinire a normelor de consum, cu accent pe valorificarea materiilor prime, situația finanțelor publice, eliminarea restanțelor din metalurgie, a lipsurilor din agricultură și industria alimentară.

În Arhivă am găsit doar o parte din stenogramele acestor ședințe, iar ceea ce am avut posibiltatea să consult se definea prin muștruluiala diverșilor demnitari, responsabili în domeniile supuse „analizei”. Bunăoară, tema agriculturii și industriei alimentare a fost examinată și prin prisma sesizărilor de pe „teren” privind o serie de lipsuri grave, în vădit contrast cu tonul triumfalist al telegramelor prin care se raportau „noi și mari succese”. Numeroase sesizări, poate chiar cele mai multe, se refereau la proasta aprovizionare a populației cu alimente. Sâmbătă, 30 septembrie a.c., N.C. și E.C. și-au luat, cum se spune, „inima în dinți” și au vizitat mai multe piețe din București, în mod excepțional, fără presă. Oricum, „factorii responsabili” au fost anunțați în timp util și au avut grijă să organizeze totul în așa fel încât să nu fie sancționați pentru „neîndeplinirea sarcinilor încredințate”.

SLALOM PRINTRE STÂNCI SUBMARINE. Între timp, atât în organizațiile de partid și de masă, cât și în presa cotidiană și în cea săptămânală continua dezbaterea documentelor pentru Congresul al XIV-lea. Informările trimise pe scară ierarhică – găsite, și de această dată, în Arhivă – conțineau, în cea mai mare parte, aprecieri pozitive, prin relevarea „maturității” participanților la dezbateri, a „spiritului revoluționar” care îi caracteriza. Pe alocuri, se făceau unele referiri critice, dar pe un ton potolit.

În mai multe asemenea informări se sesiza atenția insuficient acordată de participanți evaluărilor de ordin istoric și – culmea! – obiectivelor stabilite pentru viitorul cincinal și pentru perioade mai îndelungate, până în anii 2000-2010.

Cei prezenți erau prea puțin interesați să afle ce au făcut dacii și romanii sau marii voievozi, în varianta oficială, nici de „glorioasa istorie a Partidului Comunist Român”. Astfel de teme și-au găsit loc în centrele universitare și în unele institute de cercetare științifică, dar nu se abătea nimeni de la spiritul și litera documentelor referitoare la această tematică.

La fel, se „mestecau” considerațiile generale privind viitorul economiei românești și efectul marilor progrese preconizate în sfera calității vieții. Autorii informărilor se limitau – și ei – la evaluări „din avion”, explicând dezinteresul vorbitorilor față de ceea ce le rezerva viitorul atât de îndepărtat prin dificultatea de a reține cifrele conținute în documente.

În schimb, se descriau pe larg, cu numeroase exemple, discuțiile pe teme actuale, dar mai puțin (foarte puțin) despre „durerile” de la locurile de muncă și de acasă, în locuințe, în familii. După toate probabilitățile, numărul și acuitatea unor asemenea intervenții impuneau măcar o enumerare a aspectelor concrete, a dificultăților profesionale și din traiul cotidian. Dar, mai mult de inventarierea sumară a unor astfel de luări de cuvânt nu se spunea.

„Grosul” detalierilor îl constituia, însă, redarea unor bilanțuri triumfaliste, a unor mobilizatoare angajamente, a aprecierilor entuziaste la adresa politicii partidului, a activității lui Nicolae Ceaușescu. Nu era omis nici numele Tovarășei, în special în „dezbaterile” din entitățile școlare și din diversele domenii ale cercetării științifice.

Acesta era „cadrul” în care se consemna „adeziunea deplină la propunerea ca tovarășul Nicolae Ceaușescu să fie reales la Congresul al XIV-lea în funcția supremă în partid”. Se repetau formulările din presă, așa că lozincile predominau în majoritatea informărilor.

Se degaja din cele relatate un formalism cras, sub „umbrela” uniformizării aprecierilor prin care se omiteau adevăratele elemente ale atmosferei în care se derula așa-zisa dezbatere. Prezentul domina preocupările celor mulți, iar deficitul cronic de încredere că lucrurile s-ar putea îndrepta arunca în derizoriu considerațiile pozitive ale chinuitelor și contorsionatelor informări.