1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Depășirea dificultăților politice interne și externe prin ignorarea lor

10 – 16 iunie

REȚETE FALSE LA PROVOCĂRI REALE. Ordinea de zi a ședinței CPEx din 16 iunie 1989 apărea, la prima vedere, drept o continuare firească a pregătirilor pentru Congresul al IV-lea al PCR, în contextul unor cerințe curente, de actualitate.

„I. Propunerile privind pregătirea și convocarea Congresului al XIV-lea al PCR;

1. Raportul Comisiei de anchetă cu privire la acordarea unor credite și avansuri;

III. Raportul privind reducerea personalului din aparatul de stat, de partid și al organizațiilor de masă;

1. Concluzii cu privire la vizitele și analizele făcute în unități agricole;
2. Unele probleme internaționale;
3. Alte probleme”.

La începutul ședinței (care a durat o oră și un sfert), Nicolae Ceaușescu a pus în discuție Proiectul Programului-Directivă pentru viitorul Congres. S-a trecut ca „gâsca prin apă”. Nimeni n-a avut ceva de spus. Așa a demarat și examinarea Tezelor CC al PCR pentru Congres. Spre surprinderea generală, la un anumit moment, a intervenit Ștefan Andrei:

„La pag. 33, spre exemplu, se vorbește despre tezele care se elaborează în unele țări, deci se face trimitere la țări. În alte locuri, dacă ar fi vorba, spre exemplu, despre rolul statului, se vorbește despre opiniile privind diminuarea rolului statului. Mă întreb dacă acestea nu ar trebui puse unitar, fie cu trimitere directă la unele țări…”.

Nicolae Ceaușescu a replicat dur:

„Să nu intrăm acum, aici, pe țări. Să-i lăsăm pe oamenii noștri din domeniul ideologic să se refere la diferite lucruri care apar, dar în cadrul Tezelor noastre să nu ne referim la acestea”.

A fost un prim semnal: N.C. evita ca alții (din țară și din străinătate) să trateze temele „sensibile” ale momentului. Lucrurile nu s-au oprit, însă, la remarca lui Ștefan Andrei. Iată un alt fragment din stenogramă care ne apropie de înțelegerea a ceea ce avea în vedere liderul supre în legătură cu evenimentele de anvergură internațională:

„Tov. Ioan Totu: La pag. 51 este următoarea frază: «Este un adevăr temeinic verificat de viaţă că înfăptuirea obiectivelor transformării societăţii nu se poate asigura decât pe cale revoluţionară, inclusiv prin folosirea mijloacelor armate pentru înfrângerea împotrivirii forţelor reacţionare». Sigur, înţelegem complexitatea proceselor pe care le cuprinde ideea de «cale revoluţionară», însă cred că acest lucru trebuie explicat mai clar, mai bine, ca să nu se confunde cumva, în vreun fel, în ce priveşte folosirea mijloacelor armate (sublinierea mea – T.B.). Poate să prezentăm ideea aceasta ceva mai pe larg”.

Ceea ce a urmat a fost cât se poate de lămuritor, mai ales dacă ne gândim la acțiunile, la ordinele „liderului suprem” în decembrie 1989.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Cel mai bine este să scoatem aceasta, «inclusiv prin folosirea mijloacelor armate».

Tov. Ioan Totu: Să spunem că «apără cuceririle revoluţionare».

Tov. Elena Ceaușescu: Apărarea cuceririlor revoluţionare nu se face prin armate şi prin arme. Acestea sunt un bun al întregului popor!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Să scoatem expresia aceasta.

Tov. Elena Ceaușescu: Este chiar greşit, ca teză.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Teza generală este bună, dar nu în contextul acesta. Şi nu este locul să punem acum «folosirea mijloacelor armate pentru apărarea cuceririlor revoluţionare». Folosirea căii militare este strâns legată de faptul dacă cercurile reacţionare vor recurge la arme sau nu, dar aceasta este o problemă teoretică.

Tov. Elena Ceaușescu: Revoluţia s-a făcut cu poporul şi cuceririle revoluţionare sunt un bun al poporului.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Sigur, este dreptul popoarelor din America Latină de a lupta cu arma în mână, dar noi să scoatem expresia aceasta de aici. Bineînţeles, în cazul unor atacuri contrarevoluţionare, este evident că trebuie folosite mijloace armate, adică nu trebuie dezarmat și capitulat în faţa forţelor contrarevoluţionare (sublinierea mea – T.B.). Putem pune teza în felul acesta: că apărarea cuceririlor revoluţionare este sarcina întregii naţiuni, a poporului, împotriva oricăror încercări. Dar să scoatem ceea ce este pus acum în material”.

Cum s-a văzut, am subliniat fraza-cheie. Se sedimentase, chiar de pe atunci, la mijlocul lunii iunie 1989, ideea că se poate recurge la forța armelor în cazul unor acțiuni „contrarevoluționare”. Dacă pentru marele public „ideea” nu avea să devină cunoscută atunci, în iunie 1989 (de aici, cererea expresă a lui N.C. de a se scoate din text fraza explozivă), o concretizare a acesteia a fost sesizată, mai târziu, în zilele Congresului al XIV-lea, când patrulau, pe străzi, gata de acțiune, echipe militare și paramilitare. Se percepea foarte clar intenția de a se  reprima „în forță” orice act așa-zis „contrarevoluționar”.

DECIZII FĂRĂ DEZBATERI – „OBICEIUL CASEI”. Cu excepția, din nou, a intervențiilor lui Ștefan Andrei (care a propus o modificare a programului în funcție de o ședință a conducerii CAER, propunere, evident, respinsă) nimeni dintre participanți n-a mai intervenit în derularea ritualului încetățenit de mulți ani în CPEx, ceea ce nu i-a împiedicat pe cei care au scris Comunicatul destinat publicării să afirme:

„Comitetul Politic Executiv a dat o înaltă apreciere contribuției determinante, hotărâtoare, a secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, la ampla activitate de elaborare și fundamentare a acestor documente programatice, care – pornind de la stadiul actual al societății românești, de la cerințele obiective ale dezvoltării viitoare și ale aplicării consecvente a principiilor socialismului științific la condițiile și realitățile concrete din patria noastră – stabilesc orientările de bază și liniile directoare ale dezvoltării României în următorul cincinal și în perspectiva anilor 2000-2010, în vederea trecerii sale într-o etrapă nouă, superioară, de țară socialistă multilateral dezvoltată.

Comitetul Politic Executiv a hotărât ca proiectul Programului Directivă și proiectul Tezelor Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român, cu îmbunătățirile corespunzătoare propuse în cadrul ședinței, să fie prezentate spre dezbatere și aprobare Plenarei Comitetului Central al partidului” (convocată pentru 27-28 iunie 1989).

Tot în legătură cu ordinea de zi se cuvine să menționez că s-a aprobat Raportul Comisiei de anchetă pentru verificarea modului în care au fost aplicate și respectate de Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară prevederile legale cu privire la acordarea de credite și avansuri bănești unor cooperative agricole de producție și asociații economice intercooperatiste, în perioada 1986-1988. Pornind de la concluziile anchetei, de la abaterile și lipsurile constatate, CPEx „a aprobat măsurile propuse în vederea creșterii răspunderii în aplicarea prevederilor legale referitoare la acordarea și utilizarea creditelor și avansurilor bănești și pentru îmbunătățirea activității economico-financiare a unităților agricole cooperatiste, precum și a controlului financiar din partea statului”.

Ceea ce a provocat o mare îngrijorare a fost următorul text din comunicatul dat publicității:

„Comitetul Politic Executiv a analizat și aprobat în continuare Raportul cu privire la reducerea personalului din aparatul de stat, de partid și al organizațiilor de masă și a adoptat unele măsuri pentru perfecționarea structurilor organizaorice și mai buna utilizare a personalului în aceste domenii”.

Era vorba despre o reducere de minimum 15 la sută. Zeci de mii de oameni se gândeau dacă nu cumva vor intra sub incidența acestor măsuri. Starea de nesiguranță era să atingă, în perioada următoare, cote maxime.

COAJA ȘI MIEZUL. Chiar dacă s-au înscris pe ordinea de zi punctele la care am făcut trimitere, toate acestea au reprezentat doar coaja unei nuci tari. Temele curente erau raportate la contextul pregătirilor pentru Congres, ceea ce i-a permis lui N.C. în cuvântul de încheiere (text care nu s-a dat publicității) să dezvăluie miezul întregii reuniuni. Se așteptase prea mult de la producerea evenimentelor tragice din China și de la acțiuni radicale din statele „socialiste” europene pentru a se afla, la nivelul CPEx, punctele de vedere ale lui N.C. privind evoluțiile externe cele mai importante și mai preocupante. A avut, probabil, nevoie de mai multă vreme pentru reflecție. Rezultatul a fost împărtășit, în stilul caracteristic, numai pentru cei prezenți la ședință.

„Nicolae Ceaușescu: În ce priveşte unele probleme internaţionale, s-a primit şi aţi studiat informarea aceea de la sovietici în care arată cum apreciază ei unele probleme din Ungaria şi în legătură cu evenimentele din 1956. (…). Este clar că atunci când au început să fie omorâţi comunişti în Ungaria nu se poate să nu se vorbească de acţiuni contrarevoluţionare, lucru pe care îl recunoaştem cu toţii şi ştim că aceasta a fost situaţia. (Prin urmare, a confirmat – chiar indirect – că a fost de acord cu intervenția sovieticilor, de altfel, atunci când voi relata despre ședința CPEx din seara zilei de 17 iunie 1989, tema va mai fi abordată în limitele strictului necesar – T.B.). Văd că situaţia actuală din Ungaria îi îngrijorează şi pe sovietici, care spun că este o situaţie grea, că evenimentele care au loc şi formarea diferitelor grupări reprezintă un pericol foarte mare. Fără îndoială că şi noi suntem îngrijoraţi de situaţia din Ungaria, de cursul evenimentelor, de formarea diferitelor grupări şi de aceea am publicat Tezele unei grupări care se pronunţă pentru apărarea partidului şi socialismului în Ungaria. Nu se pot nega marile realizări, inclusiv în Ungaria, în construcţia socialistă. Lipsurile care au apărut într-o ţară sau alta nu sunt legate de socialism, ci de faptul că unii oameni s-au abătut de la acestea. Trebuie subliniat cu toată fermitatea acest lucru, că nu există decât calea socialistă, proprietatea socialistă, sub diferite forme, apărarea socialismului şi dezvoltarea sa.

Aceasta a fost o informare şi eu o pun pentru că este necesar ca în presa noastră (o „indicație” în acest sens am primit – și eu – de la Constantin Mitea – T.B.), în activitatea noastră politică, ideologică să punem un accent mai mare pe aceste probleme.

În ceea ce priveşte cu China. Din partea conducerii chineze s-au exprimat mulţumiri, oficial, de felul cum la noi în ţară s-a adoptat o poziţie de reţinere în legătură cu evenimentele din China (adică, a fost o „tăcere compactă” în „legătură” cu masacrul din Piața Tiananmen – T.B.).

Sigur, nu este acum timpul şi nici nu dispunem de date despre ceea ce s-a întâmplat acolo (le furnizase din belșug ambasadorul Angelo Miculescu – T.B.). Desigur, au fost evenimente grave, ceea ce vreau să spun este că s-au luat măsuri pentru a respinge acţiunile şi noi sperăm că se va acţiona ferm (sublinierea mea – T.B.) pentru a asigura dezvoltarea socialistă a ţării, întărirea rolului conducător al partidului, pentru că, acesta, într-adevăr, reprezintă un factor important nu numai pentru China, ci şi pentru dezvoltarea socialismului în general (sublinierea mea – T.B.).

Lupta de clasă, lupta ideologică constituie o necesitate obiectivă fără de care nu se poate (sublinierea mea – T.B.) asigura socialismul, creşterea forţei partidului, întărirea rolului clasei muncitoare. Coexistenţa paşnică dintre ţări cu orânduiri sociale diferite nu înseamnă coexistenţa între capitalism şi socialism. Este o confuzie voită sau nevoită, dar este o confuzie lichidatoristă, dăunătoare socialismului, concepţiei revoluţionare despre luptă şi despre dezvoltarea vieţii internaţionale. (…)

Fără îndoială că asupra celor întâmplate în Polonia şi în Ungaria şi în alte ţări, trebuie să tragem concluziile pentru activitatea noastră (sublinierea mea – T.B.), dar şi să acţionăm în relaţiile noastre internaţionale pentru a ajuta la clarificarea şi depăşirea acestor situaţii.

Pe scurt, numai atât am vrut să spun în faţa Comitetului Politic Executiv.

Dacă sunteţi de acord să acţionăm în acest spirit?

(Toţi tovarăşii sunt de acord).

Atunci, cu aceasta încheiem ordinea de zi şi ridicăm şedinţa!”.