1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Din nou despre contexte, subtexte și pretexte

12 – 18 februarie

SANCȚIUNI SEVERE PENTRU CRITICI LA ADRESA LUMII FOTBALULUI. Am promis că voi povesti, mai pe larg, despre rubricile și emisiunile pe temele sportului difuzate de Televiziunea Română, segmente ale Programului TV care se bucurau de o audiență masivă, consistentă.

În episodul de față mă voi referi, cu precădere, la un scandal monstru în care am fost implicat și eu, în exercitarea atribuțiilor mele profesionale. Situația s-a agravat și din cauza interesului special al „conducerii de partid și de stat”, în calitatea acesteia de club al microbiștilor. Nu știu în ce măsură urmăreau altceva în afara fotbalului, dar, cu certitudine, nu le scăpa nimic din toate cele care vizau „sportul rege”, în special meciurile echipelor preferate Așa s-a întâmplat, de-a lungul timpului, și cu Telejurnalul difuzat la finalul fiecărei zile.

Contextul a fost redat în memoriile președintelui Federației Române de fotbal, Mircea Angelescu. Iată fragmentul lămuritor:

„Prin primăvara anului 1972 (de fapt, 1973 – T.B.), ţineam o şedinţă a fotbalului la sediul CNEFS, în cunoscuta sală de la etajul opt. Când, înainte de începerea lucrărilor, l-am văzut pe Cristian Ţopescu apărând pe uşă cu tehnicienii şi cameramanii după el, l-am rugat ca discursul meu să nu-l transmită în direct. (Cum în direct? Din moment ce urma să se transmită un film, nu mai putea să fie vorba despre o emisiune în direct. Aici sesizăm, o mare confuzie, de care – se pare – nu vom scăpa niciodată – T.B.). Mai mult chiar, am stabilit că tot ce se discută în acea adunare federală să rămână acolo, fără a fi dat prin televiziune (vezi precizările anterioare – T.B.). Bun înţeleşi, dar mare mi-a fost mirarea să constat transmiterea în direct la TV a unei emisiuni speciale, de un sfert de oră. Mi-a plăcut. (…) A doua zi dimineaţa am fost convocat pentru ora opt la CC al partidului. Acolo, doi secretari ai CC, altfel vechi prieteni cu mine, m-au interpelat în legătură cu emisiunea împricinată, spunându-mi că însuşi Ceauşescu aştepta sancţionarea imediată a lui Ţopescu şi a mea. În faţa «şefului», am explicat adevărul, menţionând că eu nu am permis transmiterea în direct, apărând personaj principal prin natura împrejurărilor. Iar despre Ţopescu am spus că era angajat al Televiziunii şi ştia el ce făcea. Ceauşescu l-a sancţionat pe Cristian (pare-mi-se cu interdicţia de a mai apărea pe postul TV în direct timp de un an), iar eu am fost atenţionat să nu se mai repete asemenea abateri mediatice.”

Aceasta a fost povestirea Iui Mircea Angelescu. În ceea ce mă priveşte, citind amintirile Iui Cristian Ţopescu, am rămas nedumerit, deoarece a omis să spună ceva esenţial, şi anume faptul că se afla la baza pretextului debarcării lui Eugen Preda, omul care a făcut tot ce era posibil (şi chiar imposibil) ca amicul nostru, Cristian Ţopescu, să nu simtă efectele „derapajelor” sale (în accepţiunea „Iepocii de Aur”, desigur).

Întrucât am fost implicat direct în episodul din 1973, nu pot să nu-mi prezint propriile amintiri, propriile evaluări.

De regulă, cât timp a fost la conducerea Redacţiei de actualităţi TV (circa cinci ani), Eugen Preda viza Telejurnalele de seară. Numai în situaţii speciale delega pe alţii cu o asemenea treabă. Redactorii-şefi adjuncţi, Valeriu Negru, Mihai Lazăr şi eu, vizam, prin rotaţie, Telejurnalul de noapte. Desigur, asistam deseori şi la viza Telejurnalului de seară, dar în fişa postului nostru era trecută obligativitatea vizării celui de-al doilea Telejurnal. În funcţie de evenimente, în acest Telejurnal era inclusă şi o consistentă rubrică „Sport”. În anumite împrejurări, se difuza o emisiune separată consacrată sportului. Intra în atribuţiile redactorului-şef adjunct să vizeze şi subiectele mai importante ale respectivei rubrici. Mai mult, era o viză de „conformitate”, deoarece materialele filmate de la secţia „Sport” se remarcau prin acurateţe publicistică, prin grija celor care lucrau acolo, în special a lui Cristian Ţopescu, de a atinge standarde profesionale înalte.

În ziua fatidică despre care a povestit Mircea Angelescu, Preda a plecat pe la amiază la Predeal. Avea ceva de scris care nu mai suferea amânare. Mi se pare (nu sunt sigur) că era vorba despre finisarea tezei lui de doctorat în istorie. Înainte de plecare, m-a delegat să vizez ambele ediţii ale Telejurnalului. În legătură cu emisiunea „Sport”, mi-a spus că va include exclusiv înregistrări de la o şedinţă a Federaţiei Române de Fotbal şi că a discutat, în detaliu, cu Ţopescu, despre modul în care trebuia „să se pună problema”. Regreta că nu poate să vizeze el emisiunea, dar este convins că Ţopescu va selecta numai ceea ce merită să fie difuzat dintr-o discuţie cu un accentuat caracter critic privind situaţia din fotbalul românesc de la acea dată. L-am simţit că este puţin îngrijorat de ceea ce va ieşi, însă mi-a dat asigurări, din nou, că „a stabilit totul cu Ţopescu”.

Cu puţin timp înainte de minutul-limită pentru predarea emisiunii în vederea difuzării ei, am văzut înregistrarea pe „repede înainte”, împreună cu Ţopescu. Nu mai era timp pentru a o viziona pe îndelete. Cristian mi-a spus că lucrase toată ziua pentru selectarea fragmentelor din intervenţii în spiritul celor discutate cu Eugen Preda. Chiar şi puţinele fragmente derulate la viteza normală mi-au agravat starea dilematică în care căzusem. Critica era extrem de dură, mai ales în intervenţia lui Mircea Angelescu. L-am întrebat de câteva ori pe Cristian dacă tot ceea ce a selectat era conform înţelegerii lui cu Preda şi mi-a repetat că totul era în ordine. Ce să mai fac? Am semnat pentru «bun de emisie». N-am plecat acasă, ci am urmărit până aproape de miezul nopţii şi emisiunea de sport. Drept să spun, mi-a plăcut. Chiar dacă ar fi ieşit scandal, nu mi se părea că am comis «o greşeală» prin viza dată emisiunii.

Dimineaţa, m-a sunat, pe telefonul Siemens, Mihai Bujor Sion, preşedintele Radioteleviziunii (tatăl lui Mihai Bujor Sion junior, cel care, în zilele Revoluției, îl însoțise pe Ion Iliescu) fostul șef al RTV a pierit, împreună cu soția, într-un tragic accident de avion) care m-a întrebat, repezit, cum îi era felul, ce s-a transmis la «Sport» în seara din ajun. I-am spus, pe scurt, despre ce era vorba şi mi-a închis telefonul. Peste circa două ore m-a sunat din nou şi mi-a cerut să pregătesc pentru vizionare, în biroul lui, emisiunea şi să urc, apoi, urgent la etajul XI, împreună cu Ţopescu. M-am conformat.

Bujor se afla într-o stare de surescitare greu de descris. Ba ţipa la noi doi, ba se uita cu înţelegere la ceea ce vedea pe monitor. Se potolea pentru câteva clipe pentru a relua zbieretele. Am încercat să-l calmez, rugându-l să ne spună ce s-a întâmplat. Într-un târziu, ne-a povestit că a primit o papară «soră cu moartea» la CC (n-a vrut să precizeze din partea cui, dar bănuim că l-a „urechiat” chiar Nicolae Ceaușescu) şi a pronosticat că «se va lăsa cu sancţiuni grave». Ne-a anunțat că, în acest scop, convocase o şedinţă la ora 11,00. Ca o „prefață” la ceea ce avea să se întâmple, Bujor ne-a făcut „cu ou şi cu oţet”. Cristian i-a comunicat că a ales fragmentele cele mai blânde. Atunci, Bujor i-a cerut să prezinte înregistrarea primară, integral. Ne-am convins, atât el, cât şi eu, că Ţopescu atenuase mult – uneori până la anulare – ascuţişul critic, dar, pe ansamblu, răzbătea adevărul despre situaţia din fotbalul românesc, o situaţie deloc roză. La un moment dat, Bujor a cerut să se întrerupă transmiterea benzii de magnetoscop. Ori se plictisise, ori îşi formase o părere, fapt este că ne-a expediat la etajul II.

La ora 11,00, ne-am prezentat la şedinţa din Sala de Consiliu de la etajul XI, aceeaşi sală evocată de mai multe ori în împrejurările din decembrie 1989. M-am mirat că se afla acolo şi Ioan Lavric, pe atunci redactor-şef la Actualităţi – Radio. Bujor n-a făcut niciun fel de introducere şi, în stilul lui telegrafic, a comunicat:

„În urma difuzării unei emisiuni de sport total necorespunzătoare din punct de vedere politic, Eugen Preda este destituit din funcţia de redactor-şef şi trimis la Radio în calitate de simplu realizator. Teodor Brateş primeşte vot de blam cu avertisment şi este anunţat că la prima abatere va fi destituit din funcţia de redactor-şef adjunct, Cristian Ţopescu este sancţionat cu avertisment, Ioan Lavric este numit redactor-şef la Actualităţi – TV, iar Valeriu Negru pleacă la Radio pentru a asigura interimatul la redacţia de Actualităţi de acolo”.

Acestea fiind spuse, Bujor s-a ridicat, semn că şedinţa luase sfârşit.

În acea clipă am izbucnit:

„E o porcărie fără seamăn! Nu Preda este principalul vinovat, ci eu. Eu am vizat emisiunea. E nedrept să fie sancţionat. Dacă este să discutăm fondul chestiunii, atunci eu cred că s-a făcut bine că s-a spus, pe post, adevărul despre fotbal. Vă rog să reţineţi această poziţie a mea. S-a comis o porcărie prin sancţionarea lui Preda!”.

M-am aşteptat ca Bujor, cu firea lui impulsivă, să mă ia chiar la palme. S-a uitat la mine ca la o arătare de pe altă lume şi a spus sec: „Am reţinut. Ce mai vrei?! Ridic şedinţa. Executarea!”.

Au fost mulţi martori la această scenă şi pot să confirme spusele mele. Am plecat în redacţie, în lift, împreună cu Ioan Lavric. El era teribil de stânjenit şi repeta că „eu n-am nici o vină”. Evident, n-avea nicio vină. Dar, nepoliticos, l-am apostrofat: „N-ai înțeles nimic!”.

Am avut convingerea atunci, cum o am şi astăzi, în 2024, că Preda era aşteptat „la cotitură”, astfel încât la cea mai mică greşeală reală sau imaginară ar fi fost, oricum, debarcat.

Peste câteva zile, Bujor m-a chemat şi am ieşit împreună pe coridor, semn că voia să fim numai noi doi, fără microfoanele din pereţi. M-a asigurat că a făcut tot ceea ce era cu putinţă pentru a-i îndupleca pe şefii de la CC să nu fie sancţionat Preda atât de sever, dar a fost zadarnic.

„E o porcărie, sunt de acord cu tine, dar de ce ţi-ai vărsai năduful pe mine? Te îndoieşti măcar o clipă că ţin foarte mult la Preda, că este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, că îl consider un mare profesionist?”.

Nu, nu mă îndoiam. I-am spus-o direct, iar Bujor m-a împins prieteneşte spre lift, un fel de gest de tandrețe, raportat la „stilul” lui de „a comunica”.

De atunci şi până a fost eliminat din Televiziune, Cristian Țopescu mi-a mulţumit de mai multe ori pentru poziţia pe care o adoptasem, atât în discuțiile cu Bujor (când se revedea emisiunea), cât şi la şedinţa amintită.

Repet: n-am înțeles de ce, în amintita carte cu iz memorialistic, n-a spus măcar un singur cuvânt despre Preda, despre cel care 1-a apărat ani în şir la tot felul de atacuri, de primejdii. Dar, asta a fost!