1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Din premieră în premieră, la noi riscuri și incertitudini

17 – 23 iunie

CONVERTIȚI VERSUS ÎNCREMENIȚI. Fiecare zi din iunie 1989 aducea în prim-plan evenimente inedite, șocante din țările „socialiste”, în special din Polonia și Ungaria. Se desfășura un proces tot mai amplu de convertire a noi și noi „detașamente” de activiști ai partidelor de guvernământ care riscau să-și piardă „rolul conducător”, în condițiile în care conservatorii, nostalgicii se opuneau cu ultimele lor resurse intelectuale și fizice.

În pofida tuturor încercărilor acestor grupuri de rezistenți comuniști, în ziua de 16 iunie 1989 au avut loc, la Budapesta, ceremoniile de reînhumare a osemintelor lui Imre Nagy și ale colaboratorilor lui, executați pentru rolul proeminent în evenimentele din Ungaria în perioada octombrie – noiembrie 1956.

Conform evaluării Ambasadei României la Budapesta, aceste ceremonii, la care au participat sute de mii de oameni, au avut semnificații politice excepționale. Între altele, în telegrama trimisă la București la 17 iunie se sublinia:

„Prin conținutul acestei ceremonii și prin prezența în fapt a tuturor instituțiilor de bază ale societății ungare, ea a condus la exacerbarea sentimentelor naționaliste, șovine, revizioniste, existente în opinia publică ungară și la o afirmare oficială și pe scară națională a sentimentelor antisovietice”.

În telegramă s-au prezentat, pe larg, cuvântările rostite la ceremonii. S-a reținut astfel și o frază referitoare la ungurii care trăiau în țările vecine: „Acolo unde populația maghiară este majoritară, pământul respectiv este pământ unguresc”.

S-a mai reținut participarea, la Budapesta, a unor grupuri formate din etnici români, mai ales a celor din „România liberă” (organizație a imigranților în Ungaria) și din „Uniunea Transilvaniei”, cu sediul în Ungaria, precum și delegații ale emigranților români în Franța în frunte cu Mihnea Berindei.

Telegrama se încheia astfel:

„Ungaria a dovedit la 16 iunie că nu se mai simte legată cu nimic de orânduirea socialistă și că, în mod necritic, a negat înfăptuirile celor 43 de ani de dezvoltare socialistă.

Manifestările care au condus la evenimentele de la 16 iunie a.c. și desfășurarea acestora sunt o dovadă elocventă a crizei în care se află PMSU și actuala conducere, scăpând din mână frâiele societății ungare. După aprecierea noastră, conducerea PMSU ar fi putut să folosească acțiunea de reabilitare a lui Imre Nagy și a tovarășilor săi și, în general,  a reconsiderării evenimentelor din 1956, în folosul său, al afirmării și creșterii prestigiului său în societatea ungară. Lipsa de inițiativă și discernământ a conducerii actuale a partidului ungar au făcut din Imre Nagy un simbol al reacțiunii ungare și, în parte, al reacțiunii internaționale. Ziua de 16 iunie 1989 poate fi considerată în Ungaria ca un moment de vârf în procesul destrămării orânduirii socialiste”.

FĂRĂ COMPROMISURI ȘI CU MAXIMĂ OPERATIVITATE. În seara zilei de 17 iunie 1989, am primit un scurt Comunicat referitor la actele șovine, naționaliste și antiromânești de la ceremoniile din ajun desfășurate la Budapesta. De fapt, reprezenta un protest vehement. De la Secția de Propagandă și Presă ni s-a spus (ca și cum noi nu ne-am fi „prins”) că textul fusese vizat de Tovarășul și, în consecință, trebuie difuzat aidoma, până la virgulă.

Era sâmbătă seara, când lumea se pregătea de culcare. Nu și Nicolae Ceaușescu. Aflându-se la Snagov a convocat de urgență Comitetul Politic Executiv, nu la București, ci la vila lui, ridicată pe malul faimosului lac. Până să ajungă cele 25 de persoane convocate, s-a făcut ora 22,30. N.C. a anunțat, din capul locului, că nu se va da publicității nimic despre respectiva reuniune, însă, a subliniat că se impunea să se treacă imediat la aplicarea a ceea ce se va decide. Nu s-a dezbătut nimic. A fost mai degrabă o ședință de informare.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Tovarăși, de fapt ați auzit la televizor scopul pentru care am convocat această ședință: am primit știrile despre manifestările care au avut loc ieri la Budapesta. Sigur, problema reînhumării unor cetățeni vinovați sau nevinovați este o problemă internă, nu ne privește direct, este o problemă care îi privește pe ei, dar, de fapt, acesta a fost un prilej ce a fost folosit pentru intensificarea activității celor mai reacționare cercuri din Ungaria, cu caracter șovinist, revizionist, anticomunist, împotriva Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. Au cerut inclusiv lichidare partidului, a socialismului, ieșirea din Tratatul de la Varșovia. Și aceasta este o problemă care privește pe fiecare țară, dar este o problemă care, în condițiile actuale, ne privește pe toți, pentru că este legat de o capitulare în fața NATO, că încă pericolul de război continuă să existe.

În același timp, ceea ce, însă, ne-a atras foarte serios atenția este faptul că aceasta a fost folosită pentru manifestări antiromânești, acolo și-a găsit loc așa-zisa organizație a Ardealului – teritoriul României și așa-zisa grupare «România liberă», cum îi spun ei, din care fac parte cetățeni români, de origine română: elemente legionare, fasciste, pe care ei le-au organizat, și câteva elemente declasate, fasciste; inclusiv au venit din Occident o serie de elemente legionare care au găsit sprijin în Ungaria și au participat la aceste manifestări.

Sigur, situația este deosebit de gravă. Practic s-ar putea spune că este mai gravă decât în 1956.

(Toți tovarășii: Așa este!)”

După ce s-a referit la natura evenimentelor din urmă cu peste trei decenii, calificându-le fără ezitare drept contrarevoluționare, N.C. a considerat că demersurile românești nu reprezintă un amestec în treburile interne ale Ungariei, ci o strict necesară acțiune de sprijinire a adevăraților comuniști unguri. Este interesant de consemnat și următoarea remarcă:

„Cetățenii (români – T.B.) au ascultat, noi n-am dat, este adevărat (se referea la informațiile pe care mass-media din România nu le-a difuzat – T.B.), dar s-a ascultat la televiziune, la radio (din alte țări – T.B.), au citit ziarele și acestea au provocat o indignare foarte gravă, ceea ce m-au determinat acum să convoc această ședință.

(Toți tovarășii: este o poziție foarte bună, justă).”

Prin urmare, Nicolae Ceaușescu știa că numeroși concetățeni se informau prin intermediul posturilor de televiziune, de radio din străinătate, din presa internațională și, cu toate acestea, promova o secretomanie contraproductivă. Indica, personal, ce să se „dea” și ce să se difuzeze puținilor dintre „aleși”. De altfel, a continuat să vorbească în aceeași manieră.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: A nu lua o poziție ar însemna de fapt să acceptăm și să încurajăm aceste acțiuni iresponsabile ale celor mai reacționare cercuri și, de fapt – nu o să spunem, în presă, dar pentru noi – luând această poziție este și în sprijinul elementelor cinstite din Ungaria, pentru forțele comuniste reale, revoluționare, care văd că este în pericol socialismul în Ungaria și se pot aștepta din nou la progromurile care au fost în 1956.

Aceasta nu o să spunem în presă, dar să fie clar pentru noi. Uite, scopul acestei ședințe acesta a fost și am considerat că este bine să se cunoască și dacă sunteți de acord să procedăm așa?

(Toți tovarășii: suntem total de acord.)

Tov. Nicolae Ceaușescu: Acum m-am mai gândit că mâine, într-o serie de întreprinderi, de unități să aibă loc scurte adunări și în care să protesteze și să se exprime sprijinul pentru poziția adoptată de guvernul român și să se ceară cu hotărâre a se pune capăt unor asemenea manifestări!

Aceasta am vrut să spun.

Cu calm, dar ferm trebuie să luăm poziție!”.

RECURS LA MEMORIE. Intervenția lui N.C. în noaptea aceea, la Snagov, prezintă interes și din pricina faptului că, imediat ce a terminat cu indicațiile, a oferit celor de față propria evaluare a evenimentelor din Ungaria din toamna anului 1956 și despre câte ceva din ceea ce a urmat, cu implicarea României.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Noi știm bine ce a fost acolo, că au fost omorâți comuniști și ce pericol a fost atunci. Se pare că Imre Nagy direct nu a vrut să se ajungă acolo, el a fost un comunist, a lucrat la Comintern, dar a fost depășit de evenimente. Între unele elemente care au fost în fruntea grupelor de omorâre a comuniștilor se găseau trei agenți de Siguranță din România, unul, mi se pare, Dudaș (Iacob Dudaș, condamnat în Ungaria, în 1957, la moarte și executat – T.B.), care a fugit din România, imediat după 23 August, că știa că aici va fi arestat, că a trădat, acela a fost, de altfel, și în timpul războiului unul din cei care au cauzat căderea de la Cluj a grupei de comuniști, prin 1942-1943, că au fost toți omorâți și el era în Ungaria în 1956 în fruntea unei grupe care a condus pogromurile – în grupe armate.

Imre Nagy a fost în România; românii i-au acordat azil politic, a fost ținut chiar aici, la Snagov, au fost tratați nu ca prizonieri, până au fost preluați înapoi de guvernul maghiar din nou. Le-am acordat azil politic, au fost tratați în mod corespunzător. Sunt tovarăși care s-au ocupat de ei și am pus să strângem toate documentele ca să se știe, și când au fost ceruți în anul 1957 de guvernul ungar au fost predați înapoi.

Însă nu de problema aceasta a reabilitării, a reînhumării trebuiau să se ocupe, deși nu de aceasta aveau nevoie ungurii, nu problema aceasta era. Este o problemă internă, dar de fapt aceasta a constitui un prilej și în mod special au folosit aceasta pentru dezlănțuirea acestor manifestări anticomuniste, revizioniste, antiromânești, care ne privesc direct și în fața cărora nu putem închide ochii.

Dacă vedeam în aceasta numai o acțiune de reabilitare, nu ne preocupa nimic, dacă ne-ar fi întrebat am fi spus că greșesc, dar fiecare face ce vrea, dar noi de fapt nu de aceasta luăm atitudine, ci de faptul că aceste activități sunt complet ostile, complet periculoase, de fapt sunt contrarevoluționare.

(Toți tovarășii: Așa este!)

Și nouă nu ne este indiferent dacă Ungaria o să revină din nou la capitalism sau dacă o să meargă în construcția socialistă. Și oricare țară! Fiecare construiește socialismul corespunzător condițiilor din țara respectivă. Noi înșine am luptat 20 de ani și am realizat, dar realizând în condiții specifice este una și întorcându-ne la capitalism și lichidând socialismul, întorcându-ne din nou la capitalism, aceasta nu poate să nu ne preocupe ori unde s-ar întâmpla, dar cu atât mai mult când ese vorba de o țară vecină.

(Toți tovarășii: foarte bine!)

Eu am explicat că, până la urmă, public, va trebui să explicăm mai bine și partidului și poporului, poate la Plenară, poate până atunci, pentru că trebuie să se înțeleagă bine, că nu putem asista la o atitudine din aceasta.

Am încercat să nu ne preocupăm așa, și am crezut că mai sunt manifestări dar deja…

Tov. Elena Ceaușescu: Acestea iau amploare și au depășit limita, nu sunt pe linia care merge spre comunism.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Ungaria a devenit centrul celor mai reacționare cercuri din Europa și din alte țări. A devenit un centru de acțiuni al cercurilor reacționare, inclusiv și «Europa liberă» și-a găsit loc acolo și vor să primească corespondenți, de fapt, să devină un centru de transmisie al Europei Occidentale.

Tov. Elena Ceaușescu: Centrul celor mai reacționare cercuri și anticomuniste!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Este adevărat că sunt cercuri și grupări comuniste care sunt preocupate, care au luat poziție, dar se pare că nu au reușit încă să pună ordine acolo după toate aceste manifestări! Și sperăm că ei vor reuși realmente să respingă aceste activități care constituie un pericol pentru poporul maghiar, dar și pentru vecini, pentru pacea și securitatea în această regiune și nu putem fi indiferenți față de această situație!

În fond, așa cum africanii sunt preocupați de ceea ce se întâmplă în Africa de Sud, și noi nu putem sta indiferenți față de ceea ce se întâmplă la vecinii noștri. Fiecare privește ce se întâmplă la vecinii săi cât timp nu amenință pe alții, dar când devine o problemă și pentru poporul prieten maghiar, dar și pentru popoarele prietene ale altor țări, ar însemna să nu fim comuniști, să nu acționăm cu spiritul răspunderii pe care îl avem!

Au găsit câțiva derbedei, oricine poate să găsească derbedei și să se denumească: «România liberă»; au primit o serie de legionari în aceste zile din Occident – așa-zisa Uniune a Românilor Liberi – că sunt tot felul de grupări fasciste care și-au găsit locul și au participat la aceste manifestări în Ungaria.

Nu se pot admite asemenea lucruri! Oriunde s-ar întâmpla trebuie să luăm poziție și am luat poziție!

(Toți tovarășii: foarte bine!)

Tov. Nicolae Ceaușescu: Bun. Să procedăm așa!

Avem posturi de radio, unele să fie mai active pe problemele acestea, să nu tratăm numai în general!

Apărarea socialismului este obligația tuturor comuniștilor! Oriunde este în pericol socialismul, trebuie să-l apărăm! Aceasta este situația! Cu aceasta ridicăm ședința!”.

Totul a durat o jumătate de oră.