1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Evaluări ale câștigurilor și pierderilor prin optica decidenților unici

 9 – 15 octombrie

FĂRĂ FOTBAL PE PÂINE. Una dintre puținele bucurii autentice ale concetățenilor noștri, în acea toamnă deosebit de tristă a anului 1989, a fost fotbalul. Perspectiva participării României la Campionatul Mondial de Fotbal, programat pentru vara următoare în Italia, reprezenta o sursă de autentic entuziasm popular, dar totul depindea de rezultatele tur-retur ale meciurilor cu Danemarca. În seara zilei de 11 octombrie 1989 speranța era pe cale să se năruiască. Echipa daneză câștigase cu scorul categoric de 3-0. Pe bună dreptate, o țară întreagă fusese cuprinsă de o neagră supărare care, în unele cazuri, ajunsese la deznădejde.

În dimineața zilei următoare, domnea aceeași atmosferă sumbră în sala unde se desfășurau ședințele CPEx. Toți participanții aveau fețele ca la înmormântare. La ora 10,30, când a început ședința, Nicolae Ceaușescu l-a luat la „întrebări” pe prim-ministrul Constantin Dăscălescu în legătură cu meciul pierdut într-o manieră lamentabilă. N.C. a înscris un „gol” de necontestat: „Guvernul răspunde și de sport, și de cultură. Așa e legea! Trebuia să mergem și să mâncăm bătaie cu 3-0?!”. Elena Ceaușescu l-a completat prompt: „În orice caz, ne-au făcut de râs”.

Este interesant de remarcat că discuția (dacă despre „discuție” putea să fie vorba și în acel caz) a „alunecat” spre teme și situații care – deși limitate la fotbal, la sport – au dezvăluit tare adânci din întreaga societate. Redau partea aferentă din stenogramă:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: I-am spus și lui Bobu că dacă, aici (adică în meciul retur de la București – T.B.) nu câștigă cele două puncte, pur și simplu, desființăm cluburile care au dat jucătorii în echipa națională. Să le comunicați și celor de la Interne – le-am spus și eu la telefon – că Armata este și aici? Au avut și ei jucători.

Tov. Silviu Curticeanu: Tovarășul Milea (ministrul Apărării – T.B.) nu este prezent la ședință, fiind la Buzău, la alegeri (era vorba despre adunările și conferințele de partid, în pregătirea Congresului al XIV-lea al PCR – T.B.).

Tov. Nicolae Ceaușescu: O să audă (n-avea urmă de îndoială că „informatorii” își vor face treaba – T.B.). Repet, desființăm toate cluburile care au dat jucători, dacă aici nu câștigă.

Tov. Elena Ceaușescu: Armata a dat numai doi jucători, unul este de la «Universitatea», iar restul, toți de la «Dinamo».

Tov. Nicolae Ceaușescu: Internele i-au învățat așa?! Acasă să marcheze 20 de goluri într-un meci, pe arbitri – dacă ei nu câștigă – le spun că îi arestează. I-am spus lui Postelnicu că, dacă un arbitru mai face așa, nu mai arbitrează. Acest lucru a dus la dezorganizare și, în ultimă instanță, a dus de râpă sportul. Nu se poate una ca asta! (în ceea ce mă privește, țin să reamintesc că – în 1973 – în urma unui reportaj al lui Cristian Țopescu care descria corect stările de lucruri evocate de N.C. s-a lăsat cu sancțiuni aspre, Eugen Preda fiind destituit din funcția de redactor-șef la Actualități, iar eu m-am pricopsit cu un vot de blam cu avertisment pentru că am „dat drumul” pe post casetei cu amintitul reportaj – T.B.) Aceea nu este echipă care acasă să marcheze 10 goluri și dincolo, în deplasare, să treacă pe lângă trei jucători, toți de la Dinamo și să bage golul. Au învățat să meargă să câștige acasă, la 5-6 goluri diferență, iar în deplasare să nu facă nimic. Nu trebuie să învețe fotbal ca să dea ceva arbitrului! Trebuie, realmente, i-am spus și lui Bobu, că este vinovat, pentru că și el se ocupă de sport, și Secția (Secția Organizatorică a CC a PCR – T.B.) că trebuie să cheme, să stea de vorbă înainte, să vadă cum se pregătește echipa, să se ocupe de acest lucru. Fiecare unde este pus trebuie să se ocupe, să urmărească lucrurile. Nu se poate așa! Se poate pierde, dar aici au pierdut rușinos, nu au jucat. Este vorba că am fost «bătuți», dar nu au jucat. Nu se poate una ca asta!”.

Reamintesc că la 15 noiembrie 1989 s-a jucat, în Capitală, returul. În ajun, Valentin Ceaușescu (fiul cel mare al Cuplului prezidențial, un împătimit în ale fotbalului, suporter necondiționat al echipei „Steaua”) a vizitat, în cantonament, echipa națională și a promis fiecărui jucător câte 1.500 de dolari (respectiv 150.000 de lei la „negru”, adică prețul oficial pentru două mașini „Dacia”) în caz de victorie. Echipa României a câștigat cu 3-1, ceea ce i-a permis să participe la Campionatul Mondial din Italia. Nu știu câți au primit suma promisă de Valentin Ceaușescu, dar – după informația pe care mi-a comunicat-o Cristian Țopescu – a oferit o masă ca-n povești la Barul MELODY pentru echipă, pentru antrenor, pentru medici și alți „auxiliari”. Selecționerul Emerich Ienei, forțat de șefii lui, a citit în fața camerelor de luat vederi ale TVR, fără chef, o scurtă declarație prin care echipa națională dedica victoria în meciul cu Danemarca… Congresului al XIV-lea al PCR.

AMATORISMUL DE PARADĂ. Una dintre cele mai mari mistificări „socialiste” viza raportul dintre sportul amatorilor și cel al profesioniștilor. Practic, rezultatele de vârf din sport erau obținute de adevărați profesioniști în materie. Nici nu se putea altfel. Adevărul fusese acoperit prin recursul abil la împărțirea sportivilor în două mari categorii: de masă și de performanță. Cei din a doua categorie erau de fapt profesioniști. Până și la nivel de întreprindere, în cluburi, zeci de sportivi erau angajați fictiv pe diferite posturi, dar principala lor activitate se desfășura în diverse domenii ale sportului.

În cel puțin două momente din cariera lui în calitate de comentator sportiv, Cristian Țopescu, a vorbit în transmisii directe despre necesitatea recunoașterii calității de sportiv profesionist. De fiecare dată a ieșit scandal, totul terminându-se cu sancțiuni, inclusiv cu interdicția pe timp de câteva luni de „a mai ieși pe post”. O interdicție „definitivă” dublată de concedierea din TVR a intervenit în urma unei transmisii directe în care a spus că „mulți fotbaliști ar trebui să se perfecționeze în marile cluburi din străinătate, așa cum se petrec lucrurile în alte țări, inclusiv «socialiste»”. Microbist cum era, primul-ministru, Constantin Dăscălescu, a urmărit emisiunea și l-a reclamat pe Țopescu la liderul suprem care a decis, pe loc, destituirea colegului (Secția Sport era încadrată la Actualități) din „funcția” de comentator sportiv la Televiziune și Radio.

Această măsură extremă a survenit după ce mulți sportivi români aflați în Occident la diferite competiții au cerut azil politic în vederea încadrării lor în echipe de profesioniști. Mari supărări au provocat „fuga” fotbalistului Miodrag Belodedici, antrenorului Bella Karoly, handbalistului Gheorghe Gruia, jucătoarei de tenis de masă Ella Zeller. Peste puțin timp avea să „fugă” Nadia Comăneci.

Subiectul este „gras” și, deci, nu-mi propun să-l dezvolt. Mă limitez la a-l enunța în contextul în care stările de spirit din societate dezvăluiau creșterea valului de nemulțumiri și ca motivație pentru rămânerea în Occident a unor jucători performanți (profesioniști) în cele mai diverse discipline sportive.