1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. File dintr-un posbil manual de politică externă românească

 22 – 28 iulie

VIZIUNE SISTEMICĂ (INTEGRATĂ). Înainte de încheierea primei faze a vacanței la Neputn (la 28 iulie tot calabalâcul de acolo a fost mutat la Snagov), Nicolae Ceaușescu a primit un amplu document semnat de ministrul Afacerilor Externe, Ioan Totu. Era Raportul referitor la negocierile de la Viena privind reducerea forțelor armate și armamentelor convenționale în Europa. Textul fusese structurat pe patru secțiuni care prezentau, cel puțin, un dublu interes: oferea o imagine cuprinzătoare a stadiului și perspectivelor negocierilor și constituia o dovadă concludentă a modului profesionist în care se lucra la Ministerul Afacerilor Externe.

În prima parte se raporta despre activitatea delegației române la cele două foruri de negociere, activitate desfășurată (se putea altfel?), conform indicațiilor date de Nicolae Ceaușescu:

„În toate problemele aflate în dezbaterea celor două foruri de negociere, pozițiile și propunerile României, considerentele și inițiativele tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii România, sunt prezentate și promovate activ de delegația țării noastre pe baza mandatului și a indicațiilor primite. S-a reușit situarea pe primul plan (unde? când? cum? – T.B.) a propunerilor României în probleme fundamentale ale dezarmării și securității în Europa, cum sunt: • necesitatea ca acordul privind reducerea forțelor armate și dezarmarea convențională în Europa să prevadă reduceri substanțiale, de cel puțin 50%; măsurile preconizate să fie cât mai concrete, să se refere, în primul rând, la reducerea tancurilor și altor armamente cu mare capacitate ofensivă. Cifrele discutate în prezent sunt apropiate de propunerile României: • limitarea prezenței militare străine pe teritoriile altor state, ca și stabilirea unei limite pentru forțele armate și armarnentele pe care le poate avea în Europa o singură țară. Cifrele de reducere aflate în discuție vor putea cunoaște modificări în funcție de convenirea definițiilor pentru diferitele tipuri de armamente; • reducerile armamentelor și efectivelor să se reflecte în diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor militare; • examinarea în cadrul negocierilor a factorului calitativ, pentru ca reducerea armamentelor să nu ducă la dezvoltarea calitativă a armamentelor; • stabilirea unui sistem de informare reciprocă. De asemenea, la insistențele delegației României și ale altor state, s-a trecut la negocieri mai concrete, în grupuri de lucru”.

DAR, MAI DEPARTE? Se spera ca propunerile românești să fie acceptate, fie și numai parțial, ca efect al strădaniilor Delegației țării noastre. Partea a doua a documentului a menționat zonele în care negocierile erau mai dificile, unde șansele de a se ajunge la poziții comune erau mai mici. Aveam, deci, de-a face cu o informare interesantă, utilă:

„În prezent, problemele cele mai dificile se referă la: definițiile și regulile de calcul pentru unele categorii de armamente – tancuri, artilerie peste 100 mm, vehicule blindate de luptă – la care au fost înregistrate unele progrese, dar țările occidentale nu acceptă propunerile țărilor socialiste (în bloc, fără să se menționeze poziția distinctă a României? – T.B.) de includere în reduceri și a unor tipuri de asemenea armamente, cum sunt tancurile ușoare (sub 25 de tone), artileria, tunurile fără recul, unele tipuri de mașini blindate; • definițiile și regulile de calcul pentru avioanele și elicopterele de luptă care să fie incluse in acordul de reducere nu pot fi convenite până la prezentarea de date concrete din partea țărilor NATO; • stabilirea zonelor de reducere și a unor limite în cadrul acestora, în diferite regiuni ale Europei. Țările socialiste (din nou, întrebarea anterioară – T.B.) au prezentat recent o nouă variantă de propuneri; • luarea în calcul a armamentelor aflate în depozite. Este vorba, în special de armamentele americane aflate în depozite în RF Germania; • convenirea de limite pentru efectivele militare. Statele occidentale au în vedere ca aceste limite să se refere numai la trupele americane staționate în Europa și la ale URSS amplasate în afara teritoriului său național.

Există o apreciere generală că, dată fiind importanța și implicațiile deosebite ale reducerilor forțelor armate și armamentelor convenționale ce se preconizează a fi efectuate, este necesar ca, într-o etapă apropiată, să se realizeze un schimb de informații cât mai amănunțit asupra armamentelor.

În rândul țărilor occidentale se constată, pe lângă elementele comune, nuanțe și accente diferite, în funcție de interesele de securitate ale fiecărei țări.

Astfel, Anglia, Olanda, Canada se situează pe o poziție mai rigidă în ce privește acceptarea unor soluții de compromis, în timp ce RF Germania, Spania, Italia, Belgia se arată mai flexibile, subliniind importanța examinării atente a tuturor pozițiilor in vederea ajungerii la formule general-acceptabile.

Franța subliniază cu insistență ideea că negocierile trebuie să se poarte între state suverane și independente și nu de la bloc la bloc. (era exact și poziția României – T.B.)

Turcia evocă poziția sa geostrategică, solicitând un tratament aparte in cadrul acordului de dezarmare. Grecia este, în general, puțin activă in negocieri, dar subliniază, în discuții, divergețele sale cu Turcia.

Delegația SUA acționează pentru crearea unor condiții cât mai propice în vederea promovării inițiativelor președintelui George Bush și încearcă să imprime o linie moderatoare (foarte interesant! – T.B.) în cadrul alianței NATO

O reflectare a acestei situații se regăsește și în discuțiile care au loc în prezent la sediul NATO, unde se întâmpină serioase dificultăți în punerea de acord a propunerilor concrete care urmează să fie prezentate de aceste țări la negocieri.

În atitudinea țărilor socialiste se manifestă, de asemenea, nuanțe și accente diferite (în sfârșit, nu mai erau tratate în „bloc” – T.B.). Astfel, delegațiile Poloniei, RD Germane și Cehoslovaciei își concentrează atenția asupra unor probleme specifice zonei centrale a Europei și liniei de ccntact dintre cele două blocuri, referindu-se frecvent la trupele și armamentele aflate în RF Germania și la problema depozitelor de armament de pe teritoriul acestei țări. Delegația bulgară se arată preocupată de raportul de forțe militare din regiunea de sud-est a Europei și de potențialul militar de care dispune Turcia. Delegația ungară urmărește, în principal, acceptarea situării Ungariei în regiunea centrală a Europei, iar nu în cea de sud. Această poziție a Ungariei este interpretată de mai multe delegații, inclusiv de unele socialiste, ca exprimând, între altele, interesul ca trupele sovietice să părăsească cât mai curând această țară. Delegația sovietică este îngrijorată de posibilele implicații negative pentru interesele URSS care pot decurge din aplicarea reducerilor la întreaga aviație și elicopterele de luptă cu baza la sol. Ea susține activ că reducerile trebuie să fie aplicate numai la aviația tactică de lovire și la avioanele de vânătoare din aviația de front (în rest, se confirma, oare, „unitatea deplină”? – T.B.)”.

CAPCANE LA TOT PASUL. A treia parte a Raportului lua în considerare posibilitățile de armonizare a pozițiilor în materie de încredere în relațiile dintre cele două blorui opuse, respectiv, Tratatul de la Varșovia și NATO (dispăruseră „nuanțele” și „accentele”?). Măsurile preconizate în vederea atingerii acestui scop nu au fost stabilite lesne din cauza unor piedici semnificative.

„Negocierile privind adoptarea de noi măsuri de întărire a încrederii și securității în Europa evoluează mai lent decât cele dintre statele celor două alianțe și, în ultima perioadă, nu au apărut dezvoltări deosebite.

Principalele greutăți care fac să se intârzie prccesul negocierilor sunt: țările neutre și nealiniate nu au reușit încă să se pună de acord asupra unei poziții comune. Persistă diferențe de păreri între ele, mai ales în ce privește convenirea unor noi măsuri de încredere, inclusiv privind limitarea unor activități militare.

Opoziție mai activă au delegațiile Finlandei și Suediei, care sprijină și propuneri ale țării noastre. Delegația iugoslavă și cea malteză se pronunță pentru notificarea activităților independente ale forțelor aeriene și maritime militare, in timp ce Elveția și Austria exprimă poziții apropiate de cele ale țărilor occidentale; • țările occidentale continuă să se opună de o manieră categorică la orice măsură de limitare a activităților militare, inclusiv la extinderea măsurilor de încredere la activitățile independente ale forțelor aeriene și maritime militare. Ele acționează pentru dezvoltarea prevederilor documentului de la Stockholm care se referă la notificare, observare, schimbul de calendare anuale ale activităților militare; • URSS, sprijinită activ de alte țări socialiste, acționează cu prioritate pentru extinderea măsurilor de încredere și la activitățile independente ale forțelor aeriene și maritime militare, dar se arată inconsecventă în ce privește adoptarea unor măsuri de limitare a activităților militare”.

BAROMETRUL VOINȚEI POLITICE. Partea a patra era consacrată șanselor de a se ajunge la compromisuri reciproc acceptabile în privința manifestării voinței politice de a se acționa în sensul apropierii punctelor de vedere.

„Dificultățile care se manifestă până acum în cadrul negocierilor din cele două foruri nu sunt de natură a duce la un impas și, după estimarea majorității delegațiilor, ele vor putea fi depășite dacă se manifestă, în continuare, voința politică de a se căuta compromisuri reciproce.

Față de situația existentă în prezent în negocierile din cele două foruri, vă adresăm rugămintea de a aproba ca delegația țării noastre să acționeze astfel: • să promoveze activ necesitatea intensificării negocierilor în vederea ralizării, în cel mai scurt timp, a unui acord privind reducerea radicală a forțelor armate și armamentelor convenționale în Europa, astfel încât acesta să poată fi încheiat către mijlocul anului 1990 și semnat la un nivel politic cât mai ridicat; • să susțină, în continuare, reducerea cu cel puțin 50% a acestor armamente, cu asigurarea unui echilibra corespunzător între cele două alianțe, care să excludă posiblitatea unei agresiuni militare; • să acționeze pentru reducerea cheltuielilor militare cu cel puțin 50%, urmând ca mijloacele financiare ce vor fi reduse să fie folosite pentru soluționarea diferitelor probleme economice și sociale din fiecare țară, precum și pentru ajutorarea țărilor în curs de dezvoltare; să susțină ca în negocierile dintre țările participante la cele două alianțe militare să se aibă în vedere și interesele de securitate ale țărilor neutre și nealiniate, creându-se astfel premisele pentru participarea lor ulterioară la negocieri”.

Nicolae Ceaușescu a aprobat propunerile avansate de Ministerul Afacerilor Externe.