1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Frânturile de adevăr împiedicau închegarea întregului

23 – 29 septembrie

ÎNMULȚIREA SUPĂRĂRILOR ȘI COMPRIMAREA SOLUȚIILOR. Evenimentele interne și externe de la mijlocul lunii septembrie 1989 nu mi-au permis să includ în episoadele apărute în săptămâna precedentă un moment foarte important, cel din ziua de 22 septembrie. Am în vedere ședința CPEx care, prin ecourile ei – cel puțin în presă – a dominat o relativ lungă perioadă din toamna ultimă a „Epocii de Aur”. Este motivul care mă determină să-i acord atenția cuvenită.

Ședința a început la ora 10,30 și s-a terminat la ora 12,45. În mai bine de două ore, liderul suprem și-a deșertat o bună parte din „sacul cu supărări” și l-a umplut pe cel cu „iluzii”. Datele de care dispunea l-au determinat să declare:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Începem cu realizarea planului pe această lună, pe 20 de zile. Avem, pe 20 de zile, o rămânere în urmă de peste 7 miliarde… Că mie nu mi s-a adus materiale (momentul era penibil, întrucât imediat a constatat că el încurcase hârțoagele. Dar să lăsăm stenograma să „curgă” – T.B.).

Tov. Elena Ceaușescu (ca să-i facă, parcă, în necaz, citea dintr-un dosar– T.B.): 7,84 miliarde.

Tov. Nicolae Ceaușescu: 8 miliarde; la export…

Tov. Elena Ceaușescu: …44,6 la sută.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce nu mi-ați adus materialele? (deodată s-a luminat – T.B.). Da, este pus dedesubt. Acesta este! Exportul: niciun județ nu a realizat planul. Pe total, avem, pe 20 de zile, o nerealizare de 355 de milioane sau 356 de milioane (era vorba despre dolari – T.B.). La investiții, o nerealizare de 2,6 miliarde (de lei – T.B.), iar la construcții-montaj suntem sub realizările de acum un an, ceea ce înseamnă că foarte, foarte prost se desfășoară investițiile. De altfel, ar trebui să subliniem, să analizăm că a slăbit disciplina, ordinea în construcții. Niciodată nu am avut o asemenea indisciplină cum este acuma în construcții, în investiții!”

Întrucât la ședință se aflau și primii-secretari din județe i-a avertizat că vor fi luați – și ei – la întrebări în legătură cu nerealizarea planului la mai toate capitolele. Cred că este prioritar să mai spun că toate aceste aprecieri contraziceau drastic telegramele care îi erau adresate lui N.C. prin care se raportau depășiri de plan considerabile. Durerea cea mai mare o provoca situația exportului:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Tovarășul Andrei Ștefan (viceprim-ministru) a venit acuma la mine cu Ilie Văduva (consilier economic al lui N.C.) și mi-au spus că din consultările cu toți primii-secretari a reieșit că toți au primit cele 70 de milioane (era vorba de valoarea în dolari a unor contracte pentru export – T.B.) cât s-au transmis și că toți au recunoscut asta. Vreau să știu dacă așa este?! Așa că sunt județe care nu confirmă acest lucru și care n-au situația. Pentru că din 700 de milioane, cât s-au transmis comenzile, mai trebuie transmis încă 70 de milioane și trebuiau transmise.

Tov. Constantin Dăscălescu: Și ieri s-au transmis, tovarășe Nicolae Ceaușescu.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Cât s-au transmis până astăzi?

Tov. Ștefan Andrei: S-au transmis 430 de milioane pentru luna octombrie.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu, dragă, pe septembrie! (nu putea fi „dus de nas” cu șmecherii de genul celei la care a recurs Ștefan Andrei – T.B.).

Tov. Ștefan Andrei: Pe luna septembrie s-au transmis 703 milioane, din care, fără probleme, la județe fac 502 milioane.

Tov. Nicolae Ceaușescu (nici de data aceasta, nu s-a lăsat păcălit – T.B.): Ce este aceasta «fără probleme»?

Tov. Ștefan Andrei: Tovarășe secretar general, mai ridică niște probleme, unii cu baza materială, alții zic că probleme legate de confirmarea contractelor, alții ridică probleme ridicate de ei.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Stai, dragă, dar ce problemă de bază materială? Nu există problemă de bază materială! Când ați raportat că s-au transmis contractele clare și spui că ai mai transmis 430 de milioane nu mai sunt 703 milioane, ci trebuie să fie 750 de milioane ( cam greu cu operațiunea de adunare! – T.B.), că așa s-a raportat?

Tov. Ștefan Andrei: Așa este.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Ei, unde sunt acestea? Aceasta înseamnă că contractele sunt toate clare?

Tov. Ștefan Andrei: Contractele sunt toate clare, însă trebuie să le realizăm pe toate jos, tovarășe secretar general.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Ce probleme sunt? Bază materială avem în întregime (cine să mai creadă așa ceva? – T.B.).

Tov. Ștefan Andrei: Trebuie să realizăm între noi această bază materială, tovarășe secretar general. Eu vă dau un exemplu, tovarășe secretar general, ca să nu vorbesc în general: tovarășii de la Combinatul de îngrășăminte chimice Arad; ce motivează ei? Cota de gaz metan este de 106 tone mc/oră, deci contractul, s-a dat la Combinatul de îngrășăminte chimice Arad și pentru export. El spune că nu poate să realizeze întreaga cantitate, deoarece cota de gaz metan este de 106 tone mc/oră și are necesarul de 120 mc/oră.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Știi ce? În primul rând, asta nu este problema ta. Da! Este contractul clar, uite, o să răspundă ministrul Chimiei și ministrul Aprovizionării. N-au transmis contractele? Vreau să ne clarificăm acuma pentru că trebuie odată să punem capăt anarhiei și iresponsabilității. Nu se poate una ca asta! Este primul-secretar aici de la Arad? Care e situația?

Tov. Pugna Elena: Tovarășe secretar general, raportez că, pe luna septembrie, la nivelul județului Arad, față de un plan de 22 milioane ruble, am primit comenzi în valoare de 21,4 milioane ruble, aproape la nivelul sarcinilor de plan. De asemenea, pe devize convertibile față de 23 de milioane am primit comenzi de 18 milioane. Deci, la Combinatul chimic, transmis de către Centrală, este de 18 milioane de dolari. Sarcina de realizare a exportului la Combinatul chimic, sigur, este legată de realizarea acestora.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci, din 23 de milioane, cât au transmis? (Tema aprovizionării cu gaze se pierduse „pe drum”. N.C. o ocolise cu dibăcie… – T.B.).

Tov. Pugna Elena: Ni s-au transmis numai 18 milioane…

Tov. Nicolae Ceaușescu: Andrei, cât ați trimis?

Tov. Ștefan Andrei: Tovarășe secretar general, 19,7 milioane.

Tov. Nicolae Ceaușescu: 19 milioane? Și mai aveți de trimis?

Tov. Ștefan Andrei: 5,7 milioane mai avem de transmis.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Când le trimiteți?

Tov. Ștefan Andrei: Trebuie să le trimitem duminică.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Poftim?

Tov. Ștefan Andrei: Până duminică, trebuie să le trimitem!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Până duminică se încheie luna, dragă!

Tov. Elena Ceaușescu: De ce nu le-ați trimis până acum?”

ADEVĂRURILE ASCUNSE „SUB PREȘ” ȚÂȘNEAU LA SUPRAFAȚĂ. „Dialogul” care friza absurdul a continuat minute în șir fără se ajungă la niscaiva concluzii. Plictisit, pe semne, de explicațiile confuze, Tovarășul s-a adresat primului-secretar de partid al municipiului București:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: În București care e situația? Câte contracte ați primit pe devize convertibile?

Tov. Gh. Barbu Petrescu: Permiteți-mi să vă raportez, tovarășe secretar general: în ceea ce privește cliring țări socialiste (N.C. a cerut să i se spună situația exportului pe devize convertibile, dar B.P, s-a făcut – și el – că nu pricepea – T.B.), din planul de 74 de milioane, comenzile transmise sunt de 67 milioane. Vreau să vă raportez că, până în prezent, noi am făcut 43 de milioane și vom face planul la cliring țări socialiste.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce nu s-au trimis celelalte 8 milioane pe CTS? Comerțul!

Tov. Ion Ungur (ministrul Comerțului Exterior): Tovarășe secretar general, nu am avut comenzi pe CTS.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce? Când am stabilit planul ăsta, am stabilit și că aveți rezerve de comenzi. Nu am discutat că nu aveți comenzi.

Tov. Ion Ungur: Pentru tot ceea ce ne-am angajat în programul respectiv.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu! Nu! Nu! Pe tot ce am discutat pe devize convertibile, 870 milioane aveați comenzi. Când am discutat, 650 milioane pe țări socialiste, aveați comenzile în întregime. Dragă, nu ești pus la Comerț ca să tragi înapoi! Ați declarat și am stabilit împreună, de două ori până acum, comerțul a devenit și el o frână, nu se poate merge mai departe așa!”.

Cu toate că schimburile de replici au avut „savoarea” lor, cred că nu este cazul să-l redau – în continuare – integral, întrucât ceea ce era esențial s-a spus: Nicolae Ceaușescu impunea anumite niveluri de livrări la export, pe ambele relații – devize convertibile (DC) și cliring țări socialiste (CTS) – fără să țină seama de raportul dintre cerere și ofertă și de baza materială adecvată, iar cei vizați (fie că nu cunoșteau bine situația, fie încercau să explice cum stau lucrurile) erau prinși „pe picior greșit”. La un moment dat, când ministrul Industriei Construcțiilor de Mașini a afirmat că s-au luat toate măsurile și nu rămâne niciun contract nesoluționat, „Șeful cel mare” n-a mai rezistat:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Hai, vorbiți prostii! Nu pleacă un prim-secretar de aici. După ședință, toți primii-secretari, cu primul-ministru, viceprim-miniștrii și miniștrii din fiecare sector, cu Comerțul Exterior și CSP-ul trebuie să clarifice aceste 750 de milioane. Restul le considerăm că nu s-au transmis până acum, nu se mai pot transmite.

Tov. Constantin Dăscălescu: Tovarășe secretar general, s-au transmis 703 milioane; cele care s-au transmis apoi au fost pentru luna octombrie.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu, nu. Pentru luna asta ați mai transmis încă 43 milioane; așa ai spus, Andrei, nu?

Tov. Andrei Ștefan: Nu, tovarășe secretar general, pentru octombrie am spus (era o precizare temerară, riscantă. Să-l contrazici pe liderul suprem era inacceptabil – T.B.).

Tov. Nicolae Ceaușescu: Păi, dacă și-acum cinci zile ai spus că ai mai transmis 43 de milioane față de 70 de milioane?

Tov. Andrei Ștefan: N-am transmis decât 704 milioane pentru luna septembrie.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Trebuie să ne mai gândim, poate, să punem pe alții la Comisie. Că nu se poate merge așa.”

Era o amenințare directă, întrucât Comisia respectivă era condusă de Ștefan Andrei. Până la urmă, lucrurile au rămas încurcate, așa că s-a repetat indicația dată cu câteva minute înainte.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu pleacă niciun prim-secretar până nu clarificați situația și dimineață vreau raportul clar și cu măsurile de aprovizionare (zicea că „baza materială era asigurată” – T.B.) și realizarea planului, semnat de fiecare ministru și viceprim-ministru de producție și de primul-secretar că are comenzile clare, dă telefon de aici să-i controleze în fabrică totul, ca să nu mai rămână nimic neclar și cu măsuri să fie realizate, în această lună, fără niciun fel de discuție.”