1989. Istorii povestite, de la fața locului” de Teodor Brateș. Ghid de utilizare a timpului irosit

26 februarie – 3 martie

MULTE VORBE PENTRU… NIMIC. Inspirat de piesa lui Shakespeare, am găsit repede titlul acestui episod. O reuniune care, timp de două zile, a durat peste 20 de ore, a acumulat, cum este simplu de calculat, zeci și zeci de mii de cuvinte. Dar, dacă ar fi să extrag esențialul, nu-mi rămâne decât să constat că, practic, s-a repetat un show pe care telespectatorii l-au „vizionat” de sute de ori de-a lungul a aproximativ un sfert de secol. Bănuiam că așa se va întâmpla, însă, recomandările din ajun ale lui C. Mitea nu lăsau loc de întoarcere. În carul de reportaj s-au instalat directorul general, Constantin Petre și colegul meu, Ilie Ciurescu, pentru a comanda cameramanii amplasați în Sala Plenarelor. Aveau locurile optime ca rezultat al unor experiențe îndelungate. Eu am ocupat o poziție „strategică”, din/în interior, lângă o ușă din Sala Plenarelor, pentru a „dirija” discret operatorii mobili ai Redacției de actualități.

Nicolae Ceaușescu a vorbit mai bine de o oră. Schema era bine cunoscută: o introducere în care a caracterizat rezultatele din economie înregistrate în primele două luni ale anului, rezultatele, în general, bune, dar și rămânerile în urmă; apoi, a indicat sarcini cu duiumul, pe ramuri, pe subramuri și chiar pe întreprinderi cu sublinierea importanței unor obiective legate de indicatorii principali de Plan. A terminat cu urări de succes în întreaga activitate pe anul în curs. Asistența, care a aplaudat și scandat cam la fiecare 6-7 minute, s-a ridicat în picioare și a reluat, uralele și scandările.

Cu profesionalism, ziariștii de la „Scânteia” au redus întreaga cuvântare la câțiva „bumbi”:

„• Acțiuni hotărâte pentru creșterea răspunderii și rolul organelor și organizațiilor de partid în toate sectoarele de activitate, pentru perfecționarea continuă a stilului și metodelor de muncă;

• În toate sectoarele economice, în toate centralele și întreprinderile să se acționeze cu înaltă răspundere, într-un spirit nou, revoluționar, pentru îndeplinirea ritmică, integrală a prevederilor de plan pe luna martie, pe trimestrul I și pe întregul an 1989;
• Producția destinată exportului – realizată cu prioritate, la nivel înalt calitativ și cu eficiență sporită;
• Înfăptuirea programelor de organizare științifică și de modernizare a producției, pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii – obiectiv fundamental al economiei în etapa actuală;
• În centrul preocupărilor tuturor colectivelor – sporirea continuă a productivității muncii, reducerea substanțială a cheltuielilor materiale, valorificarea superioară a resurselor energetice și de materii prime, creșterea substanțială a eficienței întregii activități economice;
• Cercetarea științifică – puternic implicată în înfăptuirea programelor de dezvoltare economico-socială a țării;
• Măsuri ferme pentru ridicarea nivelului pregătirii profesionale a muncitorilor și specialiștilor, a tuturor oamenilor muncii!”.

Pentru a ne da seama de dimensiunile reuniunii, precizez că relatarea din presa tipărită a ocupat cinci mari pagini de ziar. Alături de cuvântarea lui N.C. au fost publicate rezumate ale dezbaterilor din cele șase Consilii de coordonare a activității pe ramuri (toate după același tipic, deosebirile găsindu-le doar în denumirea ramurilor și în „obiectul muncii” lor). Două pagini au fost rezervate dezbaterilor din finalul consfătuirii în prezența Cuplului prezidențial.

După primele 15-20 de minute de la începerea consfătuirii, Elena Ceaușescu picotea, ceea ce a provocat greutăți suplimentare operatorilor de film, în vreme ce Nicolae Ceaușescu se foia tot timpul, răsfoia maldărul de dosare, nu-i asculta pe vorbitori, urmărea ce fac echipele noastre, cele de la Studioul „Alexandru Sahia” și fotografii de la AGERPRES.

Înainte de discursul liderului suprem, luaseră cuvântul membri ai Guvernului, conducători de centrale industriale și întreprinderi, prim-secretari ai unor Comitete județene de partid. În total, 16 oratori.

Toate discursurile arătau aidoma. La început, temenelele adresate celor doi, Nicolae și Elena Ceaușescu. În continuare, un scurt raport de activitate pentru domeniile pe care le reprezenta fiecare, un raport care se deschidea cu prezentarea realizărilor, continua cu autocritica privind lipsurile înregistrate, iar în final angajamente mobilizatoare. De fapt, nu acestea încheiau speech-ul, ci – din nou – temenelele de rigoare.

S-ar putea spune mai mult despre inutilitatea unor asemenea consfătuiri numite și „de lucru”. Dar mă opresc aici. Nu știu dacă există definiție mai bună pentru consumarea timpului în pierdere consistentă și repetată.