Primul tur al alegerilor prezidenţiale va avea loc în data de 24 noiembrie, iar al doilea tur în data de 8 decembrie. Alegerile parlamentare au loc la 1 decembrie

1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Grijile din prezent, grevate de trecut și înmulțite de viitorul înnegurat

3 – 9 iunie

DEZBATERI TEORETCE PE TERENUL INCERTITUDINILOR. Nu știu cât de mult l-ar interesa pe cititor o desfășurare mai amplă a considerațiilor de ordin ideologico-doctrinar pe tema Tezelor din 1989, însă – cum se va vedea – nu există temeiuri pentru a se aprecia dacă și când au avut sau n-au avut ecoul dorit, mai ales în condițiile vieții de zi cu zi a nefericitei populații a țării. Cert este că la ședința de lucru din 9 iunie 1989 consacrată anteproiectului Tezelor elaborat în pregătirea Congresului al IV-a al PCR, urma ca acest document să fie definitivat. Așa se explică, în bună măsură, insistența cu care N.C. apăra „socialismul de toate impuritățile posibile și imposibile”.

În ceea ce privește această ședință, remarc, înainte de toate, absența Elenei Ceaușescu (ocupată cu organizarea manifestărilor dedicate Centenarului eminescian). Au fost prezenți Constantin Olteanu, Silviu Curticeanu, Dumitru Popescu-Dumnezeu, Constantin Mitea, Mihail Florescu. Criteriul de selecție a participanților era, probabil, bivalent. În cazul lui Constantin Olteanu a contat formația lui de istoric, dar și funcția de membru al CPEx și al Secretariatului CC al PCR; în ceea ce-i privește pe Silviu Curticeanu, Dumitru Popescu-Dumnezeu și Constantin Mitea prevala experiența lor vastă în scrierea textelor citite și/sau semnate de N.C., precum și în „stilizarea” discursurilor rostite de el „la liber”. Mihail Florescu l-a înlocuit pe Ion Ursu, care era indisponibil.

Nu cred că trebuie să mai demonstrez că – pe față și în subtext – Tezele se constituiau într-un „vibrant omagiu adus «Geniului Carpaților»”, indiferent de subiectele tratate. N.C. s-a făcut, ca de obicei, că nu observă excesul de elogii la adresa lui și a trecut în revistă mai multe prevederi, pe pagini, începând cu… „retragerea Administrației și Armatei Romane din Dacia”, continuând cu „domnia lui Mihai Viteazu”, „jugul otoman”, „crearea Statului Național Unitar, în 1918”, încheind cu… „Congresul al IX-lea al PCR” și cu „marile realizări ale Epocii de Aur”. Nu i-a plăcut deloc concluzia la acest capitol și, în consecință, a cerut să fie „mai bună, mai largă”. Apoi, la p. 30, nu i-a sunat „bine” ultimul paragraf, deoarece nu condamna suficient de ferm racilele capitalismului. A trecut, apoi, la „asigurarea științifică a consumului alimentar și a bunurilor de consum”, tot în comparație (zice-se) cu lumea capitalistă. În continuare, poate chiar sub influența evenimentelor din China, a remarcat:

 

Aici trebuie să subliniem rolul Armatei în apărarea cuceririlor revoluționare, a socialismului, cât și participarea întregului popor în apărarea țării, rolul pe care îl au, împreună cu Armata, gărzile muncitorești și unitățile de pregătire militară (a tineretului – T.B.), pornind de la faptul că cauza socialismului, apărarea independenței și integrității țării constituie cauza întregii națiuni.

 

A ținut să se mai precizeze:

 

Atâta timp cât vor exista clase și grupuri sociale, într-o formă sau alta, se manifestă și anumite aspecte ale luptei de clasă, la aceasta adăugându-se existența imperialismului, reacțiunii care, pe diferite căi, desfășoară o activitate intensă împotriva socialismului, și trebuie să spunem că atâta timp cât vor exista imperialismul și capitalismul se vor manifesta, sub diferite forme, și lupta de clasă și că amestecul și intervențiile din afară vor constitui permanent un pericol real!”.

 

Tot sub influența factorilor externi a cerut să se formuleze explicit că: „Teza revenirii la un sistem pluripartit este greșită”, iar din text „să se scoată problema cu dispariția partidului”.

 

Problema cu dispariția partidului s-o scoatem de fapt de aici și să menționăm că organizarea în diferite forme a maselor, a poporului trebuie să existe întotdeauna și aici se vor transforma rolul și activitatea partidului, care va determina existența permanentă a unor concepții revoluționare despre lume și viață. Partidul nu va dispare niciodată(sublinierea mea – T.B.) Toți vorbesc de Teza dezideologizării, care înseamnă de fapt capitularea și renunțarea la lupta de clasă, renunțarea la concepțiile socialismului.

 

În faza finală a observațiilor, a revenit la o altă temă obsesivă:

 

A vorbi de perfecționarea socialismului nu înseamnă să privești înapoi, ci înainte! Nu la formele vechi, perimate, nu spre capitalism, ci spre formele superioare, noi, de proprietate, de muncă, de prietenie, de conviețuire socialistă, de etică! În spiritul acesta trebuie tratat și pe urmă să facem o încheiere mai frumoasă, cel puțin cum a fost la al XIII-lea Congres”.

 

Cu aceasta s-a încheiat ședința.

 

ÎN POLONIA, „JOCURILE ERAU FINALE”. Încă din seara zilei de 8 iunie 1989 am aflat din informațiile transmise de agențiile de presă rezultatele oficiale (definitive) ale alegerilor din Polonia, desfășurate, în primul tur, cu patru zile înainte. Peste tot pe Mapamond, întârzierea difuzării Comunicatului Comisiei Electorale Centrale a fost pusă pe seama a tot felul de manevre ale guvernanților de a mai îndulci puțin pilula deosebit de amară reprezentată de rezultatele neoficiale transmise la 5 iunie (m-am referit la acestea într-un episod anterior). S-a dovedit, însă, că întârzierea fusese provocată de dificultăți – să le spun – obiective. Așa-zisele consultări electorale precedente nu permiseseră acumulări de experiențe specifice alegerilor libere. Începând cu secțiile de votare, apoi cu consemnarea rezultatelor pe localități, pe alte entități administrativ-teritoriale, Comisiile s-au descurcat greu cu numărarea și centralizarea voturilor, în foarte multe cazuri efectuându-se verificări suplimentare în vederea evitării erorilor intenționate sau nevinovate.

Rezultatele finale ale celui de-al doilea tu de scrutin confirmau dezastrul absolut al Puterii.

Din 460 de deputați cât prevedea Constituția Poloniei pentru completarea Parlamentului au mai obținut voturile electoratului 165 de candidați, din care 160 reprezentanți ai „Solidarității”. Din cei cinci candidați ai coaliției guvernamentale, au fost aleși doar doi.

Niciunul dintre membrii Biroului Politic al CC al PMUP și ai guvernului înscriși pe lista națională nu a întrunit numărul minim de voturi (50%), necesar pentru a fi ales în Seim.

Întrucât legea electorală nu prevedea un al doilea tur de scrutin pentru ocuparea locurilor rămase vacante în Seim, prin eșecul candidaților de pe lista națională, Comisia de reconciliere, întrunită în cursul zilei de 8 iunie, urma să decidă în legătură cu cele 33 de locuri rămase vacante. În final, din cele 100 de mandate din Senat, 92 au fost obținute de candidații „Solidarității”.

 

ÎN ATENȚIA ÎNTREGII LUMI (MINUS ROMÂNIA). La ora 8 dimineața, în ziua de 9 iunie, dispeceratul schimburilor de actualități de la Praga (care ținea legitim ca toate Televiziunile membre ale INTERVIZIUNII și EUROVIZIUNII) ne-a anunțat că se vor organiza câteva ediții suplimentare consacrate, în principal, rezultatelor alegerilor din Polonia și începerii unui turneu oficial, chiar în aceeași zi, a generalului Jaruzelski  în câteva țări din Vestul Europei. Toată presa lumii era concentrată pe „cazul polonez”.

Am urmărit, firește, ceea ce s-a transmis, în special, de la Varșovia și de la Bruxelles. O cantitate uriașă de materiale, începând cu știri filmate, continuând cu documentare pentru a se termina cu extrem de numeroasele declarații, totul ni se înfățișa ca o zonă de interes public la nivel maxim, la scară globală. Ce aveam să alegem noi, cei de la Actualități, din tot acest material publicistic? Nimic! Ni s-a interzis să difuzăm știri din și despre Polonia până la noi dispoziții. Care dispoziții au venit după… câteva zile. Dar la această temă va fi necesar să revin.

Pentru a ne da seama de dimensiunile și importanța vizitei șefului statului polonez în Belgia (prima etapă a turneului), cred, că este concludent să prezint, pe scurt, programul prevăzut pentru 9 iunie 1989.

La început, Jaruzelski a fost primit de Regele Baudouin, după care au avut loc discuții cu premierul Wilfried Martens. Oaspetele a prezentat actuala situație social-economică a RP Polone, discuția concentrându-se pe identificarea unor noi posibilități de cooperare bilaterală.

A fost, de asemenea, abordată și problematica politico-militară în lumina propunerilor formulate de președintele american G. Bush la recenta întâlnire NATO. (29-30 mai 1989).

În toastul rostit la dineul oferit în cinstea delegației poloneze. Premierul belgian a relevat atenția cu care țara sa, ca de altfel întreaga opinie publică mondială, urmărește evoluția democratică a Poloniei:

 

În ceea ce mă privește vă vom susține inițiativele pe toate planurile și în toate domeniile în care avem posibilitatea s-o facem. Vom continua să acordăm atenție dezvoltării cooperării bilaterale în domeniile industrial, economic și financiar”.

 

  1. Jaruzelski a subliniat în toastul său că dialogul politic între statele europene aparținând unor sistee social-politice diferite a demarat în anii ’50, prin contribuția Belgiei și Poloniei.

 

Dialogul care s-a dovedit a fi și este și în prezent fructuos servește cauzei păcii în Europa”.

 

Generalul Jaruzelski a avut, de asemenea, o întâlnire cu Jacques Delors, președintele Comisiei CEE, ocazie cu care au fost analizate posibilitățile de adâncire a relațiilor Poloniei cu Piața Comună, problemele legate de sistemul generalizat de preferințe vamale acordat de CEE.

În seara aceleiași zile, la invitația Institutului Regal pentru Afaceri Externe, W. Jaruzelski a prezentat o expunere intitulată „O Polonie în schimbare într-o Europă în schimbare”. El a spus, printre altele:

 

Alegerile au reflectat o nouă hartă politică a Poloniei. Este mai puțin important rezultatul obținut la alegeri de PMUP și pentru partenerii săi din coaliție. Cel mai important lucru este că ne-am decis să ne asumăm acest risc electoral – menționând continuitatea structurilor statului, fiind conștienți de consecințele posibile”.

 

Or, consecințele se aflau în centrul atenției (inclusiv la București). Era limpede că PMUP nu mai putea forma singur Guvernul, după cum nu încăpea urmă de îndoială că „socialismul polonez” chiar reformat nu era, la niciun capitol compatibil cu Programul „Solidarității”. Raportul de forțe nu era determinat doar de rezultatele alegerilor, ci – în foarte mare măsură – de pozițiile reale ale celor două blocuri în administrația publică, în economie, în Armată, în Serviciile Secrete etc. Ceea ce se întâmpla în Polonia, în premieră mondială, nu putea să nu aibă efecte puternice în întreaga lume, dar mai ales în țările „sistemului mondial socialist”.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *