1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Imprevizibilele resurse ale erorilor de evaluare și de anticipare

9 – 15 octombrie

„PE ANSAMBLU, SUNTEM OARECUM SATISFĂCUȚI”. Așa și-a început N.C. „speach-ul” la cel dintâi punct al ordinii de zi a ședinței CPEx din 12 octombrie 1989: „Raportul privind îndeplinirea planului de producție industrială, export și investiții în prima decadă a lunii octombrie și măsurile pentru realizarea integrală a planului pe luna octombrie și trimestrul IV.” Pe loc, dintr-o privire, a constatat că, la export, „avem o rămânere în urmă foarte mare”, ceea ce l-a determinat să ia, pe rând, ministerele și , aproape invariabil, formula concluzia: „Nu se poate merge mai departe așa, trebuie să vă puneți pe treabă foarte serios!”. Alterna aceste vorbe cu „nu vom admite niciun fel de justificări”, cu „nu se mai poate admite una ca asta!”. E ciudat că nu se plictisea să tot repete aceleași sintagme și fraze. Cât despre cei vizați, ce să mai spun? Aveau, cum se zice, „pielea tăbăcită”. În intervenția finală la acest punct de pe ordinea de zi, N.C. a repetat fix de 16 ori că „exportul este problema 1”, iar în afară de constatări și amenințări n-a spus ceva nou.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Eu m-am referit la aceste probleme și trebuie să facem ca să realizăm planul până la Congres (adică, în următoarele 44 de zile să se recupereze restanțele de la începutul anului și, în plus, să se îndeplinească prevederile curente pentru exporturi într-un interval de o lună și jumătate – T.B.) și, de mâine și în adunările din întreprinderi ale oamenilor muncii – care încep la 15 octombrie, adică luni – problema aceasta să fie problema numărul 1 în cadrul discuțiilor, dar și problema eficienței economice, problema lichidării, în general, a stocurilor, rentabilității. Acestea să nu fie o «problemă între altele», ci problema principală. Și cu aceasta am terminat cu această problemă.”

Punctele 2 și 3 de pe ordinea de zi se refereau la convocarea Plenarei CC al PCR și a Marii Adunări Naționale. A apreciat că este necesară organizarea unei Plenare a CC al PCR pe problemele activității politico-ideologice. Principalul argument consta în „lămurirea și înțelegerea a ceea ce se întâmpla în cele mai multe țări socialiste, adică în combaterea activităților contrarevoluționare, sprijinite de cercurile reacționare imperialiste”. Ca să se asigure că toți cei prezenți „bag bine la cap” despre ce era vorba, a continuat:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Trebuie să lămurim clar, să înarmăm Partidul, întregul popor, cu înțelegerea foarte clară a acestor probleme. De aceea, apare necesar să organizăm această Plenară (era vorba despre convocarea Plenarei CC al PCR – T.B.)  înainte de Congres, tocmai în pregătirea Congresului, în continuarea Conferințelor din întreprinderi și Conferințelor județene încât delegații care vin la Congres să gândească, să aibă o înțelegere clară asupra acestor probleme.”

O INFORMARE CARE CONFUNDA DORINȚELE CU ADEVĂRATELE STĂRI DE FAPT ȘI DE SPIRIT. Imediat a trecut la punctul 4 de pe ordinea de zi, de fapt, cel în jurul căruia se „organiza” întreaga mașinărie a propriilor lui gânduri, a propriilor lui iluzii. Avea să prezinte o informare „despre întâlnirile prilejuite de festivitățile de la Berlin dedicate celei de-a 40-a aniversări a întemeierii Republicii Democrate Germane”.

Redau, pe larg, ceea ce a spus pe tema enunțată cu precizarea că și la punctul 5 – care se referea la vizita lui Yasser Arafat la București (transformată într-un „eveniment” când, în realitate, liderul palestinian se afla în România de câteva ori pe an) – tot „cauza socialismului” a revenit deseori. Înainte de parcurgerea textului cu pricina propun cititorului ca, la fiecare referire a lui N.C. la RDG, să-și reamintească un anume fapt: respectivele considerații au fost expuse cu numai 28 de zile înainte de căderea Zidului Berlinului. 28 de zile!

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Din presă (care „presă”? „Presa română”? – T.B.), tovarăși, cunoașteți cum s-au desfășurat lucrurile. Ce aș dori eu să subliniez este că, în general, întreaga sărbătorire s-a desfășurat într-o atmosferă foarte bună (sublinierea mea – T.B.). Manifestările care au avut loc pe 6 octombrie, seara, ale tineretului, care au durat aproape trei ore, au fost foarte combative. Sigur, parada militară este paradă militară – dar eu nu mă refer acum la aceasta.

Republica Democrată Germană are realizări mari și, de fapt, ocupă locul 10 în rândul țărilor dezvoltate. Poziția partidului și guvernului este o poziție fermă, clară, în apărarea socialismului, în dezvoltarea construcției socialiste, împotriva politicii revanșarde din Republica Federală Germania și împotriva oricărui amestec în treburile interne.

Ați citit din cuvântarea lui Honecker. Am avut o întâlnire și o discuție foarte bună cu Honecker, dar am discutat și cu alți tovarăși din conducerea partidului. Și, în general, am constatat o poziție foarte bună și foarte fermă în toate problemele și o deplină unitate în problemele construcției socialiste, în problemele generale internaționale. Din comunicat sau din informarea în presă s-a făcut o scurtă sinteză.

Sigur, noi trebuie să dăm în comunicatul nostru o înaltă apreciere acestei sărbătoriri, a marilor realizări obținute de Republica Democrată Germană și o poziție fermă în construcția socialismului în lupta pentru dezarmare, pentru pace, pentru dezvoltarea colaborării și solidarității țărilor socialiste, a partidelor comuniste, în spiritul celor ce sunt cuprinse în comunicat.

De asemenea, am avut cu vietnamezii o întâlnire foarte bună și comunicatul este foarte bun. Ei au o poziție foarte fermă și sunt foarte serios și ei preocupați de stările de lucruri existente. În comunicat, de asemenea, să se reflecte acest lucru.

Ați văzut, am avut o întâlnire cu Jivkov, cu conducătorul partidului din Yemen. De asemenea, și ei sunt printre țările care doresc să meargă pe calea socialismului și, totuși, sunt preocupați și au o poziție fermă în apărarea socialismului, împotriva oricăror intervenții imperialiste.

În comunicat, ați văzut, am discutat – așa, în treacăt – pentru că timpul nu ne-a permis și cu restul delegaților din țările socialiste și cu chinezii, și cu coreenii. De asemenea, cu mongolii, cu cehii, inclusiv cu președintele Ungariei. Repet, am avut discuții, însă, acestea nu în cadrul unor întâlniri speciale, ci în cadrul obișnuit. Sigur, și cu Gorbaciov am avut discuții, nu însă o întâlnire, și cu polonezii am avut discuții.

Pe ansamblu, pozițiile noastre sunt, în general, apreciate în mod deosebit în marea majoritate a țărilor. Deci, se poate spune că, cu prilejul vizitei și participării la aceste festivități, și discuțiile au fost bune și au înțeles necesitatea de a se intensifica colaborarea cu țările socialiste, cu partidele comuniste, dar a lua poziție fermă față de orice acțiune a cercurilor reacționare, imperialiste, de amestec, de destabilizare a țărilor socialiste.

În acest cadru, aș dori să mă refer la faptul că, după încheierea festivităților, din nou, cercurile reacționare au organizat unele manifestări împotriva Republicii Democrate Germane. Sigur, acolo este o situație – anual 7-8 milioane de oameni din R.D. Germană merg în vizită în RF Germania. Practic, ei spun că este zid. Dar nu există niciun zid și din RF Germania merg în RD Germană milioane de oameni și, deci, au găsit prilejul să organizeze unele manifestări cu caracter reacționar care au fost puse la punct, au fost luate măsuri.”

Cum s-a observat, am recurs doar la o singură subliniere pe text, deoarece fiecare cuvânt, fiecare sintagmă, fiecare frază prezintă un interes major, ca și în alte cazuri semnalate în serialul de față. Cât privește fondul, apare destul de clar că tot ceea ce a văzut și înțeles corespundeau realităților, evoluțiilor, tendințelor într-o măsură infimă (nu folosesc alte evaluări, ceva mai potrivite „subiectului”), am ocolit gravele derapaje gramaticale și logice din intervențiile lui N.C., întrucât am dorit și doresc să mă refer, cu precădere, la fondul chestiunilor pe care Tovarășul le-a abordat cu o perseverență aproape maladivă.

În cuvântarea redată înainte se poate identifica una dintre cele mai mari distanțări (nu vreau să scriu nici aici un cuvânt pe deplin justificat) față de realități, mai ales prin eludarea esenței unor evenimente cruciale. Pentru că era imposibil ca N.C. să nu fi priceput că intervenise un deosebit de important punct de inflexiune în „destinele socialismului mondial”.