1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. În căutarea circumstanțelor atenuante

19 – 25 august

IPOSTAZE ALE „COMERȚULUI” CU ILUZII. Trebuie să mai precizez că manifestările centrale dedicate celei de-a 45-a aniversări a zilei de 23 August au fost programate pentru un interval de cel puțin o săptămână, ceea ce a presupus un mare efort din partea Redacției de actualități a TVR în vederea cuprinderii diverselor evenimente aniversative. Dintre toate aceste manifestări, probleme deosebite de imagine și de text au ridicat momentele din 21 august, în special vizita lui Nicolae și Elena Ceaușescu la „Expoziția republicană de creație tehnico-științifică, literar-artistică, de artă plastică, dedicată finalului celei de-a șaptea ediții a Festivalului «Cântarea României»”.

Amenajată în grabă, expoziția a conținut foarte multe „făcături” care se cereau evitate de cameramani, dar în aceste condiții nu dispuneam de suficient film pentru textul kilometric furnizat de AGERPRES. Bunăoară, standurile la care erau expuse Operele Tovarășului și Tovarășei se amplasaseră într-un loc slab luminat, iar „feștilele” din dotarea TVR nu erau suficient de puternice (ca efect al indicației exprese date de N.C. și E.C. de a reduce numărul de wați deoarece îi „orbeau” respectivele instrumente). Bineînțeles, pe tema acestor Opere se „compusese” un text enorm, mai cu seamă în legătură cu edițiile tipărite în limbi străine, chipurile toate în străinătate. De fapt, așa cum avea să mărturisească direct și personal, în anul 2003, fostul lider Ștefan Andrei, cu greu se găseau edituri străine dispuse să publice asemenea lucrări, chit că, pentru cointeresarea lor (a editurilor), fuseseră alocate – prin intermediul fondurilor secrete ale Securității – sume deloc neglijabile.

În general, ceea ce cuprindea uriașa expoziție, în componentele ei atât de eterogene, avea o slabă legătură cu adevăratele stări de fapt din țară. Pe ici, pe colo, mai ales în sectoarele dedicate „creației tehnico-științifice” se aflau aparate și echipamente (îndeosebi învechite, dar bine lustruite și vopsite proaspăt) despre care se spunea că reprezintă „ultimul răcnet” al cercetării autohtone în diferite domenii, în special (se putea altfel?) în chimie. Spațiile erau acoperite cu multe panouri pe care – alături de uriașe fotografii – se prezentau diferite statistici.

Mi-a atras atenția panoul care se referea la nu mai puțin de 300.000 de idei novatoare puse în practică numai în perioada celei de-a șaptea ediții a Festivalului „Cântarea României”. Pe un alt panou era scris, negru pe alb, că în aceeași ediție fuseseră emise nu mai puțin de 13.000 brevete de invenții. Or, de la OSIM știam că, în medie, pe an, se emiteau cel mult o mie de asemenea documente oficiale, bazate pe îndeplinirea unor criterii exigente, conform standardelor internaționale. Nu mai descriu alte compartimente ale expoziției, întrucât erau „o apă și-un pământ”.

CONTRAPUNCT. Cum era de așteptat, emisiunile în limba română ale posturilor de radio din Occident, televiziunile, presa cotidiană, săptămânală și lunară din numeroase țări, mai ales cea din „sistemul mondial socialist” au acordat spații largi unor comentarii referitoare la evaluările de la București privind Actul de la 23 August 1944, în contextul aprecierilor lui Nicolae Ceaușescu privind schimbările din URSS și din alte state est-europene. Aspectele controversate au fost aduse în prim-plan, ceea ce nu-i convenea lui N.C., deoarece se recurgea – des și cu deplin temei – la tot felul de comparații care îi erau net nefavorabile. În aceste condiții, cu prilejul discutării proiectului de Teze pentru Congresul al XIV-lea, a operat modificări în textul aprobat în iulie, astfel încât să nu conțină vreun motiv pentru întreținerea, în continuare, a confruntărilor pe teme istorice, precum și a celor privind aspecte de strictă actualitate. Iată textul, din Teze, rezultat din operațiunea de cosmetizare, de ascundere a adevăratelor lui intenții.

„Partidul Comunist Român, cadrele sale de bază, în rândurile cărora s-a afirmat puternic personalitatea eroică a tovarășului Nicolae Ceaușescu, a organizat și condus cu strălucire poporul român la victoria revoluției de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă, din August 1944, care a marcat un moment epocal în istoria României, a deschis calea unor uriașe transformări revoluționare, a lichidării exploatării și asupririi, a instaurării puterii clasei muncitoare, a întregului popor.

Victoria Revoluției de eliberare socială și națională (observați modificarea ordinii noțiunilor de „național” și „social” – T.B.), trecerea la construirea societății noi, socialiste în România constituie expresia cerințelor legice ale dezvoltării sociale, rezultatul procesului istoric obiectiv al succesiuni modurilor de producție, determinat de dialectica progresului social, de necesitatea concordanței dintre dezvoltarea forțelor de producție și caracterul relațiilor de producție, reprezintă o încununare a îndelungatei lupte revoluționare, desfășurată de clasa muncitoare, sub conducerea partidului comunist, este opera istorică a întregului popor.”