1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. În căutarea perfecțiunii, se agravau vulnerabilitățile

20 – 26 noiembrie

METODOLOGIE ȘI MITOLOGIE. Deși episodul de față deschide intervalul care începe cu 20 noiembrie, sunt dator cititorului cu unele rememorări care privesc zilele de Sâmbătă, 18, și duminică. 19 noiembrie, zile de muncă intensă pentru N.C. și E.C. În afară de participarea la Plenara CC al PCR (care a durat numai 25 de minute), ambii au condus în cele două zile, împreună, șase ședințe, iar separat, alte patru. Nu am găsit stenogramele aferente, poate chiar nici nu s-au consemnat discuțiile, însă, cert este faptul – confirmat și de colegii care erau de permanență la sediul CC al PCR – că șefii din Secția de Propagandă și Presă, Ilie Matei (nou promovat) și Constantin Mitea, au fost solicitați deseori să coboare la „Săliță” sau la Cabinetele 1 și 2.

Dacă ținem seama de indicațiile pe care le-am primit, una dintre preocupările centrale a constituit-o găsirea și folosirea de modalități cât mai eficiente propagandistic prin care să se șteargă imaginea net nefavorabilă, în primul rând a lui Nicolae și Elenei Ceaușescu, pe plan internațional. Ni s-a cerut „să punem în valoare” până și cele mai „subțiri” informații care lăudau liderul suprem român și soția lui (mai ales în calitate de savantă), precum și cele care apreciau pozitiv realitățile românești. În acest context, rețin marea supărare provocată de faptul că delegațiile străine erau conduse nu de liderii partidelor comuniste și muncitorești, precum și ai formațiunilor politice ale țărilor în curs de dezvoltare, ci de personaje de rangurile II și III: niciun șef mai acătării nu a răspuns la invitațiile adresate, personal, de Nicolae Ceaușescu. În același timp, diplomații din 12 state membre ale Comunității Economice Europene (viitoarea UE), acreditați la București, au boicotat Congresul în semn de protest față de violarea drepturilor omului în România. O decizie similară a adoptat și Ambasada SUA din țara noastră. În schimb, au fost de față mulți străini, gazetari, în special de la posturile de radio și televiziune din Occident, mai numeroși ca oricând la congresele precedente.

Primeam și alte semnale referitoare la activitățile febrile ale „conducerii superioare a partidului și statului”. Așa de exemplu, personalul de la serviciile tehnice din RTV s-a trezit duminică, pe la amiază, cu familia prezidențială la Sala Palatului, unde colegii noștri trebăluiau la instalațiile necesare pentru transmisiile directe. A fost o inspecție în toată regula. Din ceea ce auziseră, o temă deosebit de preocupantă a constituit-o fundalul celebrei scene. Reamintesc că la Congresul al IX-lea se optase pentru efigiile „clasicilor” Marx, Engels, Lenin. La cele trei congrese următoare s-a pus doar denumirea respectivelor foruri sub stema partidului. În acea duminică (19 noiembrie 1989) s-au examinat mai multe variante, iar până la urmă s-a găsit de cuviință să se pună Stema RSR și să se adauge „Congresul marilor victorii socialiste”. Înlocuirea Stemei partidului (cu secera și ciocanul de inspirație sovietică) cu Stema RSR a fost determinată de dorința de a se sublinia adeziunea întregului popor la politica PCR. De asemenea, s-a discutat despre amplasarea meselor pentru prezidiu, mai ales despre locurile unde să fie așezați delegații străini și cei care făceau parte din CPEx.

Tot din relatările tehnicienilor care instalau aparatura în Palatul Consiliului de Stat (Palatul Regal) am aflat că s-a analizat, în special, amplasarea microfoanelor în vederea primirii delegațiilor de peste hotare.

Incontestabil, îndelungata activitate birocratică (nu neapărat în sens peiorativ) i-a permis lui Nicolae Ceaușescu să devină meticulos, chiar pedant uneori, să-și impună sieși și altora un „stil” de muncă „ordonat”, marcat de o viziune strategică și o tactică integrate, în pofida faptului că mai multe componente, pe fond, nu erau dezirabile. În tot ceea ce au reprezentat preliminariile la lucrările Congresului al XIV-lea al PCR s-a implicat până și în cele mai neînsemnate detalii, inclusiv cele de ordin – să le zi – logistice. Consemnez, așa, pentru amuzament și nu prea, Nota trimisă și aprobată de N.C., Notă semnată de un înalt activist de la Cancelaria CC al PCR, Gheorghe Iamandi, prin care se preciza că vor fi utilizate 1.000 de topuri de hârtie pentru multiplicat, alte 50 topuri de hârtie de scris, plus încă 50 pentru hotărâri, 2.400 de mape de diverse modele, 300 de blocnotes-uri pentru secretari, stenografi și alt personal auxiliar; 6.500 de plicuri de diferite mărimi, 75 de cutii de indigo, 200 de panglici pentru mașinile de scris cu litere mari, 5 kilograme cleme nichelate mici, 25 de kilograme de hârtie de ambalaj și multe altele.

CINE ȘI CUM A PĂZIT… BOSTĂNĂRIA? Pentru a oferi o imagine concludentă a stărilor de spirit care defineau pregătirile pentru Congres, cred că nu este lipsit de interes să prezint, într-o formă concentrată, Planul de măsuri cu numele de cod „FORUM ʼ89” al Securității, elaborat prin contribuțiile tuturor structurilor DSS și aprobat de generalul Iulian Vlad. Este vorba despre un document amplu, redactat într-o manieră specifică, al cărui obiectiv principal viza prevenirea oricăror acțiuni (începând cu identificarea intențiilor) care ar fi perturbat „istoricul eveniment”, ceea ce impunea un drastic control atotcuprinzător atât asupra cetățenilor români, cât și a străinilor aflați în țara noastră. Acest control era definit astfel:

„Să fie deplin și permanent asupra întregii problematici din competență, asigurându-se obținerea unui flux continuu de informații, previzionarea eventualelor intenții sau acțiuni ostile și neutralizarea imediată a acestora. Cunoașterea și contracararea oricăror planuri de acțiuni dușmănoase puse la cale din exterior, atât de servicii de spionaj, organizații, grupuri sau elemente ostile, cât și de cercuri politice și organisme guvernamentale”.

Se stabileau măsuri pentru fiecare structură informativ-operativă a DSS. Bunăoară, se stipula:

„Direcția I (care se „ocupa” și de presă, inclusiv RTV – T.B.) și compartimentele corespondente din teritoriu vor intensifica măsurile specifice pentru cunoașterea temeinică a stării de spirit în rândul populației, vor instrui rețeaua informativă pentru a semnala operativ orice intenții de provocare a unor acțiuni ostile în sectoarele date în responsabilitate, asigurându-se controlul complet și eficient asupra elementelor suspecte pretabile la asemenea acțiuni, asupra rudelor și legăturilor din țară ale fugarilor. Atenție deosebită se va acorda elementelor cuprinse în baza de lucru, cu prioritate asupra elementelor fanatice care emit idei contestatar-protestatare, ori cu opoziție ostilă, precum în rândul naționalist-iredentiștilor, foștilor legionari sau condamnații pentru infracțiuni contra securității statului, precum și a tuturor celorlalte categorii de persoane pretabile la acțiuni dușmănoase, cu sau fără antecedente politice ori penale reacționare”.

La rândul lui, Serviciul «D», de dezinformare al Securității primea sarcina „să întreprindă, în conlucrare cu celelalte unități, măsuri pentru organizarea și desfășurarea unor activități de dezinformare și combatere a eventualelor zvonuri și comentariilor nefavorabile, cu prioritate a acțiunilor reacționare din exterior, a cercurilor și organizațiilor ostile”.

Un loc „privilegiat” se acorda ziariștilor străini, atât celor veniți special în România pentru a relata despre Congresul PCR, cât și celor care aveau acreditări permanente. Erau urmăriți tot timpul în camerele lor din hoteluri și li se interceptau convorbirile. Măsurile aveau un caracter diferențiat, așa cum rezultă și din misiunile precizate pe „căprării”.

„Vor fi supravegheați și urmăriți informativ, cu prioritate, corespondenții de presă, radio și televiziune străinii, cunoscuți deja cu o poziție ostilă, care, după vizite anterioare în țara noastră, au publicat articole sau reportaje prin care au denaturat și denigrat realitățile românești.

De asemenea, se va asigura controlarea prin posibilități specifice a contactelor realizate de publiciștii acreditați pentru acțiune cu diplomați conaționali sau ai altor state aflați la post în țara noastră, cunoscuți că sunt cadre de spionaj ori au preocupări diversioniste, precum și cu alți străini prezenți în Republica Socialistă România în diverse scopuri.

Se vor întreprinde măsuri ferme de descurajare și derutare împotriva ziariștilor care, sub impulsul noilor orientări din țările pe care le reprezintă, vor încerca să desfășoare activități neavenite, cum ar fi sondajele de opinie la populație, constituirea de canale de difuzare a unor materiale necorespunzătoare”.

Cum se vede, Securitatea lua în calcul situații diverse, așteptându-se la ceea ce putea să-i fie mai rău în exercitarea rolului ei real de „braț înarmat al partidului” gata oricând să acționeze, prin toate mijloacele, pentru apărarea Cuplului prezidențial în cazul (Doamne ferește!) unor acte ostile (s-a remarcat, cred, de câte ori a fost folosit acest cuvânt), care le-ar fi „umbrit” imaginea, mai ales în „ochii străinătății”. Planul de măsuri „FORUM ʼ89” era parte integrantă a unui complex de activități menite să asigure, fără surprize neplăcute, desfășurarea Congresului al XIV-lea al PCR.