1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. În spatele ușilor capitonate nu se spuneau doar lucruri trăsnite

27 mai – 2 iunie

PE ȘI SUB PREȘ. Era evident, din luările de cuvânt la ședința CPEx din 2 iunie 1989 că tot ceea ce raportaul vorbitorii nu conținea nicio noutate pentru Nicolae Ceaușescu. Știa, uneori, până la detaliu, situația din fiecare ramură a economiei, din fiecare județ. Avea pe masă dosarele aferente și nu rare ori le consulta.

Monotonia ședinței a fost spartă de câteva ori de intervenții care cutezau să spună lucrurilor pe nume în privința „realismului” planurilor (N.C. le spunea să nu recurgă la „amănunte”), după cum unii – pentru a nu indispune „stăpânirea” – evitau mai mult sau mai puțin abil să arate că „răul” venea de sus, de foarte „sus”. Iată – pentru exemplificare – un prim fragment:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Care sunt stocurile în comerțul exterior?

Tov. Ion Pățan (ministrul Finanțelor): Stocurile, în prezent, sunt de aproape un miliard de dolari, tovarășe secretar general.

Tov. Manea Mănescu: Mai precis: 1,300 miliarde.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci avem producție terminată care trebuie să o vindem. Și asta și comerțul trebuie să facă.

Tov. Ion Pățan: Și finanțele.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Sigur! Inclusiv toate ministerele! Trebuie o dată să terminăm. Nimeni în lume nu ține 1,300 miliarde producție terminată și să nu o vândă. Nu se poate una ca asta. Și aici este de vină comerțul și Ministerul de Finanțe. Sigur, în primul rând, ministerele, centralele care trebuie să înțeleagă că autoconducerea, autogestiunea înseamnă să producă, să vândă cât mai iute. Nu se poate vorbi de autoconducere, autogestiune cu asemenea stocuri! De producție, de export! Nu se poate vorbi de autoconducere!

Tov. Ion Pățan: Și în luna aceasta, încă am mai ajuns la 70 de milioane tone.

Tov. Nicolae Ceaușescu: În loc să reducem, creștem. Deci, activitatea de vămuire și toate celelalte s-a desfășurat foarte prost. Și producția, dar și activitatea propriu-zisă de comerț exterior!

Tov. Ion Pățan: Cu toate că am organizat colective, le-am trimis la fiecare județ, nu am reușit decât să mobilizăm vreo 300 de milioane, dar am pus altele la loc. Și ne angajăm că în luna aceasta, împreună cu comerțul exterior și ministerele, trebuie să lichidăm cea mai mare parte din acestea.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Bine (imediat a sărit la altă temă). Ce se întâmplă în investiții? Cum este posibil să fie luna cea mai proastă de până acum, în loc ca luna mai să fie lună de vârf. Ce s-a întâmplat cu dezorganizarea activității de investiții?

Tov. Ion Dincă (prim-viceprim-ministru care se ocupa de investiții): Tovarășe secretar general, avem o nerealizare de 13 miliarde.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Din care 4 miliarde sunt în luna mai.

Tov. Ion Dincă: Așa este. Capacitatea noastră, a economiei naționale, este de circa 30 de miliarde capacitate pe lună, deci 13 miliarde este capacitatea pierdută de lucru în aceste luni. (…)

Tov. Nicolae Ceaușescu: Aveți 16 miliarde numai utilaje în stoc!

Tov. Ion Dincă: Am 800 de milioane.

Tov. Nicolae Ceaușescu: 16 miliarde!

Tov. Ion Dincă: Tovarășe secretar general, permiteți-mi să raportez, am situația lor foarte clară: 10,3 miliarde le am predate, 4,9 miliarde le am în curs de montaj.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Astea sunt! Și cu 900 de milioane.

Tov. Ion Dincă: La acestea vreau să vă raportez următorul lucru: trebuie să găsim o soluție de rezolvare a acestora, pentru că sunt utilaje care le-am comandat și pe care nu le mai punem în investiții.

Tov. Elena Ceaușescu: Cum se poate asta?!

Tov. Ion Dincă: Din acestea – nu vreau să vă rețin – am Anina (care urma să valorifice șisturi bituminoase, ceea ce s-a dovedit a fi fantezie, nu o glorie – T.B.), unde am un volum mare de utilaje și trebuie să le găsim altă destinație, și toate acestea care nu le mai facem. De asemenea, tovarășe secretar general, sunt aproape două cazane făcute, pentru Turceni, de unde am luat acum materialele și facem pentru cazanele grele, pentru că sunt utilaje pe care noi nu le vom mai monta acolo. Deci, sunt 15,1 miliarde. Eu nu vreau să ridic acum problema celor 800 de milioane.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Bine. Astea să le prezentați separat. Dar aveți 15 miliarde, echivalent cu manopera, cu totul reprezintă peste 20 de miliarde.

Tov. Ion Dincă: Cu manopera așa este.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci, nu lipsa de utilaje este aceea care determină nerealizarea planului.

Tov. Ion Dincă: Nu.

Tov. Elena Ceaușescu: Așa o ridică ei.”

SLALOM PRINTRE SUBIECTE ȘI… OBIECTE. În cursul ședinței CPEx din 2 iunie, vorbitorii care încercau (foarte puțini la număr) să „corecteze” unele date și evaluări susținute de N.C. nu erau lăsați în pace până nu recunoșteau că ei au grșeit și că liderul suprem avea dreptate. Au fost, însă, unele excepții.

Gheorghe Pană, pe atunci – după căderi și ridicări nenumărate în funcții – președinte al Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare, a declarat sincer în legătură cu activitatea constructorilor: „Nu le sunt asigurate, tovarășe Ceaușescu, materiile prime necesare decât într-o foarte mică măsură.” N.C. a cerut, de această dată, „amănunte”. Între altele, Gheorghe Pană a arătat că, pentru construcțiile de locuințe și de alte obiective social-culturale, în loc să se livreze 34.000 de tone fier-beton, cât se planificase pentru luna mai 1989, s-au expediat 24.000 de tone. La fel, a precizat că, după cinci luni, cantitățile de materiale pentru construcții au reprezentat mai puțin de 60 la sută din plan. N.C. l-a întrerupt: „Nu vreau discuții! S-a realizat planul? De ce nu luați măsuri pentru realizarea producției?”.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Cum stăm cu cimentul? (știa prea bine „cum stăm”; avea și datele la zi – T.B.).

Tov. Gheorghe Pană: Tovarășe Ceaușescu (să observăm cum i se adresa – T.B.) eu am aici cifrele, dacă vreți să vi le dau.

Tov. Ludovic Fazekaș (viceprim-ministru, ministrul materialelor de construcții): Pentru consiliile populare, conform Decretului, am livrat în cinci luni 124 la sută.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci, ași dat mai mult! Și una din problemele de bază e cimentul, că restul, cărămida trebuie să și le facă fiecare județ. Cu situația din fier beton, oțelul beton, cum stați?

Tov. Ludovic Fazekaș: Foarte slab, vă raportez, e foarte slab.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Ministrul să-mi spună, nu tu.

Tov. Marin Enache (ministrul industriei metalurgice): Pe trimestrul II au primit în plus față de contracte 71 de mii de tone de oțel beton. Tovarășii, însă, vor PC, cu mangan, eu nu am avut.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu, dragă, să se schimbe imediat și să se primească oțelul beton care s-a stabilit. Imediat, mâine îmi prezentați Decretul, să se schimbe. Am spus și CSP-ului și Aprovizionării. Am discutat, Dincă, problema aceasta? De ce nu rezolvați?

Tov. Ion Dincă: Am discutat, tovarășe secretar general, și sunt obligat să vă spun următorul lucru: tot ce discutăm cu tovarășul Enache nu se înfăptuiește și eu port toată răspunderea în fața Comitetului Executiv. Tovarășul Enache nu vă spune adevărul!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Cât oțel beton ai dat, în total?!

Tov. Marin Enache: În total, pe luna mai, vă raportez că am dat la consiliile populare…

Tov. Ion Dincă: 46 la sută din cantitatea de fier beton pe care trebuia s-o dea.

Tov. Gheorghe Pană: A dat 24.000 de tone din 34.000, vă rog să mă credeți că nu vin aci cu povești. Noi discutăm în fiecare zi acest lucru.

Tov. Marin Enache: N-am dat toată cantitatea la consiliile populare. Am dat 24.000 de tone.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Din câtă?

Tov. Marin Enache: Din 34.000 tone. Vă raportez că în această perioadă le dau 15.000 din contracte și 15.000 în plus.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Să-mi prezentați să se asigure în întregime, și-mi prezentați și lista cu cantitatea de oțeluri care o faceți, pe calități. Nimeni nu poate cere ceva.

Tov. Gheorghe Pană: Sunt de acord cu această chestiune, vă rog să mă credeți, tovarășul Dincă știe foarte bine, și tovarășul Enache știe foarte bine, dar când i-am zis să luăm din port cele 10.000 de tone, nu a fost de acord, nu ne-a permis.

Tov. Marin Enache: Din port nu pot să dau că este pentru export de marfă.

Tov. Gheorghe Pană: Atunci, de unde să le luăm?

Tov. Marin Enache: N-am putut să-i dau întreaga cantitate în luna mai.

Tov. Gheorghe Pană: Nu numai în luna mai, dar niciuna din lunile acestui an nu ai dat conform planului, dar nici plan, mai mult de 60 la sută mi-ai dat. Discutăm aici cinstit. Nici măcar în fața conducerii partidului.

Tov. Marin Enache: Nu am putut să dau integral cantitatea de fier beton.

Tov. Constantin Dăscălescu: Nu i-a dat, este așa cum spune tovarășul Pană, Enache nu i-a dat cantitatea de fier beton”.

Episodul următor îl voi dedica exclusiv lungului discurs al lui Nicolae Ceaușescu la ședința CPEx din 2 iunie 1989. Va fi (credeți-mă) interesant.

Sunt sigur că fragmentele prezentate i-au permis cititorului să se lămurească nu numai cum „stăteau lucrurile”, ci și cu maniera în care se discuta la cel mai înalt nivel. Rapoartele care s-au prezentat în continuare n-au făcut altceva decât să confirme că în economie exista o apreciabilă „cantitate” de haos. Întrucât, aproape invariabil, la toate ședințele CPEx care au urmat s-au repetat temele menționate și până  acum, renunț să mai redau fragmente din așa-zisa dezbatere înscrisă la primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii din 2 iunie 1989. În episoadele următoare va fi, totuși, necesar (obligatoriu, chiar) mă refer și la alte teme înscrise pe ordinea de zi a conclavului, mai ales la mult așteptata cuvântare concluzivă a lui Nicolae Ceaușescu.