24 – 30 iunie
SIMPLE COINCIDENȚE. Cititorul a reținut, cu siguranță, că săptămâna din 1989 care începea la 26 iunie urma să fie marcată de lucrările Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, reuniune înscrisă în amplul program al pregătirilor pentru Congresul al XIV-lea. După Plenară, în ziua de 29 iunie, aveau să se reia lucrările sesiunii a 9-a a celei de-a 9-a legislaturi a Marii Adunări Naționale.
Cu totul și cu totul întâmplător, luni, 26 iunie, a fost dată publicității telegrama Comitetului Județean de partid Sibiu, adresată de Nicolae Ceaușescu, telegramă semnată de primul-secretar pe numele lui Nicu Ceaușescu. Se raporta, cu „toată stima și recunoștința”, direct secretarului general al PCR, președintele RSR, îndeplinirea planului producției-marfă industriale pe primul semestru al anului. Avansul câștigat avea să se concretizeze într-o producție-marfă suplimentară în valoare de 750 milioane de lei.
Telegrama detalia domeniile în care se obținuse acest rezultat, în condițiile în care, în majoritatea județelor, se înregistrau serioase rămâneri în urmă. Este interesant de observat că, în telegramă, nu se menționa stadiul îndeplinirii altor indicatori ai producției industriale. Bunăoară, se evita orice referire la indicatorul „producție-marfă, vândută și încasată”. Era posibil să se depășească volumul valoric al producției-marfă fără să se vândă bunurile pe piața internă și pe cea externă și fără să se încaseze sumele aferente. Apoi, era tot atât de verosimil faptul că o producție-marfă suplimentară se putea realiza fără să se respecte sortimentele și nivelul calitativ precizate în contractele cu beneficiarii din țară și cu cei de peste hotare. La fel nu putea fi indiferent dacă producția-marfă era comercializată în moneda națională sau în valută. Asemenea elemente fuseseră eludate, cu măestrie, în telegramă.
Semnalez asemenea detalii de natură – să-i spun – tehnico-economică, deoarece simpla menționare a producției-marfă nu acoperea, nici pe departe, principalele componente ale unor evaluări corecte a rezultatelor obținute de industria din județul Sibiu. Remarca este valabilă începând cu situația din fiecare întreprindere până la scara întregii economii naționale.
De fapt, s-a dorit doar să „iasă în față” județul unde prim-secretar era mezinul familiei Ceaușescu. De altfel, la începutul anului, tot județul Sibiu a fost autorul chemării la întrecerea socialistă pe 1989 cu obiectivele din domeniul industriei. În rezultatul raportat la finalul lunii iunie nu s-au făcut trimiteri la alți indicatori care urmau să fie atinși.
În contextul evocat mai sunt de reținut alte două telegrame adresate liderului suprem. Tot întâmplător, o producție incredibilă de orz a fost obținută de CAP Scornicești, adică în localitatea în care s-a născut Nicolae Ceaușescu, cooperativa condusă mulți ani după înființare de cumnatul Vasile Bărbulescu, promovat, în 1986, secretar al CC al PCR pentru problemele din agricultură. S-a raportat o producție de orz la hectar cu 11.828 kg.
Simultan, a apărut telegrama Comitetului județean de partid Olt care a raportat încheierea recoltării orzului pe întreaga suprafață cultivată. Producția la hectar, pe tot județul, a fost, în medie, de 7.982 kg.
Cred că nu-și au locul comentarii pe tema exemplului oferit de familia prezidențială. Pot doar să adaug că, oriunde și în orice domeniu lucra un membru al acestei familii, era de la sine înțeles că se înregistrau rezultate excepționale.
PUTEREA EXEMPLULUI. Concomitent cu cele trei telegrame, presa a fost „aprovizionată” cu numeroase informații referitoare la unitățile din industrie, agricultură, construcții, cercetarea științifică și din alte domenii care se situaseră în fruntea întrecerii socialiste în primele cinci luni ale anului. Nu se ofereau amănunte, ci se menționau numai entitățile respective și sectorul (ramura, subramura) în care își desfășurau activitatea mass-media (inclusiv Televiziunea) aveau obligația să selecteze unele unități și să aprofundeze căile și mijloacele care le-au permis să ajungă în fruntea întrecerii socialiste la nivel național.
Chiar dacă admitem că era vorba despre succese reale, câteva zeci de unități nu influențau rezultatele altora mii care nu reușeau să îndeplinească planul la niciunul dintre indicatorii de bază. De aici, restanțele, unele considerabile, raportate lui N.C. în documente cu parafa „strict secret”.
Pe ansamblul economiei, de la începutul anului, se făceau simțite deficitul cronic de realism al planurilor și tendința de a „umfla” rezultatele cu scopul iluzoriu, rezumat de ideea că este nu numai necesară, ci și posibilă generalizarea experienței înaintate. Oricât de mare ar fi fost dorința celor care lucrau în entitățile de bază de a obține performanțe tehnico-economice, existau cauze adânci, de natură obiectivă, care făceau imposibilă măcar diminuarea restanțelor.
Am văzut că N.C. modifica arbitrar, de regulă, în sus, indicatorii de plan fără nicio fundamentare adecvată. Sigur, nu este de dorit, într-un serial, asemenea celui de față, o expunere a numeroșilor factori de frânare a ritmurilor și calității creșterii economice. Mă gândesc, în primul rând, la gradul de interes al cititorului față de dezvoltarea și aprofundarea unor astfel de teme. Date fiind, însă, cauzele reale ale crizei care afecta majoritatea covârșitoare a cetățenilor țării, nu pot să nu menționez că o parte a adevăratelor stări de fapt era semnalată ierarhic, inclusiv de Securitate, astfel încât existau premise pentru adoptarea și aplicarea de măsuri menite să îmbunătățească situația. Dar, ce ecou puteau avea asemenea demersur când atmosfera generală era întreținută, prin toate mijloacele imaginabile, la acțiuni caracterizate printr-un triumfalism fără fisuri.
Tocmai în săptămâna în care era programată Plenara CC al PCR nu era loc pentru analize care, inevitabil, ajungeau la concluzii contrare celor susținute de o propagandă ruptă iremediabil de realități. Evenimentele din zilele următoare aveau să reconfirme, din plin, considerațiile expuse în acest episod.
Lasă un răspuns