8 – 14 iulie
SPUZA PE TURTA PROPRIE. Dacă vom compara scurtele intervenții ale lui N.C. pe tema Consfătuirii CPC-OTV cu textul aferent din Comunicatul dat publicității de CPEx, vom constata că pe seama unor pretinse dezbateri se formulau în documentul românesc lungi evaluări referitoare la respectivul eveniment. Nu era primul caz de acest fel. Se știe că – indiferent de subiectele înscrise pe ordinea de zi a ședințelor CPEx – nimeni nu va avea obiecții de fond și că ante-deciziile liderului suprem vor fi aprobate cu precizarea consacrată „toți tovarășii sunt de acord”.
În aceste circumstanțe, comunicatele erau redactate dinainte, în special de Constantin Mitea și Neagu Udroiu, după care primeau viza (cu observațiile de rigoare) a adevăratului și unicului decident. Când era vorba despre teme dificile se operau mai multe modificări până se ajungea la forma finală. Dar astfel de proiecte de comunicate erau modificate sau completate după încheierea ședinței. Noi, cei de la TVR, ne bucuram când se parcurgea procedura fără opintelile amintite, deoarece știam că vom primi comunicatele la timp, înainte de Telejurnal.
În Comunicatul CPEx difuzat în seara zilei de 14 iulie, referirile la reuniunea CPC-OTV prezintă un interes major. De aceea, redau textul integral al documentului:
„Comitetul Politic Executiv a dat o înaltă apreciere activității desfășurate de secretarul general al partidului, președintele Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în cadrul consfătuirii și al întâlnirii conducătorilor partidelor comuniste și muncitorești din țările socialiste participante la Tratatul de la Varșovia, modului în care a prezentat poziția țării noastre în problemele dezbătute, relevând că aceasta corespunde orientărilor stabilite de Congresul al XIII-Iea și Conferința Națională ale PCR, intereselor și aspirațiilor poporului român, cauzei generale a socialismului și păcii în lume.
S-a subliniat că, prin importanța deosebită a problemelor discutate și a hotărârilor convenite, Consfătuirea de la București reprezintă un moment de cea mai mare însemnătate pentru colaborarea viitoare dintre statele participante la Tratatul de la Varșovia, atât pe plan internațional, cât și în construcția socialistă.
Comitetul Politic Executiv a reliefat însemnătatea documentelor semnate și adoptate cu acest prilej, care pun în evidență hotărârea țărilor socialiste membre ale Tratatului de la Varșovia de a acționa cu fermitate pentru realizarea dezarmării, în primul rând a dezarmării nucleare, pentru asigurarea păcii în Europa și în lume. În acest sens a fost subliniată semnificația documentului „Pentru o Europă stabilă și în securitate, fără arme nucleare și chimice, pentru reducerea substanțială a forțelor armate, armamentelor și cheltuielilor militare”, semnat la București.
S-a apreciat că, prin conținutul lor, Declarația și Comunicatul Consfătuirii constituie un apel adresat țărilor din NATO, altor state ale lumii, de a acționa împreună pentru afirmarea unei politici noi, de pace și colaborare, de deplină egalitate în drepturi, care să asigure dezvoltarea liberă, independentă, a tuturor națiunilor.
S-a subliniat că o atenție deosebită s-a acordat în cadrul Consfătuirii, perfecționării, în continuare, a activității Comitetului Politic Consultativ al Tratatului, accentuării caracterului lui politic, în vederea dezvoltării colaborării și consultărilor reciproce în problemele fundamentale ale construcției socialiste din fiecare țară.
Comitetul Politic Executiv a exprimat, și de această dată, voința României de a extinde și întări colaborarea cu toate țările socialiste în construcția noii orânduiri, pe baza respectării dreptului fiecărui stat, al fiecărui partid de a-și elabora de sine stătător linia politică, strategia și tactica revoluționară, prin aplicarea legităților generale ale socialismului științific la condițiile concrete din fiecare țară.
Aprobând rezultatele Consfătuirii de la București, documentele și hotărârile adoptate, Comitetul Politic Executiv a reafirmat hotărârea României de a acționa în continuare, în strânsă unitate cu celelalte țări socialiste, cu popoarele și forțele înaintate de pretutindeni, pentru înfăptuirea dezarmării, eliminarea pericolului de război, soluționarea pe cale politică, prin tratative, a stărilor de încordare și conflict, a tuturor problemelor litigioase dintre state, pentru edificarea unei Europe unite, a țărilor libere și independente, pentru instaurarea pe continentul nostru și în întreaga lume a unui climat pe pace și colaborare”.
Dincolo de volumul mare de stereotipii, textul a oferit încă o dovadă că Nicolae Ceaușescu dorea să folosească OTV aproape exclusiv ca un instrument politic în vederea dezbaterii și adoptării de hotărâri pentru apărarea „cauzei socialismului” în fiecare țară membră și pe ansamblul „sistemului mondial socialist”. Depărtarea și chiar renunțarea la pozițiile exprimate mulți ani la rând în legătură cu necesitatea renunțării la practica adoptării de decizii de foruri supranaționale erau tot mai evidente. Explicația se vedea cu ochiul liber: dezintegrarea sistemelor și regimurilor „socialiste” – proces în curs de desfășurare și de amplificare – trezea temeri deosebit de puternice, iar liderul suprem român încerca, prin toate mijloacele, să oprească acest trend distructiv (după propria lui evaluare).
O AVANPREMIERĂ DRAMATICĂ. Cel puțin două delegații la Consfătuirea de la București a CPC-OTV au stat ca pe ghimpi la ședințe și dineu. O a treia a rămas fără șef. În dimineața zilei de 8 iulie, liderul RDG Erich Honecker a fost transportat pe targă la Aeroportul Otopeni în urma unei crize biliare acute (cel puțin așa se spunea în cercurile Consfătuirii). Delegațiile Poloniei și Ungariei așteptau cu nerăbdare să se întoarcă în țările lor, unde erau în curs de desfășurare evenimente pe care nu ezit să le numesc cruciale.
În Polonia, se făceau ultimele pregătiri pentru vizita președintelui SUA, George Bush, care urma la 11 iulie, să ajungă și în Ungaria. Turneul șefului Casei Albe în cele două țări era conceput și organizat, împreună cu gazdele, ca un impuls hotărâtor pentru continuarea reformelor menite să dinamiteze bazele „socialismului” în ambele state. Aceasta, în pofida Declarației pe care liderii lor o semnaseră la București, inclusiv în numele „cauzei socialismului”.
La îngrijorările extreme provocate de reformele din Polonia și Ungaria s-au adăugat cele generate de declarațiile președintelui SUA la conferința de presă, consacrate în special Ungariei, conferința de presă care a avut loc înainte de plecarea spre Europa. Rețin câteva afirmații ale șefului Casei Albe pentru a ne da seama de ce reacțiile Bucureștiului au fost și continuau să fie foarte dure, inflexibile:
„În prezent, s-a schimbat politica SUA față de Ungaria, vizita mea, ca Președinte american urmând să marcheze o nouă etapă în relațiile dintre cele două țări. Prin această vizită voi exprima sprijinul american față de reformele din viața politică și economică din Ungaria.
Dacă sistemul economic ungar va continua să evolueze spre o mai mare deschidere, spre întărirea sectorului particular, atunci Statele Unite pot deveni mai ușor partener în dezvoltarea economiei și reformarea acesteia.
Sunt sprijinit și de Congres, care a luat cunoștință cu satisfacție de reformele din Ungaria, de orientarea spre economia de piață, de dezafectarea gardului de la frontiera cu Austria, dar sprijinul economico-financiar este hotărât de experți în acest domeniu. Sper că ne apropiem de momentul în care o țară din Tratatul de la Varșovia va deveni o țară liberă, cu regim democratic și economie de piață. În prezent, aceste gânduri se îndreaptă spre Ungaria și Polonia.
Ajutorul american către Ungaria va fi cu atât mai concret, mai substanțial cu cât privatizarea economiei va fi mai mult dezvoltată, cu cât se va deschide mai mult piața, cu cât Ungaria se va orienta spre Occident.
Prin vizita în Ungaria, nu vreau să îngreunez viața domnului Gorbaciov, cum nu cred că, el, prin vizita sa la Paris, vrea să îngreuneze viața Statelor Unite. Mă deplasez în Ungaria și Polonia cu dorința discutării acelor probleme în care credem cu putere: drepturile omului”.
Nu mai era nevoie să spună mai mult și mai multe. Fusese suficient de explicit în această fază preliminară a turneului în cele două țări.
ÎNCURAJĂRI ȘI PROMISIUNI. În cursul vizitelor, președintele SUA nu a făcut economie de declarații, care au conținut deopotrivă încurajări și promisiuni. În Polonia, în fața Seimului, și-a asumat mai multe angajamente în numele țării sale:
„1. Va acționa în cadrul întâlnirii de la Paris a celor 7 state industrializate occidentale pentru coordonarea eforturilor lor de a acorda ajutor Poloniei.
Ministrul Afacerilor Externe polonez a semnat împreună cu Secretarul de Stat american documentul privind înființarea de centre de informare și cultură american în Polonia și polonez în SUA.”
De asemenea, prezintă o importanță deosebită faptul că s-au semnat două acorduri economice care prevedeau amânarea pe cinci ani a plății dobânzilor la datoria poloneză. Au fost, neîndoios, importante și înțelegerile de ordin politic, dar despre acestea au „vorbit” cel mai bine dezvoltările ulterioare, mai cu seamă cele din luna august (la care mă voi referi, pe larg, la timpul potrivit).
În ceea ce privește Ungaria, se cuvine să reamintesc, în special, un element politic esențial, deși – în acest caz – a contat foarte mult ajutorul economico-financiar american, promis de Unchiul Sam.
George Bush a fost informat de Grosz Karoly că Partidul Socialist (fost Partidul Muncitoresc Socialist Ungar) este pe cale de a se transforma într-o uniune social-democrată de tip occidental, care va participa la alegeri libere, dar a subliniat că succesul reformei depinde de bunăvoința lui Gorbaciov. Ca și la Varșovia, președintele SUA a spus că „reformele vor putea continua numai pe fondul îmbunătățirii relațiilor dintre Washington și Moscova”.
Președintele SUA a avut o întâlnire separată cu opoziția (în Ungaria apăruseră formațiuni politice care se declarau independente), apreciind, în particular, că reprezentanții acesteia nu sunt, deocamdată, cei mai potriviți și nici pregătiți pentru a prelua puterea la Budapesta.
George Bush a prezentat măsurile pe care SUA le preconizează pentru a veni în sprijinul Ungariei:
„1. Propunerea pe care o va face la apropiata reuniune occidentală la vârf de la Paris, în vederea acordării de sprijin economic și asistență tehnică;
Șeful Casei Albe a mai amintit propunerea formulată deja, în urmă cu șase săptămâni, referitoare la crearea unui fond de 5 milioane dolari destinați dezvoltării cooperării Est – Vest în domeniul ecologic, înființarea unui organism de profil cu sediul la Budapesta și propunerea făcută părții ungare de a încheia un acord de colaborare în domeniile științelor de vârf, apărării mediului ambiant, medicinei și siguranței nucleare. A mai anunțat că organizația americană „Corpul Păcii” își va începe activitatea în Ungaria pentru răspândirea cunoștințelor de limbă engleză și că vor fi alocate fonduri speciale pentru finanțarea schimburilor de experți legislativi, oameni de afaceri, activiști sindicali, oameni de cultură și pe linia tineretului, precum și acordarea de burse pentru studii în SUA.
A fost redactată telegrama de răspuns a participanților la Conferință.
Lasă un răspuns