1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Numărarea bobocilor din ultima toamnă a „Epocii de Aur”

23-29 octombrie

O ORGANIZARE „CA LA CARTE”. Ultimele zile din luna octombrie 1989 au oferit numeroase ocazii pentru un bilanț semnificativ nu numai al anului agricol, ci și al întregii perioade a „construcției socialiste”, evident, cu „saltul istoric” marcat de Congresul al IX-lea al PCR. Se pot spune atât de multe despre aceste teme încât mă tem că nu sunt în stare să duc până la capăt măcar povara amintirilor personale fără să recurg fie și numai la câteva documente de arhivă. De aceea îmi propun obiective mai modeste, „brodate” pe cronica oficială a acelei perioade.

…Sâmbătă, 28 octombrie 1989, elicopterul prezidențial a aterizat pe terenurile Întreprinderii Agricole de Stat Urleasca din județul Brăila. Aici, înalții oaspeți au fost întâmpinați de primul-secretar Anton Lungu, care a prezentat obișnuitul salut, însoțit de un scurt raport. În continuare, a fost vizitată comuna Tudor Vladimirescu, unde s-au înfățișat… „la fața locului”, rezultate din agricultură, în special la producția de porumb. Atenția a fost atrasă de solele semănate cu soiul Fundulea 420, care – se preciza – a dat o producție preliminară de nu mai puțin de 24.700 kilograme boabe la hectar! N.C. n-a schițat nici măcar un gest de uimire când a auzit ceea ce i se spunea. Tot în comuna Tudor Vladimirescu au fost examinate, în „centrul civic”, planurile de dezvoltare edilitar-gospodărească, elaborate în conformitate cu indicațiile date de Nicolae Ceaușescu.

Primirea oficială în județul Brăila a avut loc pe platoul din fața Întreprinderii de Utilaj Greu „Progresul”. S-au consumat momentele solemne ale trecerii în revistă a Gărzii de Onoare și intonării Imnului de Stat. Popasul la „Progresul” nu a durat mult, dar așa cum preciza AGERPRES, a fost dens, consistent. S-a păstrat și obiceiul – despre care am mai relatat – ca la la fiecare obiectiv, la finalul vizitei, Nicolae Ceaușescu să rostească un speach, mai scurt sau mai lung, după împrejurări, în care să emită aprecieri privind succesele unităților economico-sociale gazde și să adreseze mobilizatoare îndemnuri pentru o activitate tot mai susținută, tot mai bogată în realizări. În același mod, s-a desfășurat și întâlnirea cu membrii Biroului Comitetului Județean de partid. Unii participanți au fost surprinși, alții nu, de tonul potolit la care a recurs Tovarășul, contrar modului în care s-a adresat liderilor locali în precedente vizite. Cei care n-au fost surprinși știau sau intuiau că N.C. dorea să sublinieze – și printr-o asmenea atitudine – că în România lucrurile merg strună, că nici măcar un firicel de nor nu întuneca „istoricele realizări ale Epocii de Aur”.

Ceea ce s-a întâmplat a doua zi, duminică, 29 octombrie 1989, cu prilejul „Zilei Recoltei”, a reconfirmat schimbarea (temporară, tactică) de comportament a liderului suprem, care nu a făcut economie de laude, de felicitări, pentru rezultatele obținute de „lucrătorii ogoarelor” județului Brăila, asemenea tuturor agricultorilor din România. Cifrele care vizau producțiile obținute de brăileni au fost privite de primii-secretari ai județelor Buzău, Călărași, Constanța, Galați, Ialomița, Tulcea și Vrancea, prezenți la eveniment, de pe pozițiile celor care știau, din proprie experiență, cum se umflau (pe circuitul unitate agricolă – județ – colectivul de lucru al CC al PCR – Nicolae Ceaușescu) datele despre producțiile vegetale. Cei din Brăila raportau că au obținut, în medie, la hectar, 9.110 kilograme grâu și secară, 7.509 kilograme orz, 6.324 kilograme floarea-soarelui, 6.300 kilograme soia și (țineți-vă răsuflarea, stimate cititor!) peste 30.000 de kilograme porumb știuleți și 503.000 tone de legume. Expoziția vizitată de înalții oaspeți se înfățișa în cele mai calde culori ale toamnei, reprezentând o componentă a atmosferei sărbătorești care a marcat întreaga vizită.

La începutul Marii Adunări Populare, care a avut loc pe Stadionul din municipiu, Nicolae Ceaușescu a semnat, în văzul tuturor, Decretul prezidențial prin care se acorda județului Brăila titlul de „Erou al Noii Revoluții Agrare pentru rezultatele deosebite în înfăptuirea politicii partidului și statului de dezvoltare și modernizare a agriculturii, pentru organizarea întregii activități pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii agrare și pentru obținerea, în 1989, a unor producții-record pe întinse suprafețe de teren, corespunzător cerințelor Noii Revoluții Agrare”.

Manifestarea nu s-a deosebit cu nimic de cele precedente, vorbitorii fiind extrem de generoși când au raportat rezultatele și deosebit de sinceri în elogiile adresate lui Nicolae și Elenei Ceaușescu. Cuvântarea secretarului general al partidului, președintele Republicii, s-a dorit a fi un exemplu de „realism și viziune revoluționară”, concretizate prin ridicarea în slăvi a realizărilor autohtone și reafirmarea pozițiilor bine cunoscute privind evenimentele din alte țări „socialiste” și situația din mișcarea comunistă și muncitorească internațională, adică, pe scurt, participanții, telespectatorii și radioascultătorii au auzit, din nou, ceea ce știau pe dinafară.

Prin urmare, n-are rost să prezint, fie și numai un set redus de citate. Prefer să mă refer la unele aspecte mai puțin cunoscute, dar care pot explica multe în legătură cu locul și rolul lui Nicolae Ceaușescu în întregul proces de „transformare socialistă a agriculturii românești”, începând chiar cu anii ʼ50 din secolul trecut.

PRIMUL AGRICULTOR AL ȚĂRII. Această formulă vehiculată într-o măsură fără precedent de „Ziua Recoltei 1989” nu era lipsită de sens, de adevăr, dacă avem în vedere efectul deciziilor pe care liderul suprem le-a luat în ceea ce privește agricultura României, mai ales în „Epoca de Aur”. Dar aceste decizii își aveau – și ele – propria istorie.

Sub niciun motiv nu se pot accepta aserțiunile potrivit cărora N.C. era un ageamiu în problemele agricole și agrare. Unii spun că implicarea în domeniu (aureola de a se fi priceput la toate cele care priveau și agricultura) se explică prin originile lui țărănești. Am avea de-a face cu un anumit mod „nativ” de a percepe realitățile statului. Desigur, se impune a se ține seama și de această tentă biografică, însă mai importantă a fost acumularea, în timp, a unor cunoștințe utile, în special sub aspect practic. Nu trebuie să uităm nici de maniera în care s-a format  politic, inclusiv în sfera agriculturii. A fost secretar general la Ministerul Agriculturii (1948) și, apoi, a îndeplinit, până în 1951, funcția de ministru adjunct în aceeași instituție. Era perioada în care s-a conceput și a început să fie pus în aplicare programul de „transformare socialistă a agriculturii” expresia eufemistică a colectivizării și, mai târziu, prin simpla schimbare de cuvinte a cooperativizării, pentru a se șterge întrucâtva urmele viziunii staliniste care a guvernat respectivul proces.

Există documente numeroase care atestă participarea efectivă a lui N.C. la adoptarea unor decizii cruciale și la acțiunile menite să le pună în aplicare. Din păcate, nu s-a scris (încă) un studiu consistent pe această temă. Cu titlu ilustrativ, mă refer doar la ședința Secretariatului CC al PMR din 26 august 1949, ședință prezidată de… Ana Pauker, la care N.C. a participat, în calitatea lui de demnitar la Ministerul Agriculturii. S-a discutat, atunci, despre modalitățile de realizare a comasărilor de terenuri în procesul de constituire a întovărășirilor agricole și, în continuare, a gospodăriilor agricole colective. La ședință a participat consilierul sovietic I.A. Vorotnikov, care a împărtășit din „experiența” URSS în materie, fiind îngânat de Nicolae Ceaușescu în diferite momente ale discuției. În orice caz, s-a dovedit extrem de receptiv la „ideile” consilierului sovietic. Se pot cita, apoi, numeroase cuvântări ale lui N.C., consacrate colectivizării agriculturii, inclusiv la Congresul care a marcat, în 1962, așa-zisa încheiere a procesului, în toate aceste luări de poziție fiind mereu prezente idei inspirate (fie cu mărturisirea sursei, fie fără îndeplinirea unei astfel de obligații) din orientările date de Stalin privind, între multe altele, „lichidarea chiaburimii ca clasă” și „reprimarea tuturor acțiunilor contrarevoluționare la sate”. Pentru meritele sale în domeniul colectivizării, Nicolae Ceaușescu a fost decorat cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste”. Toate aceste fapte și date au constituit premisele „cadrului istoric” care se cuvine să fie luat în considerare atunci când ne referim la contribuția lui N.C. cu bune și cu rele la evoluțiile agriculturii românești. Dar, cum mai remarcam, această contribuție nu poate fi prezentată suficient de nuanțat într-o foarte sumară trecere în revistă, asemenea celei de față. Este nevoie de un studiu aparte, cu o documentare extrem de solidă.