1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. O breșă în sistem pe care nimeni n-a reușit s-o „repare”

2 – 8 octombrie

IREVERSIBIL ȘI IREVOCABIL. Festivitățile de la Berlin au acoperit, mediatic, în bună măsură, un eveniment pe care nu ezit să-l consider mai important. Chiar dacă, la București, practic, a fost ignorat, inclusiv în „culisele Puterii” în perioada propagării „undelor de șoc”, acestea s-au dovedit, în timp, deosebit de puternice. Niciodată, până atunci, un partid comunist aflat la Putere nu s-a autodizolvat, așa cum s-au petrecut lucrurile, pe fond, în Ungaria. Date fiind dimensiunile evenimentului, sunt convins că merită o prezentare ceva mai cuprinzătoare.

La 6 octombrie 1989 s-au deschis, la Budapesta, lucrările Congresului extraordinar al PMSU. Presa internațională remarca participarea a 1.279 delegați, în rândul cărora 72% erau intelectuali și numai 3,3% muncitori. Dintre delegați, 87,5% nu au fost la alte congrese sau conferințe ale PMSU.

La lucrările Congresului nu au fost invitate delegații străine. Au primit invitații numai ambasadorii țărilor socialiste din Europa, precum și ambasadorul RP Chineze.

Președintele partidului, Rezsö Nyers, a subliniat în deschidere următoarele:

„Odată cu schimbările care au loc în cadrul societății ungare, se încheie și rolul istoric al PMSU. Acum avem nevoie de un partid nou, care să nu continue politica PMSU. Noul partid nu poate fi comunist, întrucât acesta, față de perioada anterioară, trebuie să reprezinte interesele celor ce muncesc pe o arie mai largă și nu poate să fie nici social-democrat, deoarece activitatea acestuia trebuie să fie mai cuprinzătoare decât înțelesul clasic. Noul partid, de stânga, trebuie să se angajeze mai puternic în realizarea reformelor în toate domeniile. În acest partid nu vor avea loc carieriștii, acele persoane care doresc să folosească partidul pentru a-și menține pozițiile”.

În continuare, a luat cuvânyul Károly Grósz, care a prezentat o introducere la Raportul lui privind activitatea partidului în perioada până la Congres. El s-a pronunțat pentru necesitatea reînnoirii PMSU, arătând că „partidul trebuie să fie o mișcare socialistă de stânga, o uniune a curentelor existente în sânul său, care să aibă la bază platforma care va fi adoptată de Congres. Eu sunt pentru un partid reînnoit și alături de o nouă unitate a acestuia”.

La rândul lui, Imre Pozsgay, unul dintre reformiștii cei mai radicali, a emis câteva considerații referitoare la programul partidului, subliniind necesitatea creării „unui nou partid pe baze socialiste”. Totodată, a criticat vechea conducere și politica promovată de aceasta, făcând-o responsabilă pentru situația economică și politică în care se află țara.

În continuare, au luat cuvântul reprezentanții platformelor din cadrul partidului, precum și reprezentanții grupelor de delegați pe județe, ai grupelor de delegați din ministerele Apărării, Internelor, Afacerilor Externe și Trupelor de Grăniceri, din care – potrivit sintezei întocmite de Ambasada României – au rezultat următoarele:

Reprezentantul „Platformei reformiste” (gruparea I. Pozsgay) a susținut că noul partid trebuie să se alcătuiască pe fundamentul PMSU. Lichidând cu trecutul său istoric, ar putea să-și câștige rolul de lider, ar putea să se elibereze de povara trecutului și ar putea deveni un partener credincios al forțelor democratice, atât în țară, cât și peste hotare. În același timp, noul partid trebuie să-și împletească destinul cu cei 15 milioane de maghiari.

Reprezentantul „Platformei Democrat-Populare” a susținut că noul partid trebuie să fie „de masă” și nu „al elitelor”. Să fie o organizație democratică construită de jos în sus. După aprecierea acestuia, PMSU este incapabil să-și controleze propriul său guvern și influența lui scade tot mai mult.

Reprezentantul Platformei „Alianța pentru reînnoirea PMSU” a subliniat că grupurile care reprezintă diverse curente politico-ideologice din interiorul partidului trebuie să se ocupe de asigurarea unității și compromisului dintre acestea. În același timp, trebuie să abdice de la unele poziții radicale, extremiste.

Reprezentantul „Grupării delegaților tineri” a arătat că majoritatea noilor generații s-a îndepărtat de PMSU, care le-a înșelat în două rânduri așteptările. Prima dată când nu le-a spus adevărul despre trecutul partidului, a doua oară lipsindu-i de o perspectivă.

Reprezentantul județului Csongrád a susținut că acel partid care va câștiga sprijinul provinciei va fi cel care va veni în sprijinul acesteia prin prezentarea unui program real de ieșire din criză.

Reprezentantul județului Bács-Kiskun a declarat că a venit la Congres cu ultima sperață că, prin crearea unui nou partid, se va reuși înfăptuirea democrației statului legislativ și a socialismului.

Reprezentantul județului Békés a arătat că nu există altă posibilitate decât aceea de a constitui un nou partid, întrucât PMSU va suferi o înfrângere catastrofală în alegeri și aceasta ar putea să însemne pentru gândirea de stânga un eșec pentru câteva decenii.

Reprezentantul județului Borsod-Abaúj-Zemplén a subliniat că muncitorimea susține reformele, însă respinge scindarea partidului.

Reprezentantul Organizației de partid din Budapesta a arătat că este nevoie de reforme radicale, de un partid socialist, de stânga.

O DECIZIE CU EFECTE IREVERSIBILE. Nu mai detaliez pozițiile exprimate la Congres, chiar dacă numărul lor a fost mai mare și reflecta, astfel, o diversitate care nu mai putea să ofere temeiuri pentru o minimă unitate reală. Fapt este că luările de cuvânt atestau, fără urmă de îndoială, o situație care depășea limitele naționale prin implicațiile multiple nu numai la scara „întregului sistem socialist mondial”, ci a umanității în ansamblul ei. Lucrurile erau, însă, atât de evidente, încât n-are rost să mai „teoretizez”. Mă rezum la reconstituirea câtorva fapte.

În cursul după-ameizii de sâmbătă, 7 octombrie, orele 20.30, la Congres a fost  aprobată înființarea Partidului Socialist Ungar, cu 1.081 voturi pentru, 151 împotrivă și 39 abțineri, ceea ce a marcat încetarea activității PMSU.

La baza noului partid a stat o hotărâre de compromis, elaborată și propusă de două dintre cele șase platforme supuse dezbaterilor în timpul lucrărilor Congresului (platforma Alianța Reformei și platforma Democrației Populare). Proiectul acestei hotărâri a fost prezentat Congresului de Rezső Nyers, care a subliniat că prin adoptarea acestui document se încheie în Ungaria epoca Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. Noul partid se dezice de rămășițele staliniste și de greșelile comise în perioada existenței PMSU. De asemenea, pune capăt politicii înguste de clasă și renunță la principiul centralismului democratic. Noul partid se consideră moștenitorul eforturilor reformatoare din cadrul PMSU.

S-a afirmat că Partidul Socialist Ungar va dezvolta și promova relații de colaborare cu partidele comuniste reformatoare, cu partidele socialiste și social-democrate și se va afilia la mișcarea socialistă internațională.

Hotărârea de înființare a Partidului Socialist Ungar prevedea ca, imediat după încheierea Congresului, să se treacă la constituirea organizațiilor de bază, prin primirea acelor membri care acceptă, sub semnătură, noul statut și noul program.

Această operațiune urma să se încheie până la 31 octombrie, iar până la 10 noiembrie să se formeze noile organizații de bază, să se aleagă organele conducătoare și să se înmâneze noile carnete de membru.