1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. O ciorbă reîncălzită: „Nimeni nu-i profet în țara lui”

29 iulie – 4 august

ÎN ABSENȚA NUANȚELOR, DOMINA CENUȘIUL. La ședința din 4 august 1989 a CPEx, Elena Ceaușescu nu a fost la fel de activă ca în împrejurări asemănătoare. A intervenit numai atunci când considera că putea să planeze fie și cea mai neînsemnată umbră asupra „activității” ei, cum a fost, de pildă, situația din chimie. I-a spus „de la obraz” ministrului de resort, Ion M. Nicolae:

„N-ai făcut planul! Ai avut în plan 199 (milioane de dolari – T.B.) și ai făcut 100. Nu ai realizat planul, ai făcut 50 la sută.”.

Ministrul, smerit, a bolborosit:

„Da, așa este, însă, eu mă angajez că voi face tot ceea ce este posibil ca să îndreptăm situația pe luna aceasta.”

La rândul lui, sătul să audă asemenea „angajamente”, N.C. a exclamat în momentul în care Gheorghe Oprea a repetat ceea ce spusese ministrul de la Chimie:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Este vorba că nu faceți planul și aduceți pagube economiei naționale! Asta trebuie să vedeți! Ne-am tot săturat de angajamente. Nu se poate lucra așa!

Tov. Gheorghe Oprea: Așa este.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Mai serios stai de vorbă cu un țăran din cooperativă decât cu voi! Își ia un angajament, îl ține. Voi faceți promisiuni. Este o dezordine și o indisciplină totală începând de sus! Nu se poate lucra mai departe așa!

Tov. Gheorghe Oprea: Trebuie să mergem în combinate, să rezolvăm problemele acolo pentru că, într-adevăr, acolo există preocupare mult mai mare decât există în ministere și centrale.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Da, și v-a împiedicat cineva să mergeți?!

Tov. Gheorghe Oprea: Nu ne-am preocupat, că de împiedicat nu ne-a împiedicat nimeni, dar nu ne-am dus noi și trebuie să facem acest lucru, că sunt probleme care pot fi rezolvate și care depind numai de noi.”

Bineînțeles, asemenea afirmații nu l-au mulțumit pe N.C., așa că și-a început cuvântarea concluzivă cu o constatare deloc surprinzătoare (deși mulți participanți la ședință se așteptau la altceva):

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Realizările pe luna iulie sunt nesatisfăcătoare. Sunt nesatisfăcătoare și în ce privește producția în general; practic, la toate ministerele și îndeosebi la Ministerul Minelor, care ne-a dat o lipsă serioasă de cărbune cocsificabil, la Petrol, la Ministerul Chimiei, la Metalurgie – mă refer la ministerele producătoare de material și, în mod corespunzător, și la celelalte ministere.

Nu se poate admite să mergem, în continuare, cu angajamente formale și, la sfârșitul lunii, să venim cu justificări de tot felul! Am mai discutat o dată acest lucru și este timpul să se înțeleagă că trebuie să punem capăt acestei atitudini birocratice, iresponsabile, din partea cadrelor noastre de conducere.

Începe să fie mai multă seriozitate în întreprinderi. Dacă discuți cu muncitorii și cu conducerea dintr-o întreprindere rezolvi mai bine problemele, decât dacă discuți cu miniștrii sau viceprim-miniștrii, care vorbesc, nu cunosc realitățile, nu sunt legați de producție, de realități! O spun cu toată seriozitatea (acum amenințarea nu mai era voalată; în plus, se anticipa încă „o linie de atac”, respectiv asmuțirea conducătorilor de întreprinderi împotriva miniștrilor și viceversa – T.B.). Ceea ce se întâmplă și în agricultură. Mai bine se rezolvă lucrurile jos, cu cooperativele, cu întreprinderile de stat, decât cu Ministerul!

Chiar ieri am constatat că ce am discutat aici și s-au dat asigurări de conducerea ministerului, inclusiv de tovarășul viceprim-ministru și de secretarul cu Agricultura (era cumnatul Vasile Bărbulescu – T.B.) am constatat că nu s-a făcut nimic! Pur și simplu, absolut, absolut nimic! (sublinierea mea – T.B.). De altfel, am spus să se spună și la televiziune și în tot, în ce privește cultivarea orezului, unde am discutat să mergem la o altă tehnologie, să mergem la semănatul rând cu mașina și, de fapt, au schimbat, este adevărat, că nu au mai primit elicopter, înainte semănau din elicopter, și acum au făcut și o rotativă, care, de fapt, înseamnă împrăștierea orezului, cum îl arunci cu mâna ca pe timpuri, acum l-au mecanizat – aruncatul în dreapta și în stânga, care este mai rău decât cu mâna, că cu mâna dădea mai jos, și cât de cât mergea mai bine!”

Normal. În rest, funcționa principiul „fie ce-o fi!”, deoarece atunci nu existau, cu adevărat, alternative.

CEEA CE SE VEDEA „DE LA O POȘTĂ” ERA INEXISTENT LA CONCLAVUL LA „VÂRF”. Când N.C. emitea verdicte, nimeni nu „mișca în front”. Probabil, în sală se aflau câteva persoane care pricepeau la ce se referea N.C. în intervențiile lui repetate. Voi prezenta „recoltele record” atunci când „toamna se vor număra bobocii”, dar și până atunci este de reținut cum se „legau” datele și aprecierile emise în spatele ușilor închise cu cele comunicate „maselor largi populare”.  Se legăna cu iluzia că liderii „țărilor frățești” erau teribil de invidioși din pricina a ceea ce izbutea liderul suprem  românsă obțină printr-o „politică înțeleaptă”. În cuvântare a introdus un element care confirma ipotezele referitoare la principalul mobil real al convocării ședinței:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Cunoașteți planul pe această lună. Da? De aceea, nu vreau să repet. Cunoașteți angajamentele luate ca, până la 23 August, să realizăm producția pe opt luni. Deci, aceasta înseamnă că toată nerealizarea pe luna iulie trebuie să fie realizată până la 23 August! Aceasta este problema care se pune! Fără niciun fel de discuții!

Începând de luni dimineață (ședința se ținea la 4 august, într-o zi de vineri – T.B.), miniștrii și viceprim-miniștrii vor raporta, pe întreprinderi, cum se realizează planul de producție. Spre exemplu, la îngrășăminte – avem atâtea fabrici, capacitatea; zilnic, sub semnătura ministrului și viceprim-ministrului se raportează realizarea planului și producției și exportului. Nu este admis ca să se realizeze producția generală și să nu se facă exporturi! Zilnic.

În ce privește întreprinderile, introducem principiul pe care îl avem la cooperative. Este cu corectura industriei, zilnic facem lista întreprinderilor și «pe întreprinderi» raportează realizarea planului zilnic: plan general și exportul, producția de export. De exemplu, la DACIA are capacitatea, trebuie să-mi facă 450 de mașini pe zi (în 2020, înainte de declanșarea pandemiei, DACIA producea, în medie, pe zi 1.350 de mașini. Nu mai vorbim despre diferențele uriașe de calitate dintre tipul 1310 și… Duster! Aceasta, apropo de aserțiunile privind distrugerea totală a industriei în perioada postdecembristă – T.B.). Era un obicei foarte bun, până acum doi ani, când capacitatea de producție era de 280-300, se raporta zilnic producția DACIEI. Au venit miniștri noi, viceprim-miniștri noi și cred că se poate trăi pe vorbărie, pe angajamente! Zilnic trebuie raportat: producția, realizată”.

În continuare, a luat-o de la capăt cu „numărarea” nerealizărilor, dar n-a mers mai departe cu identificarea cauzei principale a tuturor „deficiențelor” și „lipsurilor” din economie, ci se limita, deliberat, la modul în care demnitarii din sfera guvernamentală „își făceau datoria”. Soluția preferată, poate, chiar unica: extinderea și intensificarea controlului în entitățile economico-sociale, la un număr incredibil de produse și servicii din toate ramurile.