1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. O maladie nevindecabilă: rămânerea în urmă

8 – 14 iulie

MAI MULTE ANALIZE ȘI MAI PUȚINE REZULTATE. Săptămâna care începuse la 10 iulie avea să fie marcată, în plan intern, dar mai ales în viața internațională, și de alte evenimente care merită din plin să fie reamintite, deoarece, în caz contrar, s-ar rupe „firul” reconstituirii unor procese și fenomene decisive nu numai pentru întregul an 1989, ci pentru o perioadă mult mai îndelungată.

Obosit peste măsură de programul reprezentat de programul impus de Consfătuirea CPC-OTV, Nicolae Ceaușescu s-a decis să-și rezerve ceva timp pentru examinarea unor teme presante interne, determinate de involuția majorității indicatorilor macroeconomici. Datele comunicate de Direcția Generală de Statistică (DGS) confirmau că demarajul în luna iulie accentuase rămânerea în urmă față de plan a majorității ramurilor economiei, nerealizările cele mai mari continuând să se înregistreze în industria extractivă, în energetică, în metalurgie și în chimie. De aici, explicația creșterii numărului în analize la „Săliță”. De fapt, se repetau aceleași și aceleași critici, avertismente, puneri la punct ale miniștrilor, indicații prețioase. Întrucât la 12 iulie urma să se întrunească, la Sala Palatului, Consiliul Național al Oamenilor Muncii, nu mai detaliez aceasă temă. Cu acel prilej, atenția principală avea să se îndrepte spre economie.

Cu toate că agenda Cabinetului 1 era destul de încărcată, Nicolae Ceaușescu a definitivat Mesajul pregătit pentru a fi citit la Conferința pe țară a mișcării sportive. În pofida faptului că se viza un domeniu cu o evidentă specificitate, cea mai mare parte a textului a fost eminamente politică. Frazele curgeau după logica discursurilor obișnuite ale lui N.C. Sportului îi fusese rezervat un spațiu modest și acela încadrat strict în tabloul general al realizărilor din perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al PCR, cu accent pe „latura” educativă, ca parte a „procesului de formare a omului nou”.

Telegrama de răspuns a participanților la Conferință a fost redactată în spiritul și litera Mesajului transmis de liderul suprem.

Tot în același început de săptămână s-a desfășurat întâlnirea lui N.C. cu o numeroasă Delegație a Uniunii Interparlamentare Arabe. A fost un prilej cum nu se poate mai potrivit pentru completarea și aprofundarea temelor care făcuseră obiectul discuțiilor din săptămâna precedentă cu Yasser Arafat. În lungul lui discurs ținut în fața paralamentarilor din țările arabe, Nicolae Ceaușescu a reiterat toate evaluările de până atunci referitoare la rezolvarea situației explozive din Orientul Mijlociu.

Dacă este, totuși, ceva de reținut din respectiva primire, atunci, în mod cert, se cere menționată aprecierea din discursul șefului Delegației care, între numeroase alte elogii la adresa șefului statului român, a spus:

„Pe plan internațional, numele dumneavoastră este numele revoluționarului de excepție care a militat și militează neobosit pentru dezvoltarea relațiilor dintre țările lumii, pentru dezarmare; apreciem în mod cu totul deosebit politica față de Orientul Mijlociu și continuarea eforturilor până când lupta poporului palestinian va fi încununată de succes, până când poporul va putea să trăiască în statul său independent. Suntem convinși că vizitând țara dumneavoastră și cunoscând mai bine realitățile românești, am putut să ne dăm seama de dimensiunea campaniei perfide și răvoitoare pe care unele cercuri o duc împotriva României, împotriva acestei țări de a nu se lăsa dominată de nimeni. Achitarea datoriei externe e un gest eroic, admirat de toată lumea a treia, de țări care zac sub povara datoriilor externe și a căror dezvoltare este amenințară sau chiar dată înapoi de aceste datorii”.

SURSE DESCHISE, TEME INTERZISE. Când peste mai bine de 20 de ani de la aceste momente am citit în Arhive informări ale ambasadelor României remise, prin coduri secrete (cifru), Ministerului Afacerilor Externe, am fost contrariat puternic în momentul în care am constatat că presa internațională conținea infinit mai multe informații și analize utile comparativ cu „narațiunile” propriilor noștri diplomați. Nici măcar „sursele deschise” (așa se numea, în limbajul de specialitate, presa din străinătate) nu erau valorificate cu suficient discernământ și cu percutanță. Faptul a fost confirmat în multe împrejurări, inclusiv în perioada 9-13 iulie 1989.

Am în vedere evenimentul care a eclipsat reuniunea de la București a CPC-OTV, și anume vizitele președintelui american George Bush în Polonia și, apoi, în Ungaria. Notele ambsadelor României din Varșovia și din Budapesta au fost doar palide exerciții informative în raport, de pildă, cu reportajele primite de noi, la TVR, prin schimburile de actualități din acele zile. Sigur, nu analiza calitativă a activității diplomaților români prezintă cel mai mare interes, însă nu am dreptul să ocolesc această temă care merită, cu siguranță, o tratare adecvată importanței ei.

În privința vizitelor lui G. Bush indicația primită de noi, cei de la TVR, a fost fără echivoc: nicio informație, nicio fotogramă fără aprobare. Cel mult se va recurge la un comentariu. Și acela aprobat la nivelul cel mai înalt. Bineînțeles, milioane de concetățeni au aflat ce se întâmplă cu aceste vizite prin intermediul emisiunilor posturilor străine de radio și de televiziune, captate relativ lesne pe aproape tot teritoriul țării. Nu cred că are rost să reproduc din telegramele ambasadelor de la Varșovia și Budapesta relatarea cronologică a principalelor momente ale vizitelor. Rețin doar câteva elemente care au influențat în mare măsură situația întregului „sistem mondial socialist”, deci inclusiv România.