APOTEOZA. Congresul s-a încheiat vineri, 24 noiembrie 1989, cu punctul culminant al realegerii lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al partidului. Propunerea a fost prezentată de Manea Mănescu. Merită (cred) să redau măcar un singur paragraf din respectivul text.
„Manea Mănescu: Îmi revine deosebita onoare să propun Congresului al XIV-lea să aleagă în funcția supremă de secretar general al Partidului Comunist Român și membru al Comitetului Central, pe cel mai iubit fiu al națiunii noastre socialiste care, de șase decenii, cu înălțător patriotism și exemplară dăruire revoluționară și-a dedicat munca și viața cauzei partidului și poporului, eminentului strateg revoluționar, ctitorul României socialiste, luptător înflăcărat pentru împlinirea idealurilor nobile de libertate, independență națională și progres, pentru triumful socialismului și păcii, tovarășul Nicolae Ceaușescu”.
Am numărat: liderului suprem i s-au atribuit nu mai puțin de 12 calități fundamentale. Bineînțeles, N.C. a fost reales în unanimitate (cu vot deschis) secretar general al Partidului Comunist Român. Delegații au ales, apoi (prin vot secret, de data aceasta), Comitetul Central al PCR, alcătuit din nu mai puțin de 467 membri, din care 281 titulari și 186 supleanți.
Cum arătau buletinele de vot pentru alegerea membrilor Comitetului Central și Comisiei Centale de Revizie?
Spre deosebire de toate celelalte Congrese ale PCR, candidații erau înșirați nu în ordine alfabetică. Spre surprinderea multora erau menționați în ordine alfabetică a… județelor. De ce s-a optat pentru o asemenea formulă? Dacă se menționau candidații, membri ai familiilor Ceaușescu, Petrescu, Bărbulescu, în ordine alfabetică imaginea PCR ar fi avut mult de suferit. Formula descrisă a apărut în presă, fără niciun fel de explicații. Oare, PCR se „federalizase” pe județe?
„DIN ADÂNCUL INIMILOR”. În cuvântul prin care a mulțumit pentru mandatul de onoare încredințat de comuniști, de întreaga națiune, Nicolae Ceaușescu a făcut legământ că va acționa „împreună cu partidul și cu întregul popor, ca și până acum, pentru edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră”.
A luat, din nou, cuvântul Manea Mănescu:
„În aceste momente înălțătoare, de puternică vibrație patriotică, de însuflețire și nemărginită bucurie, din adâncul inimii, cu aleasă căldură, îi urăm tovarășului Nicolae Ceaușescu, mândria și demnitatea revoluționară a partidului, a poporului, viață îndelungată, multă sănătate și putere de muncă spre gloria PCR, spre măreția scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România.”
După încheierea lucrărilor Congresului, Nicolae și Elena Ceaușescu au străbătut per pedes drumul de la Sala Palatului până la sediul CC al PCR, înconjurați de zeci de mii de oameni, care au aclamat și ovaționat îndelung. Și aceste momente au fost transmise în direct la Radio și Televiziune, prilejuind telespectatorilor și ascultătorilor (cel puțin) o „mică” nedumerire: cum era posibil ca în situația în care milioane și milioane de oameni se zbăteau să facă față celor trei F – „Frica, Foamea, Frigul” – să se desfășoare o manifestare de o asemenea amploare, marcată, evident, de o ipocrizie la proporții de masă? Să fi fost vorba despre nivelul de educație, despre capacitatea de înțelegere a realităților, de dăinuirea unor obiceiuri ancestrale? Domina, oare, sentimentul de zădărnicie? În parte, când m-am referit, mai pe larg, la „soarta” PCR am schițat câteva răspunsuri. Tema a rămas, totuși, fără un răspuns cuprinzător.
Când au ajuns la balconul sediului CC al PCR, N.C. și E.C. „au mulțumit cu deosebită căldură manifestărilor cu care au fost înconjurați în această zi memorabilă pentru partid, pentru întregul popor” (text din presa de a doua zi).
În această atmosferă, N.C. nu putea să scape prilejul de a mai rosti o cuvântare. A făcut un fel de rezumat al celor spuse la Congres și a transmis, în final, un patetic îndemn:
„Nicolae Ceaușescu: Ne adresăm tuturor celor care iubesc viața, care iubesc copiii, în numele copiilor, al vieții, să facem totul pentru dezarmare, pentru pace, pentru o lume fără arme nucleare, o lume a păcii, a colaborării între toate națiunile, în deplină egalitate.”
Lasă un răspuns