1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Partide de biliard cu terți pierzători

ERORI MEREU AMPLIFICATE. Telegramele transmise de ambasadorii României de la Moscova, Paris, Berlin, Belgrad, Sofia, Praga, Varșovia din zilele de 8-10 decembrie 1989 conțin unele informații prețioase nu numai în legătură cu situația internă din țările respective, ci ofereau o imagine tot mai cuprinzătoare a urmărilor unor recente înțelegeri americano-sovietice și franco-sovietice (despre care am relatat, pe larg, în câteva episoade anterioare). Un exemplu concludent – în acest sens – poate constitui telegrama din Paris care s-a referit, în principal, la convorbirile de la Kiev dintre Gorbaciov și Mitterrand. Între altele, se preciza că șeful statului francez a manifestat, cu acel prilej, un interes deosebit față de evoluțiile din Europa Centrală și de Est, într-un context continental și planetar fără precedent, ceea ce reprezenta o sursă de reflecții majore și pentru cei implicați în acțiunile românești de politică externă.

Evident, era vorba, mai ales, despre posibilitățile de participare activă a țării noastre la tot felul de reuniuni preconizate de Gorbaciov și Mitterrand, între care se remarca acordul celor doi în legătură cu inițierea unei noi Conferințe pentru securitate și cooperare, cu denumirea „Helsinki II”.

François Mitterrand a afirmat că CSCE era singurul loc în care toți europenii, împreună cu SUA și Canada, pot vorbi. El a apreciat că CSCE este un instrument foarte important pentru apropierea europenilor, într-un moment în care cad zidurile și frontierele pot fi trecute cu ușurință, facilitând întâlnirile, schimburile, dialogul. S-a reamintit că CSCE se bazează pe definițiile de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor, ceea ce însemna că nu se poate aduce atingere acestora – a precizat președintele francez.

La rândul lui, Gorbaciov a apreciat că această reuniune este necesară în condițiile schimbărilor care se produc într-un ritm rapid pe continent. Se propunea ca, la „Helsinki II”, să fie semnat un acord cum este cel de la Viena sau un angajament care va fi pregătit la Viena.

În privința problemelor europene, s-a reținut îndeosebi că liderii francez și sovietic le-au discutat în detaliu, subliniind rădăcinile schimbărilor care au loc în Europa și în Uniunea Sovietică. Cei doi au discutat, apoi, la telefon despre aceste teme și și-au transmis scrisori prin care au constatat, încă o dată, că pot spera într-o ameliorare a climatului în Europa, de la Atlantic la Urali.

François Mitterrand a reamintit că în relațiile Est-Vest trebuie lăsat să se dezvolte ceea ce a început, în sensul dialogului deschis și al acordurilor între toate țările Europei, indiferent că sunt din Est sau din Vest. El a apreciat, de asemenea, că blocurile nu sunt neapărat de dorit, dar alianțele sunt necesare.

În legătură cu poziția țărilor occidentale față de schimbările din unele state est-europene, președintele francez a considerat că aceste transformări trebuie să determine o mișcare paralelă în Vest, de înțelegere față de Est și de înlocuire a propriei structuri. Pentru reuniunea Est-Vest, Mitterrand a recomandat orașul Strasbourg, precizând că acolo se întâlneau 12 țări ale CEE, 23 din Consiliul Europei și s-ar putea adăuga și alții cu diverse formule de participare.

François Mitterrand s-a referit și la Acordul de cooperare între CEE și URSS, precum și la Banca Europeană și pentru Europa de Est (viitoarea BERD), al cărei proiect urma să fie prezentat Consiliului European de la Strasbourg.

Mihail Gorbaciov a primit favorabil ideea băncii, apreciind că ar fi unul din instrumentele pentru unificarea Europei, poate chiar pentru construirea Casei Comune Europene. Este nevoie de noi mecanisme pentru a servi construcția Casei Comune Europene, a subliniat liderul sovietic.

ROMÂNIA, SUB FOC CONCENTRIC, NEÎNTRERUPT. Tot din Paris au venit informații de primă însemnătate care au vizat, în principal, România. Este vorba despre reuniunea conducătorilor Comunității Economice Europene (reamintesc că era predecesoarea Uniunii Europene), desfășurată în capitala Franței la 9 decembrie 1989.

Și cu acel prilej François Mitterrand a observat că România nu face niciun pas spre a ieși din izolarea antireformistă, motiv pentru care țările din CEE nu o vor putea sprijini economic sau politic. În acest sens a spus:

„Europa intră într-o nouă eră în care continentul nu va mai fi divizat și nu va mai acționa în umbra a două superputeri. Doar istoria va demonstra dacă reuniunea CEE a fost decisivă pentru viitorul Europei. Dar va rămâne, cu siguranță, ca una dintre cele mai importante întruniri ale comunității”.

Presa internațională a remarcat că, nu de multe ori, s-au confruntat liderii CEE, în cursul unei singure reuniuni, cu atâtea probleme majore. Și nu de multe ori a dat soluții atât de prompte și de unitare. S-a afirmat, aproape la unison, că reuniunea CEE a transmis un mesaj clar. Era gata să găsească soluții practice pentru a ajuta țările est-europene care vor să își asume reforme politice și economice.

Comunicatul final a conținut o anexă pentru țările est-europene care au trecut la reformă. Reprezentanții CEE au salutat schimbările care aveau loc și au declarat că trebuie să-și asume responsabilitatea față de Europa de Est de dragul stabilității și al moștenirii culturale și istorice comune.

În ceea ce privește propriile probleme, liderii CEE au fost de acord, cu excepția Marii Britanii, cu privire la importanța realizării unor noi pași în direcția uniunii economice și monetare.

Președintele Mitterrand, gazda întrunirii, a spus că CEE trebuie să fie întărită pentru a se putea confrunta cu schimbările din Est. Dar ceilalți lideri au precizat că sunt pregătiți să ajute doar acele țări care adoptă reforme majore.

În aceste circumstanțe complicate, Mitterrand a menționat România ca o țară izolată din cauza unui lider care a refuzat să se schimbe. Îndată ce românii vor avea mai multă libertate și democrație, a spus președintele Franței, comunitatea va fi gata să ajute și această țară. Dar, în prezent, a spus el, CEE poate face foarte puțin pentru România.

La rândul său, primul-ministru britanic, Margaret Thatcher a spus că CEE ar trebui să acționeze ca o forță care să ghideze dezvoltarea întregii Europe. Ea a spus: „ar trebui să fie un exemplu pentru națiunile  libere în ideea de a colabora și mai strâns, rămânând, în același timp, deschise către lumea exterioară”.