1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Permanenta luptă între datorie și plăcere

9 – 15 octombrie

„CE NAIBA, OAMENI SUNTEM!”. În anii 1966-1973, când, în calitate de ziarist, am relatat despre aproape toate vizitele de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, l-am văzut pe liderul suprem în cele mai diverse ipostaze, pur omenești – la un pahar de vin, la șuete pe teme lumești, ținând isonul unor tarafi, răspunzând dur cicălelilor nevestei, dragostea pentru fiica lui, Zoia, amuzat de incapacitatea de a face pașii cuveniți la horele încinse în cinstea lui ș.a.m.d. Odată, când a exagerat cu consumul de țuică, a fost apostrofat de soție, situație care l-a determinat să-i spună cu o blândețe mimată: „Ce naiba, oameni suntem!”. Se cere, însă, subliniat din nou că, încă de pe atunci, se contura tot mai clar principala lui pasiune: vânătoarea. Mai degrabă părea că îi place să tragă cu pușca decât să ucidă urși, mistreți, căprioare.

În conjunctura politică și social-economică internă și externă din toamna anului 1989, N.C. a considerat că este potrivit să-și mascheze, din nou, exercițiul vânătoresc cu o vizită de lucru. Așa se face că imediat după încheierea „episodului” TIB 1989, sâmbătă, 14 octombrie, la ora 14.00, a plecat cu avionul la Cluj-Napoca. Aici, îl așteptau sute de oameni care l-au ovaționat îndelung. O unitate militară a prezentat onorul. S-a intonat Imnul de Stat al RSR.

Odată consumate aceste momente protocolare, N.C. și E.C. s-au urcat într-un elicopter și s-au îndreptat spre orașul Beclean din județul Bistrița-Năsăud. Din nou, „o primire entuziastă”, urmată de vizite la Întreprinderea Metalurgică și la Întreprinderea de Covoare. Apoi, tot cu elicopterul, au ajuns la Năsăud. În continuare, au luat cunoștință de activitatea din Întreprinderea de Mase Plastice și din Întreprinderea Textila. În sfârșit, au ajuns în municipiul reședință de județ, Bistrița. Pe stadionul echipei „Gloria” a avut loc primirea oficială, cu tot „tacâmul”: ovațiile mulțimii, trecerea în revistă a Gărzii de Onoare, intonarea Imnului de Stat. În continuare, au fost incluse în „analiza la fața locului” întreprinderi din trei ramuri – construcția de mașini, prelucrarea lemnului, textile.

Nimic nou și, deci, nu este ceva demn de reținut din concluziile formulate de liderul suprem în urma contactului nemijlocit, în mai puțin de o jumătate de oră, cu „masele de oameni ai muncii”. Pretutindeni, a cerut să se acționeze „cu mai multă hotărâre pentru o mai bună organizare și desfășurare a activității productive”. A indicat să se utilizeze, nu oricum, ci deplin, capacitățile existente, să se economisească resursele, să se ridice nivelul tehnic și calitativ al produselor. În mod cu totul surprinzător, a solicitat ca în acest județ să se dezvolte și mica industrie. Spun „surprinzător”, deoarece în toate discursurile lui din acea perioadă (s-a văzut și la ședința CPEx din 12 octombrie 1989), consacra un spațiu amplu elogiilor la adresa marii industrii și incrimina constituirea „întreprinderilor mici și mijlocii”.

PREMONIȚIA. Bineînțeles, conform cutumelor, vizita s-a încheiat cu o „mare adunare populară”. Cuvântarea lui N.C., mai degrabă improvizată, s-a referit la „de toate pentru toți”, aproape fiecare frază fiind aidoma cu tot ceea ce spusese, până atunci, cu cele mai diverse prilejuri. A solicitat ca în fiecare unitate economico-socială, din toate sectoarele, să se muncească – în întâmpinarea Congresului al XIV-lea al partidului – „numai și numai pe principiile autoconducerii și autogestiunii, cu eficiență și rentabilitate maximă”. Trec peste faptul că „rentabilitatea” este o componentă a „eficienței” și remarc un anumit paragraf din cuvântare:

„Trebuie să asigurăm ca fiecare comună să aibă programul de dezvoltare economico-socială, în primul rând privind agricultura, mica industrie, serviciile, astfel încât și cetățenii comunelor, ai satelor să aibă tot ce este necesar pentru o viață demnă și civilizată. Să apropiem nivelul de dezvoltare și de viață al oamenilor muncii de la sate de al celor de la orașe și, împreună, să mergem înainte spre comunism!”.

Când a reluat o teză mai veche, pe tema imposibilității întoarcerii la capitalism, și-a „condimentat” discursul cu câteva replici care se doreau ironice la adresa celor care presau România să urmeze calea reformelor, după modelul altor țări „socialiste” din Europa de Est, N.C. a spus:

„Așa se prezintă toată lumea la care unii domni ne îndeamnă să revenim („lumea capitalismului” – T.B.), o lume a inechității, a jafului, a asupririi. Am cunoscut-o sute de ani din care o sută de capitalism. De aceea am declarat că pentru noi au apus pentru totdeauna perspectivele unei asemenea căi. Poporul nostru spune, câteodată, că aceasta se va întâmpla când va face plopul mere și răchita micșunele. Da, nu vă grăbiți să aplaudați, genetica modernă a făcut progrese uriașe. S-ar putea să ne întâlnim, cândva, și cu plopi și cu răchite care să facă mere și micșunele. Dar nici atuncea nu vom admite întoarcerea înapoi.

Capitalismul în România a apus pentru totdeauna. La noi poporul este stăpân și va rămâne veșnic stăpân pe destinele sale, pe bogățiile sale”.

După câteva zile de la cuvântarea de la Bistrița, pe niște plopi din zona bucureșteană Grozăvești au apărut mere din plastic agățate de crengi, „lucrarea” fiind pusă de Securitate pe seama unor studenți care locuiau în căminele de pe malul Dâmboviței.

Este de la sine înțeles că textul furnizat de AGERPRES a relevat, în maniera obișnuită, ecoul îndemnurilor adresate locuitorilor județului Bistrița-Năsăud exprimat prin urale și ovații, ca dovadă a angajamentului lor de „a urma neabătut chemările adresate de iubitul conducător”. În același timp, N.C. nu putea scăpa prilejul de a se referi la politica externă, astfel încât a subliniat, încă o dată și încă o dată, „necesitatea apărării cuceririlor socialismului” în condițiile în care existau în lume grave devieri de la linia „corectă”.

Considerând că și-a bifat obiectivul propagandistic propus, N.C. a trecut la realizarea principalului scop al vizitei: „vânătoarea”.

În amintirile sale, Silviu Curticeanu a notat următoarele:

„La cabană, i-am povestit lui Ceaușescu că în drum, într-o poieniță, vreo 10 porci mistreți se odihneau; spectacolul inedit pentru mine mă face să opresc mașina, să cobor să-i privesc de la 50-60 de metri, fără ca ei să se sinchisească de prezența mea. (…) La circa 20 de minute secretarul personal mă invită la o ședință convocată ad-hoc la care urmau să participe primul-secretar și responsabilii cu ale vânătorii locali și centrali; în raport de competența celor chemați, habar nu aveam ce obiect poate să aibă ședința. M-a lămurit el încă dinainte de începutul ei:

Curticeanu m-a informat că a văzut într-o poieniță vreo 50 de porci mistreți (umflarea cifrei era o obișnuință care nu putea lipsi!!!), asta înseamnă că voi ați alungat mistreții și de aceea eu n-am vânat niciunul.

Am rămas perplex. În ipoteza lui, vânătoarea fiind în acea zi, «la goană» ar fi însemnat ca cineva să poată face, înainte sau în timpul ei, o selecție a «sălbăticiunilor» pe specii: «Voi, urșilor, lupilor și iepurașilor rămâneți la vânătoare, iar voi, mistreților, plecați să vă odihniți în poieniță!!!».

După ședință, ne dăm seama, și eu, și primul-secretar că orice discuție banală se poate transforma în scandal din cauza unei suspiciuni devenite maladivă”.

Ceremonialul de plecare din Bistrița a avut loc pe stadionul „Gloria”, cu Garda de Onoare, fanfara militară și o mulțime entuziastă. Mașina de teren ARO cu care Cuplul prezidențial s-a deplasat de la „Dealul Negru” la stadion, s-a împotmolit cu roata din stânga, în groapa de nisip folosită pentru săritura în lungime, din spatele porții, unde era instalată tabela de afișaj. Mașina a fost scoasă cu greu, scena fiind urmărită de mii de oameni care au văzut în acea întâmplare un fel de semn divin.

În aplauzele și uralele mulțimii, elicopterul prezidențial, condus de colonelul Vasile Măluțan (devenit celebru în decembrie 1989 prin faptul că a comandat elicopterul cu care N.C. și E.C. au părăsit sediul CC al PCR) s-a pierdut în zare, undeva peste pădurea Codrișor, îndreptându-se spre Târgu Mureș, de unde N.C. și E.C. – după ceremonialul de rigoare – au plecat cu avionul la București.