1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Prea multe certitudini pe o navă în derivă

1 – 7 iulie

GRABĂ SAU PRIPEALĂ? Când am participat – în calitate de ziarist la Radio – la o consfătuire prezidată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, am reținut, mai ales, un îndemn al celui care a condus România vreme de două decenii: „Trebuie să ne grăbim, dar n-avem voie să ne pripim”. Spre deosebire de predecesorul lui, Nicolae Ceaușescu s-a pripit aproape tot timpul în anii lui de domnie. Dorea să lase în urmă cât mai multe realizări de însemnătate istorică, demne de „Epoca de Aur”. Această dorință a căpătat, în anul 1989, dimensiuni și o intensitate fără precedent. Așa se explică și evenimentul din 5 iulie 1989. Fără să primească măcar o schiță de proiect s-a pripit să inaugureze șantierul unei construcții menite să completeze imensa clădire a „Casei poporului” cu un edificiu pe măsură: Centrul Național de Creație și Cultură Socialistă „Cântarea României”. Era conceput să fie „cel mai impunător ansamblu arhitectonic de acest profil din țara noastră”. Potrivit reportajului oficial, urma  să fie alcătuit din șapte săli de spectacole, între care sala Operei cu peste 3.100 de locuri. Celelalte șase ar fi avut capacități de la 550 la 2.100 de locuri, fiind destinate spectacolelor de teatru, de balet, concertelor, proiecției de filme, expozițiilor.

Într-o primă fază, cameramanii noștri i-au filmat pe Nicolae și Elena Ceaușescu la sediul CC al PCR în momentele în care au semnat un pergament de o factură deosebită.

În a doua fază, Cuplul prezidențial a fost „imortalizat” când a pus pergamentul la temelia viitoarei construcții. Pe pergament erau scrise următoarele:

„În al 45-lea an al aniversării Revoluției de Eliberare Socială și Națională, de dezvoltare liberă și independentă a României, anul celui de-al XIV-lea Congres al PCR – am inaugurat lucrările de construcție a OPEREI NAȚIONALE din cadrul Centrului Național de Creație și Cultură Socialistă «Cântarea României» din București – Capitala țării, monumentală ctitorie destinată înfloririi artei și culturii naționale, ce va purta peste secole simbolul forței și capacității creatoare a poporului român, al voinței sale de păstrare a ființei naționale, de înaintare neabătută pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație socialistă și comunistă”.

Fundația a fost amplasată la capătul bulevardului „Victoria Socialismului”, lângă Biblioteca Națională. Potrivit reportajului oficial, N.C. și E.C. au stat apoi de vorbă cu „oameni de cultură și artă prezenți la ceremonie, care au exprimat profunda recunoștință pentru realizarea acestui complex cultural unic, prin proporțiile, monumentalitatea și multiplele sale destinații – adevărată floare arhitectonică a Bucureștiului de azi și dintotdeauna”. Liderul suprem i-a îndemnat „să înceapă, de pe acum, pregătirea unor spectacole pe potriva «măreției și frumuseții noii construcții”.

La plecare, tot potrivit reportajului oficial, cei doi au străbătut, pe jos, o parte din bulevardul „Victoria Socialismului”. Aici au fost întâmpinați de mii de bucureșteni entuziaști, copii și sportivi. S-au scandat: „Ceaușescu – PCR!” și, mai ales, „Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres!”.

VIZITE ȘI VIZITATORI. După ceremonia de pe bulevardul „Victoria Socialismului”, N.C. s-a reîntors la sediul CC al PCR pentru primirea unui vechi prieten. Știam, de la colegii din echipa de Protocol zero că se va întâlni cu Yasser Arafat, președintele Statului Palestinian, președintele Comitetului Executiv al Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Chiar ne întrebam: oare când va reveni în România cel care ne vizita țara de câteva ori pe an, aflându-se, de multe ori, în  locuri secrete (unde se antrenau luptătorii palestinieni). Prin urmare, aveam de-a face cu un „eveniment” de rutină. Era și nu era așa. Situația din Orientul Mijlociu se agravase, iar Nicolae Ceaușescu – consacrat ca un bun negociator și pe tema conflictului israeliano-arab – era, probabil, solicitat să intervină, într-un fel sau altul, pentru detensionarea situației. Nu ne așteptam ca în comunicatul privind întâlnirea să găsim referiri la o nouă mediere, însă, în relatarea privind ședința CPEx din 14 iulie s-a inserat o evaluare interesantă a respectivei întâlniri:

„Comitetul Politic Executiv a dat o deosebită apreciere concluziei la care s-a ajuns, în cadrul schimburilor de păreri, cu privire la necesitatea convocării, într-un timp cât mai scurt, sub egida Organizației Națiunilor Unite, a unei conferințe internaționale în problemele Orientului Mijlociu, la care să participe toate părțile interesate, inclusiv Statul Palestina, precum și Israelul, și membrii permanenți ai Consiliului de Securitate.

Aprobând rezultatele noii întâlniri dintre tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășul Yasser Arafat, Comitetul Politic Executiv a reafirmat hotărârea partidului și statului nostru, a poporului român de a sprijini, și în viitor, lupta poporului palestinian pentru a se ajunge la o soluție politică globală, justă și durabilă, a situației din Orientul Mijlociu, pentru înfăptuirea aspirațiilor sale legitime de a trăi în pace, într-o patrie liberă și independentă”.

Cea de-a doua vizită a avut un caracter, poate, și mai interesant în contextul pregătirilor pentru reuniunea de la București a Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varșovia. Știrea apărută în presa română informa succint că, între 30 iunie  și  5 iulie, o delegație oficială a RSR, condusă de generalul-locotenent Ilie Ceaușescu, membru al CC al PCR, adjunct al ministrului Apărării Naționale, secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei, a efectuat o vizită în URSS, unde s-a întâlnit cu diverși demnitari, inclusiv cu mareșalul Dmitri Iazov, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, ministrul Apărării al Uniunii Sovietice.

Din delegație a făcut parte și colonelul Florea Dragne, șeful emisiunii pentru militari a Radioteleviziunii Române. Am mai povestit despre relațiile noastre de prietenie care trecuseră printr-o probă semnificativă atunci când mi-a furnizat cărți „subversive”, editate în secret, la indicația generalului Ilie Ceaușescu, de Consiliul Politic Superior al Armatei. Ei bine, cu prima ocazie, pe la jumătatea lunii iulie, Dragne mi-a spus că mai ales în convorbirea cu mareșalul Iazov s-a discutat concret despre masive achiziții de echipament militar sovietic pentru Armata Română. N-a intrat în detalii. Mi-a mai precizat că s-au stabilit și măsuri pentru întărirea colaborării în materie de propagandă și contrapropagandă „în vederea atingerii unor obiective comune”. Nu cred că șeful Delegației, fratele Ilie, nu l-a informat pe liderul suprem despre  desfășurarea și rezultatele vizitei. În rest, n-am niciun comentariu de făcut.