1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Psihodramă cu o trupă de yesmeni

16-22 octombrie

CÂND SE VINDE PIELEA URSULUI DIN PĂDURE. Ședința CPEx din 20 octombrie 1989 a început la ora 10,40 și s-a terminat la ora 12.00 (fix).

La primul punct al ordinii de zi se afla Raportul privind balanțele principalelor produse agroalimentare din recolta anului 1989. Fără introducere N.C. s-a adresat astfel celor prezenți:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Ați văzut cum stăm cu producția? Se apreciază că aceasta este de 68 milioane tone cereale: 3 milioane tone pe locuitor (cam greu cu aritmetica. La o populație de 20 de milioane, o producție de 3 milioane de tone pe locuitor însuma un total de… 60.000 miliarde de tone – T.B.) la porumb mai avem ceva de strâns. Recoltele bune ne-au și permis să prevedem la fondul de autoaprovizionare cantitățile pe care le cunoașteți, acestea fiind, la unele, de câteva ori mai mari decât acum un an! După câte ați văzut, pe baza producțiilor obținute la grâu, cooperatorii vor primi 2,2 milioane tone plus producția de pe cele 5 arii, ceea ce înseamnă că se pot asigura 200 kilograme de grâu pe locuitor, pentru toți locuitorii satelor, adică membrilor cooperatori și familiilor lor, iar restul să se repartizeze în raport de participarea la activitate, conform prevederilor Statutului. Deci, 200 kilograme vom asigura fiecărui membru al familiilor cooperatorilor și diferența se împarte în raport de participarea la activitatea cooperativei! Ceea ce înseamnă să se aplice ferm și principiul cointeresării materiale (de mult nu mai fusese evocat – T.B.). Față de acum un an, aceștia primesc cereale de aproape trei ori mai mult, în general (fără voia lui, N.C. a dezvăluit cât de puțin primiseră cooperatorii în 1988 din ceea ce produseseră efectiv – T.B.). Avem în cooperative cam 6 milioane de membri, practic și cu lotul lor revine, în medie, dacă am da, 450 kilograme grâu pe locuitor, din care 200 kilograme le dăm în cooperative și restul în raport de munca depusă. (…).

În ceea ce privește porumbul, revin cooperativelor, conform celor stabilite, 5.220 milioane kilograme și, după ce acoperim toate necesitățile, ne rămân la fondul de stat 10 milioane de tone, plus 3,2 milioane tone rămân (n-are rost să mai comentez cât de valabile erau toate aceste „calcule” – T.B.).

Au mai primit orz 300 de tone și, desigur, este prevăzut la celelalte produse, la fasole, la mazăre și la plante tehnice, la ulei ar trebui să avem o situație mai bună, la legume, fructe, struguri. Acum să le depozităm, să le păstrăm ca să nu avem niciun fel de pierderi. Iar la industria alimentară să realizăm prelucrarea și să asigurăm și randamentele corespunzătoare celor prevăzute în plan și chiar să le îmbunătățim.”

După ce a stabilit ca „Ziua Recoltei” să se sărbătorească, la Brăila, la 29 octombrie 1989, a trecut la punctul al doilea de pe ordinea de zi: „Programul privind autoconducerea și autoaprovizionarea pentru asigurarea bunei aprovizionări a populației cu produse agroalimentare și bunuri industriale de larg consum pe anul 1990”. Era o temă care decurgea – în bună măsură – din cea precedentă, iar desfășurarea ședinței a avut darul să lămurească multe în ceea ce privește adevărul despre rezultatele din agricultură și efectele lor asupra consumului real al populației.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Ați văzut propunerile? Dacă aveți ceva de întrebat sau de spus? (tăcere de mormânt – T.B.). Ele asigură și, dacă mă refer la animale, la carne, asigură și o bună aprovizionare cu carne, dar și realizarea creșterii efectivelor de animale pe baza a ceea este stabilit. În Capitală, spre exemplu, numai carnea reprezintă 100 de kilograme pe an de locuitor, la care se adaugă soia, ceea ce asigură circa 140 de kilograme, împreună cu preparatele, dar echivalentul în carne, ceea ce, după unele date, și cerințele unei alimentații raționale, depășește cu mult necesarul.

Am avut în vedere, nu știu dacă tovarășii au scris aici (era vorba despre Comunicatul care urma să apară în presă – T.B.) că la centrele muncitorești să asigurăm, de asemenea, o cantitate mai mare și în orașele mari urmând categoria orașelor mai mici, unde cetățenii mai au și animale, dar, în general, în medie, la orașele mari au asigurat cel puțin 100 de kilograme și în centrele muncitorești (…) După normele internaționale, ar trebui să consumăm 2.650 de calorii, în realitate, până acum, am consumat aproape 3.300 de calorii și cu aceasta vom crește mai mult consumul de calorii! În general normele OMS prevăd pentru toate țările consumuri care sunt între 2.500-2.700 calorii cel mult la unele. Noi suntem la 2.650 (păi, nu spunea că se consumă 3.300 calorii? Datele reale – cele publicate de FAO, au făcut obiectul unui episod anterior – T.B.). Noi suntem spre cei de sus, având în vedere zona mai rece! La acestea se adaugă și consum de pește.

Consumul de carne l-am stabilit, dar aceasta înseamnă că nu este nevoie să tai porcii la 40 de kilograme și că poate să-i tai la 80-100 kilograme. Pentru consumul de porci, este 8,5 milioane. De ce nu ați urmărit aceasta? (se adresase celor care întocmiseră documentația fantezistă – T.B.)  Nu vreți să înțeleagă bine Comitetul Politic Executiv? Dacă aveți ceva de întrebat, de spus, la programul de autoaprovizionare, și cu produse alimentare, și cu produse industriale nealimentare? (din nou, tăcere deplină – T.B.).”

CÂND NIMĂNUI NU-I MAI PASĂ, TĂCEREA E SĂNĂTOASĂ. Participanții la ședință n-au avut nimic de spus, de propus, nici după ce N.C. s-a referit la aprovizionarea Capitalei cu produsele alimentare de bază. A „(re)descoperit” că principala cauză a deficiențelor o constituia modul de organizare a acestei activități și a decis „pe loc” ca a toate întreprinderile care depindeau de Ministerul Agriculturii, plus celebra Întreprindere „30 Decembrie” a Gospodăriei de Partid, să treacă la Trustul de Aprovizionare a Capitalei, toate, „fără excepție”. S-a ocupat și de situația din abatoare, precizând că este interzis să se dea o altă destinație cantităților repartizate pentru București și a reiterat răspunderea fiecărui lucrător de partid și de stat de a fi „necruțător față de speculanți, pornind de la faptul că specula, furtul constituie acțiuni contrarevoluționare și că în toată lumea sunt aspru pedepsite”. În aceeași ordine de idei, a precizat că l-a însărcinat pe secretarul său personal să efectueze un control la câteva restaurante din centrul Bucureștiului. Apoi, a precizat:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Din restaurantele vizitate, 6-7 restaurante erau ocupate, în întregime, cu nunți. Luând meniul, am văzut că acestea cuprindeau mușchi țigănesc, icre negre, și nu limitat, cum prevede legea, iar în magazine nu am găsit nimic (sublinierea mea – T.B.). Acest lucru s-a constatat și în restaurantele ONT-ului, dar și în restaurantele care depindeau direct de Capitală! Sigur, am luat măsuri să se pună capăt acestui lucru. Se poate să se servească, dar să nu depășească 20 la sută din ceea ce este existent. Și în trecut, și acum, așa a fost, dar să nu se dea totul! Nimic nu se poate da în plus din fondul de aprovizionare al populației (…). De exemplu, la un singur restaurant, au găsit tovarășii, când s-au apucat să facă puțin mai mult control, că au primit 4.000 de kilograme de carne, fără nicio repartiție. Aceasta înseamnă, la normele de consum, în carne, pe o zi, că 40.000 de oameni au rămas fără carne, numai dintr-un singur restaurant! Hai să luăm 150 de kilograme pe locuitor, dar noi, până la 200 kilograme pe locuitor, am dat și carne tocată. 40.000 de oameni au rămas fără carne!

Tov. Elena Ceaușescu: Se dau 3.000 de kilograme pentru populație și restul la restaurante! (se pare că nu stătea, nici Tovarășa, prea bine cu… aritmetica – T.B.).

Tov. Nicolae Ceaușescu: Și nu este singurul caz! Ca să vedeți cum au lucrat tovarășii de la Capitală, de la Industria Alimentară și din Comerț!”.

Participanților la ședință le-a trecut nădușeala când s-a abordat punctul 3 de pe ordinea de zi: „Raport privind modul în care s-au desfășurat adunările generale ale organizațiilor de bază ale partidului pentru dări de seamă și alegeri”. Relaxarea – generată de faptul că a existat (chipurile) „unanimitate” în susținerea propunerii ca N.C. să fie reales secretar general al partidului – a durat, însă, numai 30 de secunde. N.C. a schimbat tonul și a avertizat:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Încă o problemă, tovarăși! Pentru programul nuclear, aviatic și OLTCIT s-au făcut importuri în compensații. Tovarășii n-au urmărit plata și realizarea la timp a exportului în compensație. Unele din aceste compensații trebuiau realizate până în anul 1999, adică în 10 ani. Unele întreprinderi cu care avem aceste compensații declară că vor lua aceste compensații, dar într-o anumită perioadă. Trebuie spus că contractul a fost foarte prost întocmit! Mai avem o sumă destul de mare de plătit – de 350 milioane de dolari echivalent, sigur, depinde de cursul de revenire.

Tov. Elena Ceaușescu: Ei, dacă au ținut-o, au plătit dobândă!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu, am plătit dobânda de 36 de milioane”.

Ce ecou ar fi stârnit apariția în presă a acestei dezvăluiri? Pur și simplu, lumea ar fi constatat că N.C. – când a anunțat achitarea totală a datoriei externe – nu a spus întregul adevăr!. Pentru că veni, din nou, vorba despre această datorie, trebuie să reamintesc că, în primele luni după Revoluție, s-a mai descoperit că România avea de plătit – între altele – 200 milioane de dolari pentru creditele acordate de China. Prin urmare, adunând ceea ce trebuia achitat pentru compensații și datoria restantă față de Beijing, constatăm că suma putea fi obținută doar printr-un export de o valoare considerabilă. Ca de obicei, s-au căutat țapii ispășitori:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Se pare că aceste lucruri sunt favorizate și de unii lucrători din Comerțul Exterior. Am în vedere și întreprinderile de comerț exterior, care depind și de minister. Așa se și explică ce mi s-a povestit că unele cadre din comerțul exterior, din întreprinderile de comerț exterior se îmbrățișează cu negustorii care au venit aici, parcă sunt frați!

Tov. Elena Ceaușescu: Sunt anumite relații între ei!

Tov. Nicolae Ceaușescu: Sigur, trebuie să avem relații bune. Dar chiar așa? Să ajungă până la îmbrățișări în târg?!

Tov. Elena Ceaușescu: Aceasta înseamnă oricum că sunt și relații neprincipiale.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu relații de afaceri! Sunt, într-un anumit sens, dar de împărțire a beneficiilor pe seama Statului! Că numai așa se înțelege o asemenea atitudine și trebuie să terminăm cu această situație!

Tov. Elena Ceaușescu: Asemenea oameni nu au ce căuta în comerț!

Tov. Nicolae Ceaușescu: De altfel, nu este întâmplător că unii, nu mulți, care au lucrat în Comerțul Exterior, după ce și-au strâns ceva dolari în străinătate, au rămas în străinătate! Își fac firme și vor să lucreze în continuare.

Tov. Elena Ceaușescu: Cu noi, să-i primim, lucrăm cu ei!

Tov. Nicolae Ceaușescu: De aceea, am propus să cădem de acord să lichidăm și să punem ordine desăvârșită! Compensarea să se realizeze prin compensare și niciun fel să ducă la existența niciunul fel de credite! De acord? Bun! Cu aceasta, am terminat ședința!”.