1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Puțin le pasă vremurilor de prejudecățile noastre

FAȚĂ-N FAȚĂ, CU CĂRȚILE DE MASĂ. Tot punctul de pornire reprezentat de Congresul al IX-lea al PCR aduce în prim-plan participarea Delegației PCUS condusă de L.I. Brejnev, la acel forum al comuniștilor români desfășurat „în arșița verii”. Conform practicilor „prietenești”, avea o mare importanță faptul că asemenea delegații erau conduse de liderul suprem al respectivului partid.

Încă de la sosirea delegației sovietice, la București (18 iulie 1965), Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer au făcut un gest semnificativ: i-au condus pe oaspeți la reședință, iar acolo a avut loc și o convorbire cordială, finalizată cu acordul reciproc privind o vizită a unei delegații a PCR, la cel mai înalt nivel, la Moscova pentru discuții aprofundate privind relațiile româno-sovietice. În nota de convorbire se menționează:

„Într-o discuție cu tov. I. Gh. Maurer, tov. L.I. Brejnev și-a exprimat dorința de a veni la o vânătoare de urşi în România, tov. Maurer a spus că cel mai bine ar fi dacă tov. Brejnev ar putea veni primăvara când se vor putea vâna câteva exemplare extrem de frumoase (în 2021-2022, tema urșilor a ținut, mult timp, capul de afiș în presa românească – T.B.). În continuare, tov. Brejnev a adăugat: «Când delegația PMR (încă nu se schimbase numele partidului în «Comunist» – T.B.) va veni la Moscova, aşa cum ne-am înţeles, vă voi invita la vânătoare de raţe sălbatice».”

La următoarea convorbire, tema „distracției” a revenit în forță. O altă notă „internă” preciza:

„L. Brejnev a spus că tovarășii Nicolae Ceauşescu și Ion Gh. Maurer sunt aşteptaţi în URSS pentru o vânătoare de raţe la Zavidovo (o localitate lângă Moscova). În acest context, L. Brejnev şi-a exprimat dorinţa de a obţine câteva perechi de fazani pentru vila sa personală. În ziua sosirii, el şi-a exprimat aceeaşi dorinţă în legătură cu căprioarele de la rezervaţia Scroviştea. În ambele cazuri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a dat pe loc indicații în curs de realizare.”

Nu vreau să se înțeleagă că s-a discutat exclusiv despre „plăceri omenești”. Cel puțin în aparență, sovieticii doreau să facă foarte atractivă vizita oaspeților români în URSS. Motivele erau diverse, dar să nu mai pierdem timpul cu analiza lor. Fapt este că s-au examinat multe teme majore, însă nu le trec în revistă, aici, deoarece s-au aflat pe agendă în cursul următoarelor convorbiri.

Multă lume (inclusiv trimișii presei occidentale) aștepta cu interes cuvântarea lui L.L. Brejnev la Congres. Avea să fie prima luare de poziție oficială sovietică privind România, la nivelul cel mai înalt, de la înlăturarea lui Hrușciov și în urma „Declarației de independență de la București din 1964”. Mai ales „se dădea în bobi” dacă va polemiza cu liderii chinezi. Or, potrivit înțelegerii cu gazdele, Brejnev nu a recurs nici măcar la o aluzie pe tema conflictului cu Beijingul. Dar să redau câteva fragmente din acel discurs:

„Delegaţia P.C.U.S. a ascultat cu mult interes Raportul tovarăşului Ceauşescu şi cuvântările altor tovarăşi. Asupra noastră a produs o mare impresie atmosfera care domneşte la Congres – atmosferă de elan, de entuziasm – şi totodată spiritul de lucru, abordarea concretă a rezolvării marilor probleme care stau în faţa partidului şi a țării. (…)

În prezent, poporul român păşeşte la rezolvarea unor sar­cini mai mari şi mai complexe în domeniul dezvoltării economiei şi culturii, al ridicării nivelului de trai. Împreună cu dv. suntem încredinţaţi că planurile elaborate de Partidul Comunist Român, cu participarea şi sprijinul maselor de oameni ai muncii, vor fi realizate cu succes. (Aplauze.) Urăm noi şi glorioase succese poporului frate român şi avangărzii sale de luptă – partidul comuniştilor români – în dezvoltarea şi întărirea continuă a socialismului. (Vii aplauze.)

Ne bucură faptul că necesitatea unităţii mişcării comuniste mondiale şi a coeziunii ţărilor socialiste, a tuturor forţelor iubitoare de pace a fost atât de energic subliniată în Raportul tovarăşului Ceauşescu, cu aprobarea fierbinte a tuturor delegaţilor la Congres. (Aplauze puternice.). Declarăm delegaţilor la Congresul comuniştilor români că Partidul Comunist al Uniunii Sovietice va urma şi pe viitor neabătut linia consolidării şi dezvoltării relaţiilor frăţeşti dintre U.R.S.S. și România socialistă.

Să se întărească prietenia româno-sovietică spre binele popoarelor noastre, spre binele întregii noastre comunităţi socialiste! (Vii aplauze.)”.

Limba de lemn, banalitatea „stilului”, compensate doar parțial de patosul cu care Brejnev a recitat textul (scris, evident, de alții), au prezentat prea puțină importanță pentru delegații la Congres avizați și pentru observatorii politici externi, la rândul lor, cunoscători versați în ale terminologiei kremlinologice. Ei au sesizat că sovieticii îl acceptau pe Nicolae Ceaușescu (fie și numai… deocamdată) în calitate de partener de discuții, legitimat de Congres, fiind dispuși să colaboreze cu el în anumite limite, nu numai ideologice, ci și dintr-o perspectivă geostrategică.

Într-o Notă din 20 iulie 1965, transmisă cu certitudine de Securitate (care a instalat microfoane la reședința delegației PCUS) se arăta:

„La masa de seară din 20 iulie a.c., tovarăşii Andropov, Komiahov, Egorâcev şi Jegalin au rostit toasturi pe diferite teme însă toţi au subliniat ideea că Congresul a primit bine cuvântarea lui LI. Brejnev.

Tov. Komiahov a spus printre altele: «Cel puţin românii cu care m-am întâlnit mi-au spus că a fost o cuvântare bună». La aceasta tov. L.I. Brejnev a spus: „Ce vă miraţi atâta? Suntem doar la congresul unor prieteni».

Înainte de ţinerea discursului de către tov. L.I. Brejnev, însoţitorul acestuia a spus translatorului că L.I. Brejnev are emoţii.”

Fără îndoială, oaspeții știau prea bine practicile serviciilor secrete, așa că vorbeau cu prudență, astfel încât gazdele să nu fie deranjate, ba, dimpotrivă, să fie încântate de tot felul de aprecieri convenabile. Acum, cred, este mai bine să mă refer la convorbirile politice propriu-zise, conform celor consemnate în lungi stenograme. Cele mai discutate teme au vizat intervenția militară masivă a SUA în Vietnam și pozițiile obstrucționiste ale liderilor chinezi față de ajutorul dat de URSS regimului de la Hanoi.

„Tov. N. Ceauşescu: Acum am dori să vă facem cunoscut un lucru. Ne-am gândit că ar fi bine ca la Congresul nostru să adoptăm o moţiune în problema Vietnamului. întrucât veţi fi şi dv. de faţă, am dorit să vă spunem din timp pentru a nu vă pune în faţa unui fapt împlinit (câtă grijă față de tot ceea ce i-ar fi putut supăra pe sovietici! – T.B.).

L.I. Brejnev: Suntem întrutotul de acord. Va fi foarte bine şi vă vom aplauda cu toată puterea. În general, trebuie să spun că problema vietnameză, ca şi celelalte probleme, este bine abordată în Raportul CC al PCR. Noi suntem de acord cu toate aprecierile politice cuprinse în acest Raport, inclusiv în problema vietnameză. Dar dacă la cele arătate în legătură cu Vietnamul mai adăugaţi şi această moţiune are să fie şi mai bine şi o vom «vota» cu amândouă mâinile”.

La „masa tovărășească” din 25 iulie s-au „consumat”, între altele, câteva toasturi:

„Tov. N. Ceauşescu: Participarea delegaţiei PCUS în frunte cu tov. L.I. Brejnev la Congresul nostru exprimă atenţia pe care tovarăşii sovietici au vrut să ne-o arate. Propun să bem pentru dezvoltarea în continuare a prieteniei dintre popoarele şi partidele noastre, pentru CC al PCUS, în sănătatea membrilor Prezidiului CC al PCUS, în sănătatea tov. LI. Brejnev.

Tov. L.I. Brejnev: Sunt de acord cu cele spuse de tov. N. Ceauşescu. Trimiterea delegaţiei noastre la Congresul IX al PC Român este expresia atenţiei pe care noi o acordăm dezvoltării, în continuare, a prieteniei dintre PCUS şi PCR, dintre poporul sovietic şi poporul român. Considerăm că participarea acestei delegaţii la Congresul dv. înseamnă începutul unei noi etape (sublinierea mea – T.B.) în dezvoltarea acestei prietenii. Congresul a fost foarte bine organizat, iar hotărârile adoptate vor constitui o nouă etapă în construcţia socialistă în România. Propun să bem în sănătatea tovarăşilor N. Ceauşescu, Chivu Stoica, I. Gh. Maurer, pentru succese noi în construirea socialismului. Ați mai condus vreo delegaţie?

Tov. N. Ceauşescu: Azi dimineaţă, la orele 8,30, a plecat tov. W. Ulbricht.

Tov. L.I. Brejnev: Genossen nu v-a vorbit de planificarea economică?

Tov. I. Gh. Maurer: Nu.

Tov. L.I. Brejnev: De câte ori mă întâlnesc cu el, îmi vorbeşte de planificarea economică. Când am fost la Berlin, m-a invitat la vila lui. A convocat acolo pe toţi membrii Biroului Politic şi într-o cameră foarte mică, în care stăteam înghesuiţi, ne-a vorbit cea. 3 ore şi jumătate despre planificarea economică. In sinea mea îmi ziceam: n-are de gând să termine? Probabil că el trăieşte aceste probleme.

Ieri, la recepţie, stând întâmplător (ce ironie „fină”! – T.B.) alături de tov. N. Ceauşescu i-am spus că noi suntem hotărâţi să facem totul pentru înlăturarea a tot ce a umbrit sau umbreşte relaţiile dintre noi.

Tov. N. Ceauşescu: Eu, de asemenea, stând la recepţie întâmplător (n-a rămas dator în materie de „subtilități” – T.B.) lângă tov. L.I. Brejnev i-am spus că şi noi suntem gata să venim în întâmpinarea eforturilor PCUS în această problemă, dar rugăm pe tovarăşii sovietici să nu se supere dacă le vom spune deschis atunci când nu suntem de acord cu poziţiile lor într-o problemă sau alta. Noi considerăm că este mai bine să spunem deschis tot ce avem de spus decât să spunem, pe jumătate sau deloc. Numai aşa înţelegem noi adevărata prietenie.

Tov. L.I. Brejnev: Sunt întru-totul de acord.

Tov. N. Ceauşescu: Ieri seară, la recepţie, discutam cu Den Siaopin (secretarul general al CC al Partidului Comunist Chinez – T.B.) și în acel moment s-a apropiat de noi Kardelj (lider al comuniștilor iugoslavi – T.B.), pentru a-şi lua la revedere. Cu această ocazie, Den Siaopin şi Kardelj şi-au dat mâna. Timp de 6 zile nu şi-au dat mâna şi iată că aseară a fost posibil. Deci, este totuşi posibil să-şi dea măcar mâna atunci când este dorinţă.

Tov. L.I. Brejnev: Dacă e vorba de Den Siaopin, pot spune că şi eu nu numai că am dat mâna cu el, dar ne-am întreţinut în mod cordial. Însă, una este să dai mâna şi alta este să te înţelegi în probleme fundamentale. Noi am încercat să discutăm cu ei, să ne întâlnim, să ne spună ce doresc, dar n-a ieşit nimic din toate eforturile noastre. O serie întreagă de manifestări ale chinezilor sunt pur şi simplu de neînţeles pentru noi:

Tov. N. Ceauşescu: Trebuie avute în vedere condiţiile deosebite ale Chinei. Este un fapt că SUA ocupă o parte din teritoriul Chinei, Taiwanul, că SUA se opun restabilirii drepturilor legitime ale Chinei în ONU etc. Toate acestea creează o anumită stare de spirit şi anumite comportări care trebuie privite cu mai multă înţelegere şi chiar cu încredere. Este nevoie de mai multă încredere reciprocă între URSS şi RP Chineză.

Tov. L.I. Brejnev: Desigur. Considerăm că polemica este dăunătoare sau în orice caz nu rezolvă problemele. Ne-am convins de acest lucru şi suntem fermi în promovarea liniei pe care am adoptat-o în această privinţă după Plenara CC al PCUS din octombrie 1964.”

Lunga discuție s-a încheiat astfel:

„Tov. L.I. Brejnev: Când veniţi la Moscova mergem neapărat la o vânătoare de raţe la Zavidovo. Am să convoc membrii Prezidiului CC al PCUS şi Secretariatul şi o să putem purta discuţii şi acolo.

Tov. I. Gh. Maurer: Desigur. Chiar pe lac. Când apar raţele, întrerupem discuţiile şi ne ocupăm de vânătoare, când nu sunt raţe continuăm discuţiile ş.a.m.d.

Tov. N. Ceauşescu: Nu sunt de acord să procedăm în acest fel pentru că în cazul acesta n-are să se ştie exact contribuţia fiecăruia la împuşcarea raţelor.

Tov. L.I. Brejnev: Putem rezolva şi această problemă. Împărţim lacul în mai multe compartimente, bine delimitate şi nu vor apare probleme de frontieră.” (Arhiva Secției Externe a CC al PCR, Dosar nr. 28).

Discuțiile de la Moscova s-au desfășurat de-a lungul a zeci de ore, fiind marcate de puternice dispute. Dar „asta-i altă «rață» în altă traistă!”.