22 – 28 iulie
NIMENI NU ȘTIA CÂND VA VENI APOGEUL. Duminică, 23 iulie 1989, a fost ziua care a reprezentat pentru întreaga presă română un moment de vârf în campania de omagiere a celei de-a 24-a aniversări a Congresului al IX-lea al partidului, de fapt – cum s-a văzut – de divinizare a Cuplului prezidențial. Credeam că tot ceea ce se publicase în ultima săptămână pe această temă marcase apogeul unei acțiuni jurnalistice în care simțul măsurii fusese total eliminat. Ne-am înșelat din nou. Fusese încălcat total principiul stabilit la Congresul din 1965 potrivit căruia se interzicea categoric propaganda de glorificare a liderului suprem. Acest principiu a fost reiterat în 1974, e drept, la o tonalitate scăzută, în așa-numitul Cod al eticii și echității socialiste. Ceea ce se întâmpla în iulie 1989 m-a determinat, asemenea multor colegi și consumatori de presă, să renunț la ideea că atunci se epuizaseră resursele și pârghiile de ridicare a cultului lui Nicolae Ceaușescu la un nivel stratosferic.
Reamintesc că luni nu apărea presa, așa că în loc de 24 iulie s-a transferat festivismul duminică 23 iulie 1989. Cotidianele au apărut în culorile utilizate la marile evenimente. Roșul domina aproape fiecare pagină. Cele mai iscusite condee au compus articole „analitice”, reportaje-fluviu, creații literare, grupaje de declarații, de telegrame, toate însoțite de desene, de fotografii, de grafice „aranjate” armonios sub aspect artistic.
Toate publicațiile aveau titluri urieșești: „Timp al marilor idealuri revoluționare, timp al marilor împliniri socialiste”; „Democrația muncitorească-revoluționară, o școală cu luminile aprinse la al IX-lea Congres”; „Acum 24 de ani, tovarășul Nicolae Ceaușescu a fost reales, în consens cu voința întregului partid și popor, în fruntea idealului” sublinia „Scânteia” cu litere mari, de „foc”. Nu lipseau nici versurile:
„De atunci avem în frunte un fiu al națiunii,/Eroul Ceaușescu, viteaz Conducător/Ce poartă-n suflet țara, partidul și poporul/Stegarul de victorii spre falnic viitor./Acum, la sărbătoarea din inimile noastre,/Când patria trăiește un ev înfloritor/Omagiem fierbinte pe cel care ne conduce/Destinul spre comunism în zbor”.
În continuarea elogiilor, „Scânteia” a anunțat cu nedezmințită emoție: „Țara omagiază marele erou”. Apoi, pe trei rânduri pe opt coloane a prefațat un grupaj de declarații mai mult decât elocvente. Semnatarii nu au uitat să amintească „faptul istoric” de necontestat că înaintașii lui Nicolae Ceaușescu erau exclusiv voievozii medievali, „cauzașii” din 1848, precum și „tribunii Unirii”.
Mai este de reținut, între multe altele, poemul omagial de pe prima pagină a „României libere”. În loc de titlu fusese „amplasat” portretul oficial al liderului suprem:
„În patrie zidim un Ev de aur/De-atunci, din vara cu înalt ecou,/Un Ev solar cu nume de Erou,/De strălucit strateg, de Meșter Faur”: „Eroului să-i mulțumim fierbinte/Și să-i urmăm exemplul ne-nfricat,/Noi piscuri de izbândă am urcat/Cu El, Conducătorul și Părinte./În măreție crească România/Cu Ceaușescu slava-i și mândria”.
MICUL ECRAN – PERMANENT LA DATORIE LA MARILE BĂTĂLII POLITICE. În cazul Televiziunii, duminica, programul începea la ora 11,30, cu emisiunea „Lumea copiilor”. Bineînțeles, începea cu un film documentar intitulat „Suntem copiii «Epocii de Aur»”, urmat de un program literar-muzical dedicat Congresului al IX-lea al PCR.
La ora 12,25 s-a dat startul la emisiunea pentru militari, care era, în întregime, consacrată împlinirii a 24 de ani de la „istoricul Congres”. În program erau incluse două „calupuri”, unul intitulat „Epoca inaugurată de Congresul al IX-lea al PCR – epoca unei noi și strălucite doctrine privind apărarea națională, rolul oștirii în amplul proces de edificare a societății socialiste și comuniste pe pământul României (Documentar)”, iar al doilea se constituia într-un „Omagiu ostășesc patriei, partidului, comandantului suprem” (Program literar-muzical).
„Viața satului” s-a desfășurat pe 20 de minute (12,40-13,00) și a conținut tot două „calupuri”, respectiv „În întâmpinarea Congresului al XIV-lea al PCR – Congresul marilor victorii socialiste” și „De la prima cooperativă agricolă la înfăptuirea obiectivelor noii revoluții agrare”.
În „Telexul” de cinci minute alcătuit și prezentat de Redacția noastră de actualități, două minute au fost rezervate manifestărilor aniversare.
„Albumul duminical” (cu o durată de aproape două ore) a inclus câteva scurte reportaje despre realizările „Epocii de Aur”.
Programul a fost reluat la ora 19 cu Telejurnalul care, inevitabil, a plătit același „tribut” propagandistic, urmat pe mai bine de o oră de emisiunea „Cântarea României: Omagiul țării, conducătorului iubit”. Emisiunea fusese realizată de TVR în colaborare cu Consiliul Culturii și Educației Socialiste.
Filmul artistic intitulat „Raliul”, producție românească, a încheiat seara omagială, după care s-a difuzat un scurt Telejurnal (dominat de știri externe).
Completez imaginea activităților publicistice omagiale cu programul TV din 24 iulie 1989 (luni). Nu am mai menționat numele autorilor din motivele prezentate de mai multe ori în acest serial:
„19.00 Telejurnal
19.25 Congresul al IX-lea – început de nouă epocă revoluționară
Unitatea întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, temelie trainică a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării României spre comunism.
19.45 Cu Ceaușescu-n frunte, suntem biruitori! Spectacol literar-muzical-coregrafic.
20.30 Ctitorii care vor dăinui peste veacuri
20.50 Congresul marilor înnoiri. O viziune științifică, realistă, privind accentuarea laturilor calitative, de eficiență ale activității economice
21.10 – România – Ceaușescu – Pace; Dezarmare și Pace – cheia de boltă a gândirii și acțiunii politice ale secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarășul Nicolae Ceaușescu, privind făurirea unei lumi mai bune și mai drepte, fără arme și fără războaie
21.30 Puternică afirmare a științei românești în Epoca Nicolae Ceaușescu. Documentar
21.50 – Telejurnal
22.00 Închiderea programului”.
Acu’, si cu Memoriile astea tre ‘sa stim ca e o chestie gingasa : nu consemneaza unele chestii ce au avut loc, dar la schimb consemneaza si chestii care ar fi avut loc dar n-au avut loc .