1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Stilul „pompieristic” nu izbutea să stingă incendiile

4 – 10 decembrie

AVALANȘĂ DE DECIZII, REZULTATE… ÎN SUSPENSIE. În pofida preocupărilor provocate de evoluțiile din lume, Cuplul prezidențial nu a neglijat, ci – dimpotrivă – și-a intensificat demersurile în direcția a ceea ce considera important și urgent de rezolvat în țară. De fapt, tocmai evenimentele externe dictau multe dintre prioritățile în materie de politică internă.

Astfel, la 5 decembrie 1989 a avut loc o ședință a Consiliului de Stat. Principalul punct de pe ordinea de zi: Decretul privind majorarea burselor și instituirea unor burse pentru copiii de muncitori și țărani, „indiferent de veniturile părinților” Era doar o formalitate, din moment ce în CPEx se adoptase decizia cu ceva timp înainte. Singura explicație plauzibilă privind atenția deosebit de mare acordată acestor măsuri se „lega” de intenția lui N.C. (reamintită și în episoadele precedente) de a detensiona atmosfera din campusurile universitare și licee (mai ales din cele care aveau și internat). Condițiile de cazare și de studiu erau dramatice în special în învățământul superior. Pentru a se supune cererilor imperative de a se reduce cheltuielile bugetare, conducerile facultăților și universităților decideau restricții tot mai drastice la încălzirea sălilor de curs și bibliotecilor. Situația era aceeași în cămine, așa cum se întâmpla, de altfel, pretutindeni în țară.

Consiliul de Stat și-a dat avizul, în unanimitate (ce surpriză!), pentru acest Decret, urmând să fie validat de Marea Adunare Națională.

S-a mai discutat (adică, s-au enunțat doar temele care nu prea se încadrau în atribuțiile Consiliului de Stat) despre starea metalurgiei și cerința ca producția să ajungă la parametrii din standarde, despre norme și documentații tehnice, despre modul în care se îndeplineau obiectivele din Programul privind organizarea teritoriului, introducerea asolamentelor și creșterea fertilității solului. N.C. a indicat „să se acționeze în continuare pentru perfecționarea activității de analiză și control a comisiilor permanente ale MAN, pentru întărirea ordinii și disciplinei, respectarea și aplicarea întocmai a hotărârilor de partid și a legilor”.

În privința majorării burselor s-a dezlănțuit o campanie de presă deosebit de „ofensivă”. Zile la rând ziarele au publicat pagini întregi cu „ecourile” respectivei măsuri. S-au convocat și plenare ale conducerilor UTC și UASCR, ședințe pe facultăți, pe centre universitare încheiate cu telegrame pline până la refuz cu „mulțumiri fierbinți” adresate liderului suprem. Totul în vădită discordanță cu adevăratele stări de spirit din învățământul preuniversitar și univrsitar, deopotrivă în rândurile cadrelor didactice, elevilor și studenților.

PERMANENTA „CHEMARE LA ORDIN”. În zilele următoare s-a desfășurat o activitate febrilă pentru organizarea reuniunilor tradiționale de la mijlocul lunii decembrie în vederea definitivării planurilor pentru anul viitor. Din însemnările memorialiștilor rezultă că, la Cabinetul nr. 1, era un du-te-vino amețitor. N.C. îi chema și îi rechema pe diverși demnitari pentru a-i mustra în legătură cu tot felul de nerealizări, cu modul „iresponsabil” în care își respectau angajamentele asumate de-a lungul anului 1989. Prin astfel de convocări – unele cu o durată de 4-5 minute – își clarifica și ceea ce urma să conțină fulminantul discurs pe care intenționa să-l rostească în fața participanților la Plenara comună a CC al PCR și Consiliului Suprem al Dezvoltării Economico-Sociale.

Printre „picături” a mai dat o raită pe șantierele „Casei Poporului” și bulevardului „Victoria Socialismului” și a studiat (din nou) posibilitățile de creștere a producției de… halva la o expoziție amenajată special pentru examinarea acestei „probleme” considerată prioritară în materie de îmbunătățire a alimentației populației. Asemenea „expoziții” erau amenajate pe pasarela care lega clădirea CC al PCR de Sala Plenarelor. Tematica se înfățișa atotcuprinzătoare – de la blocuri de locuințe până la machetele unor monumente dedicate „Epocii de Aur”.

Agenda de lucru a liderului suprem continua să fie impresionantă, dar amalgamul de teme abordate vădea nu numai un deficit cronic de coerență, ci și presiunea timpului și, de fapt, a timpurilor. Tot la 5 decembrie a convocat o ședință a Biroului Permanent al CPEx pentru a se rediscuta normele de reprezentare la alegerile preconizate a se desfășura în martie 1990 în vederea „reînnoirii Marii Adunări Naționale”. A fost o „târguială” care a durat mai mult de o jumătate de oră. De asemenea, N.C. s-a ocupat de încorporările pentru Armată și pentru unitățile MAI. Din stenogramă rezulta că N.C. a avut unele „ezitări”.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Noi discutăm problema încorporărilor la Comitetul Politic Executiv?

Tov. Silviu Curticeanu: De obicei era pusă pe ordinea de zi a ședinței Biroului Permanent, dar a fost și la Comitetul Politic Executiv.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Aici se propune să mergem la încorporări la cifra de 164.000.

Tov. Elena Ceaușescu: Acum să-i încorporăm?

Tov. Nicolae Ceaușescu: Anul viitor. Aceasta ne va asigura 128.000 față de 151.000, adică 84% încadrarea – din care la Ministerul de Interne, 20.000, și să aducem 60.000 pentru economia națională, adică cei care să lucreze. Cu termen redus sunt 7.000. Acestea ar fi încorporările pentru anul viitor.

Tov. Elena Ceaușescu: Deci, 164.000 sunt pe total, din care 20.000 Trupele de Securitate și 144.000 – ceilalți.

Tov. Nicolae Ceaușescu: 20.000 la Ministerul de Interne și 60.000 care să lucreze în economie, din acești 164.000. Pe total, față de cereri, în 1989, au fost 84.000-85.000 și acum propun să dăm 70.000. Să ne oprim la aceștia, pentru că ministerele s-au obișnuit să ceară.

Tov. Elena Ceaușescu: Vor să aibă asigurată mâna de lucru.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Este suficient atât. Să fim de acord.

(Toți tovarășii sunt de acord).

Ridicăm ședința”.