1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Sub presiunea timpului și a vremurilor

12 – 18 august

PE REPEDE ÎNAINTE, SUB NICIUN MOTIV ÎNAPOI. La 18 august 1989, N.C. a convocat o ședință de urgență a CPEx. Graba era determinată, în primul rând, de faptul că peste 10 zile urma să se declanșeze, în întreaga țară, etapa „de masă” a pregătirilor pentru Congresul al XIV-lea al PCR, adică desfășurarea adunărilor organizațiilor de bază menite să dea expresie „adeziunii depline” la propunerea privind relegerea lui N.C. în fruntea partidului. Urma, de asemenea desemnarea candidaturilor de delegați la „Înaltul Forum al Comuniștilor Români” precum și pentru calitatea de membru al Comitetului Central. Era încă o dovadă a „întăririi democrației interne de partid”. Cea mai bună mărturie a fost faptul că N.C. a anunțat numerele referitoare la diferitele categorii de delegați la Congres, respectiv 50 activiști de partid, 165 lucrători în aparatul de stat, 100 de oameni de știință, precum și elementele referitoare la compoziția socială: 2.946 muncitori, 490 țărani, 460 funcționari etc. Ponderea femeilor urma să fie de 38 la sută, iar pe naționalități se propuneau următoarele: 92,05 la sută români, 6,85 la sută maghiari, 2,06 la sută germani. Și în această privință, comentariile sunt inutile. A mai informat că vor fi 465 membri ai Comitetului Central. Ulterior, s-au operat unele modificări, așa că „rezultatul final” va fi prezentat în episodul referitor la „lucrările” Congresului.

În încheiere, la acest punct de pe ordinea de zi, liderul suprem a adăugat:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Aș propune ca – și în comunicatul nostru – să se spună că va crește numărul muncitorilor și țăranilor, să se spună că s-a analizat și s-a hotărât acest lucru (adică un alt neadvăr, întrucât în ședință nu avusese loc niciun fel de analiză pe respectiva temă – T.B.); aceasta are o importanță și pentru noi și pentru ceilalți (respectiv, conducătorii din țările vecine, „revizioniști” și „lichidatoriști” – T.B.) unde se diminuaseră numărul muncitorilor. Am avut în vedere să subliniem necesitatea de a spune acest lucru, că în partid activiștii proveniți din muncitori sunt în proporție de 70 la sută, dar trebuie să subliniem că crește numărul muncitorilor, care lucrează direct în producție, pentru a păstra caracterul muncitoresc al partidului… Dacă sunteți de acord, sau dacă aveți alte propuneri. (Toți tovarășii sunt de acord)”

La punctul 2, cel care viza neatingerea indicatorilor tehnico-economici în cazul investițiilor din ultimii ani la 47 de mari întreprinderi, N.C. a decretat: „Să nu ne prezentăm la Congres în situația aceasta. Până la 1 octombrie, trebuie remediată.”  În conexiune cu tema principală, a menționat programele de modernizare, țintele stabilite pentru reducerea consumurilor, dar nu a trecut dincolo de bombăneala obișnuită care nu mai impresiona pe nimeni.

Peste punctele următoare, „s-a survolat” prin invocarea lipsei de timp. Era vorba despre Raportul privind activitatea desfășurată în semestrul I 1989 pentru rezolvarea propunerilor, sesizărilor, reclamațiilor și cererilor oamenilor muncii adresate partidului, propunerile privind participarea României la cea de-a noua Conferință a șefilor de stat și de guvern ai țărilor nealiniate (Nicolae Ceaușescu nu a fost invitat la această reuniune și, în consecință, a decis să meargă ministrul de Externe; aici regăsim unele „temeiuri” în virtutea cărora nostalgicii consideră că „România era a cincea putere diplomatică a lumii”), propunerile privind inițiativele și direcțiile de acțiune ale României la cea de-a 44-a sesiune a Adunării Generale a ONU, raportul privind întâlnirea adjuncților miniștrilor de Externe ai OTV, consacrată ordinii de zi a viitoarei sesiuni a Adunării Generale a ONU, Notă privind participarea la reuniunile anuale ale FMI – BIRD.

FĂRĂ MILĂ ÎN CAZUL „TRĂDĂTORILOR”. În finalul ședinței CPEx, N.C. i-a informat pe cei prezenți despre o epistolă a lui Gheorghe Apostol (component al grupului de autori ai celebrei „Scrisori a celor 6”, publicată în martie 1989) în care acesta își exprima „regretul” că a comis un act ilegal și solicita clemență (după unii autori, scriitoarea i-ar fi fost dictată de ofițerii de Securitate care îl anchetau sub teribile presiuni fizice și morale). Cuplul prezidențial a avut câte ceva de comentat în privința „trădătorului”:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: A intrat în slujba spionajului imperialist și sovietic. Asta este realitatea. Lucrul este recunoscut de el (scrisoarea lui Gheorghe Apostol nu conținea o asemenea afirmație; în trilogia „Cu televizoruʼ ați mințit poporuʼ!” am prezentat textul integral al scrisorii – T.B.) și la cererea cărora a redactat, ca orice trădător, tot felul de materiale. Acesta este esențialul. Și acum, după ce se angajează că nu mai face, în fața tovarășilor (a securiștilor anchetatori – T.B.) el a spus că își dă seama că merită «pedeapsa capitală». Acesta este esențialul în ce a pus în scrisoarea lui. Oricine poate să vină să spună dacă are o părere sau alta (uitase probabil că, în urmă cu ani, cum îi interogase el personal, într-un autentic spirit inchizițional, pe mulți dintre cei care, creduli, considerau că pot exprima „o părere sau alta” neconformă cu poziția conducerii partidului și care suportau consecințele binecunoscute – T.B.), care el este vinovatul principal. Se știe, Brucan este un agent vechi. S-a pus în slujba spionajului străin și a organizat tot felul de acțiuni. Sigur, declară acum că se căiește și că cere iertare (nu se înțelege la cine se referea, la Brucan sau la Apostol? Ori la amândoi? – T.B.).

Tov. Elena Ceaușescu: Asta trebuia să spună.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De aceea am spus să meargă să stea de vorbă cu el câțiva tovarăși care cunosc bine aceste lucruri. Aceasta este problema. Sigur, până la urmă, va trebui să informăm – într-o formă sau alta – partidul despre această trădare și să vedem cum trebuie să acționăm (după știința mea, o asemenea informare n-a avut loc – T.B.). Trădarea este trădare, punerea în slujba și în serviciul spionajului străin este inadmisibilă în calitatea de membru de partid. Problema cu calitatea membrului de partid s-a rezolvat demult, dar vom vedea care vor fi măsurile ce trebuiesc luate ca undeva, totuși, să nu se considere că cineva poate să trădeze țara, poporul fără a fi tras la răspundere. Aici autocritica nu mai are nicio valoare. Problemele de trădare nu se rezolvă prin autocritică, trădarea țării nu se poate s-o rezolvi prin autocritică.

Tov. Elena Ceaușescu: Cine trădează, răspunde.”

Despre ce fel de trădare putea fi vorba în cazul unei scrisori deschise adresată lui Nicolae Ceaușescu prin care i se solicita public să adopte unele schimbări în politica pe care o promova? Mă rog! Nu era prima dată când cineva care avea o părere diferită de cea a „Șefului suprem” era considerat, fără drept de apel, TRĂDĂTOR! Vezi, de exemplu, „cazul Pătrășcanu” și totul va fi cât se poate de clar!

Mai rețin, în legătură cu ședința CPEx din 18 august, finalul cuvântării lui N.C.: „Să ne facem datoria și să întâmpinăm 23 August cu rezultatele cele mai bune! Mai sunt doar câteva zile!”.

În acele „câteva zile” au venit tone de telegrame prin care se raportau succese nemaipomenite. La adevărul din economie voi avea prilejul să mă mai refer cu „lucruri interesante”, așa cum au fost ele comunicate la următoarele ședințe ale CPEx.