1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. „Ție îți vorbesc, Americă!”

2 – 8 septembrie

SURPRIZA. Presa din 2 septembrie 1989 a publicat un Mesaj al Comitetului Central al PCR adresat… conducerii Partidului Comunist din Statele Unite ale Americii. Când am citit titlul informației, primul gând a readus instantaneu în memorie lungul poem al Mariei Banuș, poem publicat la începutul anilor ʼ50, cu titlul „Ție îți vorbesc, Americă!” – un exemplu clasic de literatură poletcultistă.

Ocazia emiterii Mesajului consta în împlinirea a 70 de ani de la înființarea PC în SUA. Trebuie să mai mărturisesc că decenii bune nu mai auzisem ceva despre activitatea respectivului partid. Habar nu aveam nici cum se numea (dacă exista, cu adevărat) șeful PC din SUA, fie președinte, fie secretar general. Poate așa se explica de ce Mesajul era adresat conducerii partidului. Părea că Nicolae Ceaușescu nu dorea să se implice, însă, încă de la prima frază era pomenit numele lui: saluta aniversarea „rotundă” a fantomaticului partid.

Mesajul avea un pronunțat caracter anticapitalist și antiimperialist, ceea ce atesta „supărarea” lui N.C. pe SUA pentru „rolul” jucat în acțiunile coordonate de „distrugere a socialismului în lume”.

Intrigat de acest demers al conducerii PCR, am încercat să mă documentez, iar cea mai recentă informație, în 1989, menționa că PC din SUA a adoptat o poziție deosebit de critică față de perestroika lui Gorbaciov, „în consonanță” cu opiniile liderului suprem român.

Cât privește „istoria” frământată a PC în SUA a rezultat că a fost marcată cu frecvente rupturi cu sens fracționist, cu numeroase represiuni, cu semnificative reorientări. Toate acestea fuseseră prezentate și documentate de publicația lunară a partidului care începuse să apară în 1986 prin unificarea revistelor tradiționale „The Daily World” (care apărea pe coasta de Vest) și „Peopleʼs”, (care apărea pe coasta de Est).

Nu se menționa numărul de adepți. Perioada de vârf a fost cea de dinainte de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, când s-au înregistrat 75.000 de membri.

Partidul Comunist din SUA a făcut parte din viața politică generală a Statelor Unite ale Americii mai ales de-a lungul deceniilor al patrulea și al cincilea, dar izbucnirea Războiului Rece l-a împins în ilegalitate pe timpul perioadei mccarthismului, o mișcare de represiune anticomunistă foarte puternică, prin care s-a distrus practic influența comuniștilor în SUA.

O altă lovitură a fost dată de Raportul secret al lui N.S. Hrusciov, la Congresul al XX-lea al PCUS prin care se dezvăluiseră crimele lui Stalin.

Analizele nu erau relevante dacă nu se luau în calcul influențele ideologiei marxist-leniniste în cercurile de stânga din SUA, în special din mediul universitar. Saul Alinsky, fondatorul PC din SUA, în 1919, în marele oraș industrial Chicago, a trăit până în  1972 și a avut o înrâurire considerabilă asupra întregului proces de formare a multor generații de politicieni americani cu vederi de stânga. Între aceștia (suprinzător sau nu) s-au aflat… Hilary Clinton și Barak Obama.

S-ar putea povesti extrem de multe, inclusiv despre ceea ce se petrece în prezent (2024) în zona americană de extremă stânga, fapte și date mai puțin cunoscute publicului din România unde imaginea „partenerului strategic” este unilaterală (ca să folosesc un eufemism), iar o consecință directă și indirectă este băltirea ignoranței de masă în legătură cu procesele și fenomenele de peste Ocean care ne afectează profund.

MESAJE DIN WASHINGTON. La începutul lunii septembrie 1989 Ambasada României din Capitala SUA a înmulțit informările către Centrala de la București. Ne-am fi așteptat ca temele principale să vizeze relațiile reciproce, ecoul intervenției din august la care m-am referit pe larg într-un episod anterior. Nu s-a întâmplat așa. Informările au fost consacrate, cu precădere, pozițiilor SUA față de evoluțiile din Estul Europei, în special din Polonia și Ungaria. Nu știu dacă această „orientare” era stabilită de la București, însă devenea limpede că subiectul interesa, cu adevărat, autoritățile române. Cu titlu ilustrativ (și nu numai) prezint în sinteză informarea din 1 septembrie 1989.

La întoarcerea în SUA după vizita în Polonia, Robert Dole, liderul minorității republicane din Senat, și Elisabeth Dole, secretarul Muncii în Cabinetul american, au fost primiți de președintele George Bush, căruia i-au înmânat o scrisoare din partea liderului „Solidarității”, împreună cu o „evaluare scrisă asupra evenimentelor recente din Polonia”. Cele două oficialități americane au subliniat că dificultățile economice ale Poloniei nu pot găsi o rezolvare într-un viitor apropiat. Conducătorii „Solidarității” s-au arătat preocupați să folosească „toate posibilitățile” pentru scoaterea Poloniei din criza economică, situație în care ei au „vorbit” și despre „privatizare”. Aprecierea generală era că, „deși polonezii sunt de acord că au principala responsabilitate în depășirea actualei situații, ei se pronunță insistent pentru investiții străine de capital”.

De asemenea, s-a precizat că după primirea senatorului Robert Dole și a soției acestuia, președintele Bush s-a referit la ajutorul pentru Polonia. Era nevoie de o sumă cu mult mai mare comparativ cu cele 119 milioane de dolari, cu care el s-a angajat. Președintele american a subliniat, însă, că „în același timp, sunt necesare și reforme politice și economice, astfel ca atunci când polonezii vorbesc despre investiții și privatizare acest lucru să se producă și în realitate”. G. Bush a mai afirmat că „odată ce reformele au început, va fi mai ușor pentru instituțiile financiare internaționale, cum este Banca Mondială, să ajute Polonia”.

Președintele SUA s-a referit și la poziția Uniunii Sovietice față de evenimentele recente din Polonia, apreciind că „reacția lui M. Gorbaciov a fost extraordinar de înțelegătoare, nefiind în niciun fel războinică”. El și-a exprimat speranța că acesta va fi „tonul” și în situația în care „schimbarea rapidă care are loc în Europa răsăriteană merge mai departe, nu numai în Polonia, dar și în alte țări” (era avizată „la grămadă” și România). Pentru președintele american, „modul în care M. Gorbaciov a abordat această situație și a reacționat la ea până în prezent, a fost pozitiv”. În contextul acestor aprecieri, G. Bush a subliniat că „speră că schimbările vor continua să aibă loc în mod pașnic, atât în afara URSS, cât și în interiorul ei”.