1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Tot mai des „îți stătea mintea în loc”

23 – 29 septembrie

IMPOSIBILA EVADARE DIN CLIȘEE. În episodul precedent consacrat ședinței CPEx din 22 septembrie, am redat, pe larg, schimburile de replici dintre Tovarășul și unuii demnitari care încercau zadarnic să nu-și pună în primejdie posturile-cheie dacă erau evidente tot felul de derapaje, inclusiv din pricina încurcării lor în propriile neadevăruri. Nu era ceva nou, dar discrepanțele dintre ceea ce știau și ceea ce spuneau atingeau cote fără precent. În continuarea ședinței, s-a trecut la următoarele puncte de pe ordinea de zi: planul pe trimestrul IV 1989, programul privind asigurarea producției de energie (așa cum am mai remarcat, se instituiau noi măsuri draconice, mai ales în ceea ce privește consumul populației), stabilirea prețurilor de producție și livrare pentru avionul IAR-99 (despre care am mai amintit; la acest punct, Elena Ceaușescu a cerut să se mai analizeze soluțiile propuse, dar N.C. nu a acceptat, afirmând că textul este clar), unele probleme în legătură cu vizitele în județele Iași, Suceava și Botoșani (N.C. a apreciat că, pe ansamblu, impresiile au fost bune, dar – când a început să detalieze – a rezultat că „a constatat că nu sunt aplicate corespunzător prevederile programelor și legile țării în câteva domenii de activitate, începând cu industria și terminând cu agricultura”).

Merită o examinare mai atentă punctul de pe ordinea de zi care s-a referit la „Programul privind autoconducerea și autoaprovizionarea pentru asigurarea bunei aprovizionări a populației cu produse agro-alimentare și bunuri industriale de consum pe trimestrul IV 1989”. Înscrierea acestui punct pe ordinea de zi se dorea a fi un răspuns direct la creșterea valului de nemulțumiri provocat de penuria cronică de produse strict necesare unei existențe la limita suportabilului pentru majoritatea populației țării. Trecuseră câteva luni de la anunțul triumfal privind achitarea, în avans, a datoriei externe fără ca, în viața de zi cu zi a muritorilor de rând, să se simtă o oarecare îmbunătățire, în special în ceea ce privește asigurarea hranei de bază. Sub pretextul întocmirii amintitului Program, Comunicatul oficial privind ședința CPEx din 22 septembrie era conceput a fi, tocmai, acel răspuns (liniștitor, firește):

„Elaborat pe baza indicațiilor și cu contribuția directă a tovarășului Nicolae Ceaușescu, Programul reflectă preocuparea permanentă a partidului și statului pentru asigurarea bunei aprovizionări a populației și ridicarea continuă a nivelului de trai al întregului popor. (…) Cantitățile prevăzute în Programul de autoconducere și autoaprovizionare pe trimestrul IV asigură creșteri importante față de aceeași perioadă a anului trecut, atât la produsele alimentare, cât și la mărfurile nealimentare. Astfel, la carne și produse din carne se prevede o dublare a livrărilor față de trimestrul IV al anului 1988. Sporuri însemnate se înregistrează, de asemenea, la lapte, brânzeturi, pește, la alte produse agroalimentare, precum și la cartofi, legume, fructe și struguri.

Ca urmare a măsurii propuse de tovarășul Nicolae Ceaușescu și aprobată de Comitetul Politic Executiv al CC al PCR, în ședința din 4 septembrie a.c., privind majorarea cantităților de ulei și zahăr destinate consumului populației, începând cu 1 octombrie 1989, se va asigura o aprovizionare îmbunătățită, cu 20 la sută la ulei și 15 la sută la zahăr. De asemenea, va crește volumul desfacerilor de mărfuri cu amănuntul, precum și al prestărilor de servicii către populație.”

Pentru a aprecia corect aceste afirmații, precizez că Nicolae Ceaușescu a avut o intervenție relativ lungă în centrul căreia s-au situat amenințările directe la adresa organismelor județene de partid și de stat privind obligația lor necondiționată de a asigura resursele destinate consumului populației. Amenințările au vizat, în special, faptul că numai ceea ce este realizat peste program poate să fie destinat, dar numai în proporție de 50 la sută, nevoilor din județul respectiv. Era încă o iluzie pură, întrucât nivelurile stabilite în documentul respectiv n-aveau niciun suport în realitățile economice. Totodată, N.C. a continuat manevrele de mistificare statistică, incluzând, între altele, creșterea cantităților de soia cu cel puțin 20 la sută în conținutul tuturor produselor din carne și preparate din carne. Evident, sporurile menționate în Program reprezentau, la rândul lor, ficțiuni, întrucât dublarea cantităților de carne livrate populației față de trimestrul IV din 1988, era de domeniul S.F., dacă ne referim la situația din zootehnie și la recoltele reale de produse cerealiere și legumicole din vara și toamna anului 1989. Pentru a ilustra această secțiune din lucrările CPEx redau următorul fragment din stenogramă:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: În general, ați văzut, tovarăși, la ouă, față de acum un an, prevedem o creștere mai mare, însă, vreau să atrag atenția că suntem rămași în urmă cu creșterea găinilor ouătoare în sectorul socialist, deci, cu numărul de găini putem realiza aproape 7 miliarde de ouă anual. Și am putea să luăm de la populație câteva miliarde, deoarece au peste 55 de milioane de găini ouătoare. (cine le-a numărat? – T.B.) Ceea ce înseamnă peste 10 miliarde de ouă. Cât este contractat de cooperație acum, la ouă?

Tov. Paul Niculescu: 300.000 de milioane (se vede că șeful UCECOM, fost și ministru de Finanțe, lipsise la orele de aritmetică din școala primară – T.B.).

Tov. Nicolae Ceaușescu: Cât ați realizat pentru anul acesta?

Tov. Paul Niculescu: Pentru anul acesta am făcut vreo 75 la sută.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Trebuie văzut, în continuare, pentru că trebuie, normal, să mergem la cel puțin 2 miliarde de ouă contractate cu populația, pentru că avem o producție la populație de circa 10 miliarde de ouă. Este imposibil să mănânce o mie și ceva de ouă pe an. Nu se poate așa ceva. Și, deci, trebuie să vedem foarte serios situația. Sigur, noi vom lua măsuri să creștem ca să realizăm, numai în sectorul socialist, 7 miliarde de ouă pentru a asigura necesarul, dar trebuie să contractăm și de la populație. Adică, practic, tovarăși, prevederile la toate producțiile pe trimestrul IV duc aproape la o dublare, la unele mai mult decât dublarea consumului și se bazează pe ceea ce avem, inclusiv orezul, de la 15 dăm 40.000 (probabil de referea la tone – T.B.). Uleiul, cunoașteți cum l-am majorat. Deci, trebuie, neapărat, să luăm toate măsurile pentru a asigura, în întregime, realizarea prevederilor planului, preluarea și depozitarea în mod corespunzător pentru întregul an viitor.

Până luni, vom mai revedea problemele contractărilor la carne, la câteva produse, îndeosebi cartofi și altele. Trebuie, până la 10 octombrie, să facem planul de autoaprovizionare pe anul 1990. Dacă la acestea aveți ceva de spus, tovarăși.”

Nimeni n-a avut „ceva de spus”. Ce puteau să adauge la afirmațiile lui N.C., când cei mai mulți dintre ei știau care era situația reală, dar – din lașitate (așa cum a recunoscut în memoriile sale Silviu Curticeanu) – pentru a-și păstra posturile preferau să tacă, nutrind speranța (nu rareori confirmată) că „vorbele de clacă ale lui N.C.” vor rămâne (și în perioada următoare) înscrise doar în stenogramele ședințelor CPEx, fără corespondent în practică, în viața de zi cu zi a majorității populației țării.

SPUZA PE TURTA PROPRIE. Tema punctului 5 de pe ordinea de zi nu anunța „probleme” deosebite, Raportul prezentat de Emil Bobu caracterizându-se prin ceea ce devenise o obișnuință: tonul triumfalist, lozincard. Ritualul a fost, însă, stricat – încă o dată – de Nicu Ceaușescu, primul-secretar din județul Sibiu. S-a referit la o instrucțiune confuză privind structurile de partid din diverse sectoare ale agriculturii. Bobu a bălmăjit-o, ceea ce l-a determinat pe N.C. să amâne discuția pentru a se clarifica între timp. Ca să-și ascundă, totuși, enervarea provocată de propria odraslă, s-a „legat” de precizările din Raport referitoare la desfășurarea în numai 5 zile a 10-15 la sută din totalul adunărilor generale ale organizațiilor de bază ale PCR în procesul de pregătire a Congresului. A tunat și fulgerat la adresa primilor-secretari, care se grăbesc nejustificat să bifeze organizarea respectivelor adunări, dar n-a uitat nici de presa tipărită și de Radioteleviziune care, pasămite, nu reflectau îndeajuns „viața de partid”, mai ales ceea ce se întreprindea acolo, „jos”, pentru îndeplinirea planului, pentru obținerea de producții agricole record. În concluzie, a indicat „să se întărească, pretutindeni, spiritul revoluționar”.

La ultimul punct al ordinii de zi, cel referitor la „unele probleme internaționale”, de fapt, punctul cel mai așteptat de cei prezenți (și nu numai), date fiind evenimentele în curs de desfășurare, N.C. a făcut o expunere referitoare la răspunsurile primite la demersurile PCR privind situația din Polonia și, prin ricoșeu, a celei din Ungaria. Am prezentat în episoadele anterioare răspunsurile din Polonia și Ungaria. N.C. le-a comentat astfel încât să tragă spuza pe turta proprie, negând eșecul întregii operațiuni.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Toate partidele (cu excepții notabile, totuși – T.B.), unii chiar au spus că consideră că trebuie neapărat să se acționeze într-un fel sau altul, adică, în general, au împărtășit preocupările și poziția noastră, ceea ce înseamnă că noi am procedat just. Și că aceasta corespunde intereselor țărilor socialiste, a socialismului, a mișcării comuniste și muncitorești, în general.

Bazat, sigur, pe ceea ce se poate spune acum, este că va trebui să ne gândim cum va trebui să acționăm în viitor pentru a determina o poziție mai fermă față de manifestările țărilor imperialiste, pe planul și programele acestora de amestec în treburile țărilor socialiste, de destabilizare, de finanțare a politicii de renunțare la construcția socialismului.

Este adevărat că, concret, până acum, n-au dat decât promisiuni și, probabil, că au plătit pe cei care sunt în slujba lor, asta fără nicio îndoială, că pe gratis nimeni nu lucrează, dar a ajuta țările respective pentru a depăși situația economică, n-au făcut-o. De altfel, cu o sută de milioane, în trei ani, Polonia și cu 25 de milioane, în Ungaria, nu se reface economia și se ridică nivelul de trai al popoarelor din țările respective. Dimpotrivă, îi împinge și mai rău spre regres și, de altfel, după datele publicate recent, în Ungaria, pe opt luni, producția a scăzut cu câteva procente; venitul național a scăzut, inflația a crescut mult. În Polonia este aceeași situație și nici nu se poate, mergând pe această cale, să se refacă economia.

Sigur, poziția noastră este de a acționa pentru a dezvolta relațiile și cu Polonia și cu Ungaria. Dorim să realizăm o asemenea zisă colaborare, cât mai largă, însă, desigur, nu pentru dezvoltarea sectorului capitalist, cum a spus Bush (deci, citise telegrama ambasadorului român la Washington – T.B.), ci pentru întărirea sectorului socialist și suntem gata să conlucrăm pe larg cu ei, inclusiv în cooperare, în producție, în realizarea diferitelor acțiuni care să ajute, realmente, la depășirea situației din Polonia.

În acest spirit, aș propune Comitetului Politic să fie de acord cu acestea, să apreciem că am procedat just și să continuăm în acest spirit să acționăm în toate direcțiile. În celelalte probleme internaționale sunt cunoscute, poziția noastră este cunoscută și nu vreau să mă refer la ele. Sunteți de acord? (Toți tovarășii sunt de acord.)”