1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Ultimele zece zile din o cronica deceniilor antedecembriste

O ÎNFRÂNGERE DE ETAPĂ, UN MARE PAS SPRE VICTORIA FINALĂ. În după-amiaza zilei de 14 decembrie 1989, liderii Frontului Popular Român din Iași s-au deplasat în Piața Unirii, unde au găsit toate intrările blocate de Miliție și de Gărzile Patriotice. Forțele de ordine fuseseră amplasate în dispozitive încă de la ora 03.00 dimineața. Stația de tramvai a fost mutată din Piață pe o stradă din apropiere pentru a nu se transforma într-un punct de staționare. Numeroși cetățeni, avizați prin manifeste și prin telefon, au încercat să vină în Piața Unirii pentru a participa la miting, dar au fost obligați să circule, să nu se oprească, iar alții, observând dispozitivul de intervenție și locul pustiu, au traversat ca și cum erau doar în trecere pe-acolo.

Dispozitivul amplasat de forțele Ministerului de Interne  avea anumite particularități pe care le-a dezvăluit, în 1994, colonelul (r) Constantin Ciurlău, șeful Inspectoratului județean. Începând cu 12 decembrie 1989, în Iași, au intrat două autocare de turiști din RSS Moldovenească și din alte republici sovietice și 60-70 autoturisme în care erau 2-4 persoane. Puse sub urmărirea filajului, s-a descoperit că așteptau în anumite puncte, deși aveau un program de vizitare a orașului, apoi plecau la obiective (probabil descoperiseră filajul) și se întorceau în același punct de așteptare. La ora 16.00, ora programată pentru începerea manifestației, cele două autocare au parcat în zona laterală a Hotelului Traian, în dreptul străduței de acces spre Piața Unirii.

Dispozitivul de contracarare din 14 decembrie era format din patrule ale Miliției, două mașini de pompieri și, în rezervă, o companie a Trupelor de Securitate-Miliție de la batalionul din Fălticeni. Dispozitivul era completat cu o echipă mare de filaj în Piață.

Efectivele trupelor de Miliție-Securitate au fost plasate la intrările în oraș pentru a observa dacă se întorc mașinile străine dinspre Bolboca, Târgu Frumos. Era vorba despre coloanele de mașini cu turiști sovietici care intraseră la 9 decembrie în țară și se opriseră pe șoseaua de ieșire din Iași. Autocarele și autoturismele din oraș au fost puse sub observație.

Numărul celor identificați în Piață, ca răspuns la apelul FPR, a fost între 200 și 300. Totodată, au fost identificați numeroși străini care cunoșteau – afirma colonelul (r) Ciurlău – pregătirea mitingului: „Unii (străini – nota AMS pe marginea depoziției fostului ofițer MAI) au participat pentru că au fost identificați de filaj într-un anume fel. Ba, mai mult, colonelul Ciurlău a reținut că i s-a raportat că au fost identificați chiar un ziarist sau doi ziariști din Elveția sau din altă țară, care se găseau în acel moment în Piață. Colonelul a vrut să raporteze că inițial s-a spus că acest 14 decembrie să fie 16, după aceea s-a spus că e 14 și nu 16. Iar în final, când s-a făcut analiza tuturor datelor, șefii forțelor de ordine s-au întrebat, dar nu au găsit un răspuns până azi, cine hotărâse 16 decembrie și cine a schimbat, apoi, 14 decembrie? Turiștii sovietici au început să plece din 15 decembrie din Iași și nu au mai apărut toată perioada. Surprinzător, la Iași, pe toată perioada acută a Revoluției, a fost relativ liniște!” – a mai remarcat AMS.

MĂRTURII ȘI MĂRTURISIRI. Liderii Frontului Popular Român din Iași au fost arestați în foarte scurt timp, dovadă că numele lor erau cunoscute pe cale informativă. Primul arestat în ziua de 14 decembrie – a fost Vasile Vicol, coleg cu Cassian Maria Spiridon, unde era nucleul de bază al mișcării. Au urmat, în aceeași zi, în ordine: Valentin Odobescu, Ștefan Prutianu, Ionel Săcăleanu, Cassian Maria Spiridon și Aurel Ștefanachi. Arestarea lui Vasile Vicol s-a efectuat dimineață, la locul lui de muncă, fără ca restul colegilor lui să fie reținuți atunci. În aceeași dimineață, Cassian Maria Spiridon și Ștefan Prutianu au plecat pe jos prin secțiile CUG, reconfirmând muncitorilor ora și convocându-i încă o dată la o manifestație, apoi s-au deplasat la Uzinele Nicolina și, în sfârșit, tot pe jos în Piața Unirii.

Dintre cei șase revoluționari arestați – Ștefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon, Aurel Ștefanachi, Vasile Vicol, Vasile Odobescu și Ionel Săcăleanu – , doar scriitorul Cassian Maria Spiridon a dat detalii ample despre anchetă și detenție. Era  luat în fiecare zi de la institut cu un ARO la sediul Securității, interogat, pus să dea declarații, apoi era lăsat peste noapte acasă. În acest timp, i s-au prezentat probe din cursul urmăririi:

„Mi-au spus și ce am vorbit în Piața Unirii și cu cine m-am întâlnit la întoarcerea acasă, mi-au arătat fotografii din care îmi cereau să recunosc diverse persoane”.

După  trei zile de interogatoriu, a fost transferat la Procuratură, unde, în timpul anchetei, a primit o bună „rație” de bătaie. Au urmat 24 de ore de interogatoriu și bătăi – așezat pe un scaun și lovit puternic la tălpi cu ,bastonul, întins apoi pe o masă lungă și „bombardat” în cap și pe spate cu pumnii. La terminarea „interogatoriului”, Cassian Maria Spiridon a fost anunțat că va fi închis (îmbrăcat în zeghe, cu numărul 31), și încarcerat. Era în ziua de 18 decembrie.

Aurel Ștefanachi va face declarații complete anchetatorilor, fără să încerce să ascundă ceva din gândurile, proiectele și intențiile lui și ale grupului din care făcea parte:

„Am recunoscut ce fac fără nicio reținere. Le strigam: Indiferent ce se întâmplă cu mine, eu am câștigat, eu am învins!”.

AMS conchide în notele publicate în „Cronologie” că acțiunea Frontului Popular de la Iași nu poate fi scoasă din cursul evenimentelor care au dus la răsturnarea Puterii existente, atunci, în România. Chiar dacă a fost o acțiune eșuată, tentativa FPD de la Iași, având un partid organizat în ilegalitate, un program politic și lideri arestați sub acuzații politice (subminarea puterii de stat socialiste), inclusiv prin aceeași implicare sovietică pe care o vom întâlni la Timișoara și la București, reprezintă începutul procesului revoluționar, începutul Revoluției. „Data corectă de la care putem vorbi despre revoluție în România este 14 decembrie 1989, iar locul unde se localizează începutul ei este Iași, nu Timișoara”, a mai scris AMS.

Deocamdată atât despre ziua de 14 decembrie 1989. Reamintesc că la evenimentele de atunci m-am referit pe larg în cărțile mele despre Revoluție. În acest episod am redat doar una dintre cele mai ample descrieri despre acea incontestabilă acțiune revoluționară, evident, în varianta autorilor citați.