1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Vremuri potrivnice unei bine meritate relaxări

ORI TOTUL, ORI NIMIC. Săptămâna care începea la 27 noiembrie fusese prefațată cu… absența unor momente notabile pe agenda publică a liderului suprem al PCR. După ce – în dimineața zilei de 25 noiembrie – am fost „alarmați” că Tovarășul va face o vizită de lucru în Capitală, colegii care se aflau de permanență la sediul CC al PCR au primit consemnul „pe loc comanda”. Reîntâlnirea cu „oamenii muncii din București” era reprogramată pentru „o dată ulterioară”, când vor fi săvârșite treburile pe care N.C. își propusese să le termine în următoarele zile.

La Secția de Propagandă și Presă, acolo unde erau găzduite echipele de la Televiziune, AGERPRES și Studioul „Alexandru Sahia”, se șușotea că N.C. ceruse dosarele cu sinteze ale evenimentelor din străinătate și reviste ale presei de peste hotare în intervalul în care se desfășuraseră lucrările Congresului al XIV-lea. Erau dosare grele și la propriu și la figurat. Liderul suprem nu avusese timp pentru citirea tuturor informațiilor cotidiene care îi erau puse la dispoziție  și, tocmai de aceea, le solicitase.

Pe prim-plan se aflau informațiile și comentariile referitoare la pregătirile pentru întâlnirea la nivel înalt americano-sovietice. Perspectiva unor înțelegeri Bush – Gorbaciov „peste capul tuturor” se contura tot mai clar, ca o confirmare a existenței, în continuare, a lumii bipolare, deși se anticipa „finalul Războiului Rece”. Dacă spun că aceasta era o sursă principală de îngrijorare pentru N.C. înseamnă că recurg la o banalitate de „doi bani”.

Tabloul realităților internaționale se completa cu schimbările din Estul Europei. La Praga, se desfășurau, aproape fără întrerupere, manifestații anti-regim. În aceste condiții s-au înlocuit secretarul general al partidului și primul-ministru. La Budapesta aveau câștig de cauză noile formațiuni politice de Opoziție; la Varșovia, practic, PMPUP pierduse Puterea; la Berlin, de asemenea, noua conducere a PSUG se clătina sub presiunea străzii răsculate.  În Iugoslavia reisbucniseră conflictele interetnice. În același timp, presa internațională ridiculiza „parodia de Congres de la București”.

Despre câte ceva (important) ce se întâmpla, pe atunci, la vârful Puterii în RSR a scris pertinent Lavinia Betea:

„Conform mărturiilor unor apropiați, după Congres, Tovarășul părea epuizat și confuz, Tovarășa excela, însă, în a fi «tot mai euforică, mai prezentă, mai încrezătoare, mai proastă și mai impertinentă», a relatat Curticeanu. Prerogativele ei sporesc cu statutul de invitat permanent al Secretariatului (Secretariatul CC al PCR – T.B.), solicitat de soțul ei. Nu mai avea nevoie de aprobările celorlalți, nici de propuneri formale (…). Chiar și apropiații lui N.C. se întrețineau cu zvonuri. Circula atunci zvonul că, la începutul lui 1990, va fi cea mai mare rotație de cadre din «Epoca Nicolae Ceaușescu»”.

Devenea, astfel, tot mai limpede că dictonul „Ori totul, ori nimic” avea să fie principalul obiectiv al Cuplului prezidențial, el puțin pentru viitorul apropiat.

PE SCUT SAU SUB SCUT? Îngrijorat de evenimentele în curs, duminică, 26 noiembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a dat dispoziție pentru convocarea de urgență a ședinței CPEx, în noua componență, cea „aleasă” de Comitetul Central după Congresul al XIV-lea al PCR.

Deoarece nu se afla prea bine cu sănătatea, a prezidat ședința abia în după-amiaza zilei de 27 noiembrie. Din același motiv, a scurtat reuniunea la o jumătate de oră.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Joi, am primit un mesaj de la tovarășul Gorbaciov în legătură cu întâlnirea care urmează să aibă loc cu George Bush. Aveți mesajul la voi?”.

Când a văzut fețele nedumerite ale celor prezenți, i-a cerut lui Constantin Olteanu (care, de altfel, îl primise pe ambasadorul sovietic, când acesta i-a înmânat respectivul mesaj) să citească documentul cu pricina. Totodată, C.O. a prezentat proiectul de răspuns al părții române. În legătură aceste două texte și cu implicarea lui în această tevatură, a precizat în notele memorialistice:

„La sfârșitul lunii noiembrie 1989, după ce Mihail Gorbaciov a făcut cunoscut traseul său spre Malta, am fost chemat de Nicolae Ceaușescu. Acesta mi-a cerut să-l convoc pe Evgheni Tiajelnikov, ambasadorul Uniunii Sovietice la București, pentru a-i solicita să-i transmită liderului de la Kremlin cererea sa de a nu discuta cu președintele SUA problemele referitoare la țările socialiste, deoarece nu s-a consultat cu conducătorii acestor țări, nu are consimțământul lor prealabil și nu este împuternicit de nimeni să le reprezinte”.

 Pentru a nu lăsa lucrurile „în coadă de pește” redau câteva fragmente din mesajul lui Mihail Gorbaciov (textul integral l-am publicat în cartea mea „1989. România și liderii ei”:

„Dragă tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

Intenţionăm să pornim de la poziţiile noastre principiale, examinate în cadrul Consfătuirii de la Bucureşti a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, al recentei întâlniri a miniştrilor afacerilor externe ai țărilor noastre, care s-a desfăşurat la Varşovia.

Poate fi vorba, în primul rând, despre următoarele:

Temelia temeliilor relaţiilor Uniunii Sovietice cu celelalte state, inclusiv, se înţelege, cu aliaţii noştri, o constituie recunoaşterea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege calea propriei sale dezvoltări. O asemenea recunoaştere trebuie să fie reciprocă, întrucât fără aceasta nu este posibilă o dezvoltare internaţională constructivă.

Interdependenţa crescândă a statelor, deosebit de vizibilă pe continentul european, necesită să se pună capăt rămăşiţelor «războiului rece», politicii și psihologiei născute sau generate de confruntarea dintre blocuri. Ce transformări sunt necesare în legătură cu aceasta, în ce direcție, în ce ritmuri vor avea loc transformările, se poate hotărî numai în contextul şi ca urmare a unui dialog general-european constructiv, şi în această privinţă noi nu trebuie să pornim de la zero. Există un fundament bun – Actul de la Helsinki; se desfăşoară cu succes procesul general-european, în cadrul căruia SUA şi Canada participă pe bază de egalitate.

Cele mai curajoase schimbări de pe continentul nostru pot fi însă încununate de succes şi pot fi reciproc avantajoase numai în condiţiile menţinerii si întăririi bazelor stabilităţii europene. Acestea nu trebuie să afecteze realităţile teritorial politice statornicite, să renască pretenţii teritoriale vechi sau să dea naştere altora noi, să afecteze graniţele existente ale statelor europene. Tocmai aici se ascund cauzele Primului şi celui De-al Doilea Război Mondial. Pacea în Europa va rămâne trainică atât timp cât va fi închisă această «cutie a Pandorei» (era o referire directă și la solicitarea României, a țărilor baltice, aflate încă în componența URSS, ale altor state privind anularea rezultatelor Pactului Molotov – Ribbentrop – T.B.).

O trăsătură esenţială a noii gândiri politice o constituie dezideologizarea raporturilor interstatale. Aceasta contribuie la avansarea dinamică pe calea conlucrării constructive, practice, a întăririi încrederii. În legătură cu aceasta, sunt inconsistente şi mioape încercările de a înfăţişa restructurarea din Uniunea Sovietică, reformele dintr-o serie de ţări socialiste, drept o mărturie, chipurile, a «eşecului socialismului». În realitate, este vorba despre un proces de reînnoire a societăţii socialiste. Este necesar să se renunţe la stereotipurile «războiului rece», la calculele mizând pe folosirea dificultăţilor temporare ale celeilalte părţi în scopul realizării propriilor scopuri (Deci, avem încă o confirmare a faptului că, la finele lui noiembrie 1989, Gorbaciov, cel puțin declarativ, credea că „socialismul mai are viitor” – T.B.).

Imediat după întâlnirea de la Malta suntem gata să informăm despre rezultatele acesteia pe conducătorii statelor aliate.

În acest scop, la 4 decembrie 1989, s-ar putea organiza o întâlnire corespunzătoare la Moscova. Conducătorii statelor aliate ar putea să sosească la Moscova la 4 decembrie, în prima jumătate a zilei, în aşa fel încât lucrările să înceapă la orele 15.30.

Se are în vedere ca din partea sovietică la întâlnire să participe tovarăşii M.S. Gorbaciov, N.I. Râşkov, E.A. Sevardnadze, A.N. Yakovlev (să observăm că, deși reuniunea se înscria în cadrul OTV, lipsea ministrul Apărării – T.B.).

Vă rugăm să ne comunicaţi componenţa participanţilor la întâlnire din partea dumneavoastră”.

Nota care a însoțit mesajul lui Gorbaciov se încheia cu următoarea mențiune:

„Tovarăşul secretar C. Olteanu i-a precizat ambasadorului că răspunsul părţii române în legătură cu mesajul transmis urmează să fie comunicat ulterior, după ce va fi examinat de conducerea partidului.

În episodul următor voi prezenta, pe scurt, respectivul răspuns.